Îndepărtarea de credință
Dumnezeu îi învață și îi călăuzește pe cei din poporul Său, pentru ca ei să-i poată învăța și să-i poată călăuzi pe alții. La fel ca în zilele Israelului din vechime, între cei ce formează rămășița din aceste zile de pe urmă, vor fi unii care vor dori să acționeze independent, care nu vor fi dispuși să se supună învățăturilor Duhului lui Dumnezeu și nu vor asculta nicio avertizare și niciun sfat. Acești oameni să țină minte fără încetare că Dumnezeu are o biserică pe pământ, căreia i-a delegat autoritatea. Oamenii vor dori să-și urmeze propria judecată independentă, disprețuind sfaturile și mustrările, dar, îndată ce se vor îndepărta de credință, dezastrul și ruina sufletului vor urma cu siguranță. Cei care se unesc pentru a susține și a întări adevărul lui Dumnezeu se aliază, trecând acum în aceeași tabără și unindu-și inimile, mintea și glasul în apărarea adevărului. — Scrisoarea 104, 1894
Putere dintr-o acțiune unită
Domnul dorește ca toți cei ce îndeplinesc o parte în lucrarea Lui să dea mărturie prin viața lor cu privire la caracterul sfânt al adevărului. Sfârșitul este aproape și acum este timpul când Satana va face eforturi speciale pentru a abate interesul de la subiectele cele mai importante care ar trebui să ocupe fiecare minte, în vederea unei acțiuni unite.
O armată nu poate să aibă niciun succes dacă părțile ei diferite nu lucrează în unitate. Dacă fiecare soldat ar acționa fără să țină cont de ceilalți, armata ar ajunge curând dezorganizată. În loc de a aduna putere dintr-o acțiune unită, puterea s-ar risipi în eforturi sporadice și lipsite de semnificație. Hristos S-a rugat ca ucenicii Săi să fie una, după cum El era una cu Tatăl. (…)
Indiferent de calitățile pe care ar putea să le aibă, nimeni nu poate fi un soldat bun dacă acționează independent. El poată să facă binele din când în când, dar, cel mai adesea, rezultatul este de mică valoare, iar sfârșitul dovedește că s-a făcut mai mult rău decât bine. Cei care acționează independent fac paradă de activitatea lor, atrag atenția, strălucesc cu putere, iar apoi dispar. Toți trebuie să lucreze în aceeași direcție pentru a îndeplini un serviciu eficient în folosul lucrării. (…)
Dumnezeu cere o acțiune unită din partea soldaților Săi și, pentru ca lucrul acesta să aibă loc în biserică, stăpânirea de sine este importantă și trebuie să fie exercitată. — Scrisoarea 11a, 1886
Sfătuiți-vă și comparați planurile
În fiecare efort făcut în orice loc unde este prezentat adevărul, trebuie ca mințile diferite, darurile diferite, planurile și metodele de lucru să fie unite. Toți trebuie să-și pună ca țintă să se sfătuiască și să se roage împreună. Domnul Hristos spune: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18,19). Niciun lucrător nu are toată înțelepciunea de care este nevoie. Trebuie să vă comparați planurile și să vă sfătuiți. Nimeni să nu creadă că el este suficient de capabil să administreze singur o lucrare în vreun loc, fără a avea ajutoare.
Unul poate să aibă tact într-o anumită direcție, dar poate să dea greș întru totul în anumite puncte esențiale. Din acest motiv, lucrarea lui este deficitară. El are nevoie de tactul și de darul minții altui om, care să fie împletite cu eforturile lui. Toți să lucreze într-o armonie deplină. Dacă pot să lucreze numai cu aceia care văd lucrurile exact ca ei și urmează întocmai planurile lor, atunci vor da greș. Lucrarea va fi defectuoasă, deoarece acești lucrători nu au învățat în școala lui Hristos lecțiile care îi fac capabili să înfățișeze înaintea lui Dumnezeu pe fiecare om desăvârșit în Hristos Isus. Toți trebuie să se dezvolte continuu. Ei trebuie să folosească fiecare ocazie favorabilă și să obțină tot ce se poate din fiecare privilegiu, până când ajung să fie mai bine pregătiți pentru lucrarea lor cea mare și solemnă.
Dumnezeu a pus în biserică daruri diferite. Toate acestea sunt prețioase în locul lor și toate trebuie să îndeplinească un rol în desăvârșirea sfinților.
Aceasta este rânduiala lui Dumnezeu și, dacă doresc să aibă succes, oamenii trebuie să lucreze în conformitate cu regulile și prevederile Sale. Dumnezeu va accepta numai acele eforturi care sunt făcute de bunăvoie și cu inimi smerite, fără nicio urmă de păreri personale sau de egoism. — Scrisoarea 66, 1886
Practica de la început
Când lucrarea era la începuturi, soțul meu obișnuia să ceară sfatul unor oameni cu o judecată sănătoasă. Lucrarea era mult mai mică decât este acum, dar el nu se simțea în stare să o administreze singur. El a ales sfătuitori dintre aceia care purtau responsabilități în diferitele domenii ale lucrării. După ce se sfătuiau, oamenii aceștia se întorceau la activitatea lor, simțind o responsabilitate chiar mai mare de a face ca lucrarea să înainteze pe o cale dreaptă, de a o înălța, de a o curăța și de a o întări, așa încât să poată progresa cu putere. — Manuscrisul 43, 1901
Independența este o amăgire a lui Satana
Dacă un om simte că se poate separa de mijloacele pe care Dumnezeu le-a rânduit și că poate să lucreze pe cont propriu, într-un domeniu independent, prin propria presupusă înțelepciune și astfel să aibă succes, acesta este o amăgire a lui Satana. Deși se poate flata cu gândul că face lucrarea lui Dumnezeu, el nu va prospera în cele din urmă. Noi suntem un trup și fiecare mădular trebuie să fie unit cu trupul, fiecare om trebuie să lucreze în conformitate cu poziția lui. — Scrisoarea 104, 1894
Când oamenii nu se asociază cu frații lor, ci preferă să acționeze singuri, pentru că frații lor nu gândesc exact ca ei, nu este un semn bun. Dacă vor purta jugul lui Hristos, ei nu vor putea să se separe. Ei vor purta jugul lui Hristos și vor lucra împreună cu El. — Manuscrisul 56, 1898
Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, în loc de a simți că este mai puțină nevoie de ordine și armonie în activitate, ar trebui să fim mai organizați decât înainte. Întreaga noastră lucrare trebuie să fie coordonată în conformitate cu planuri bine alcătuite.
Primesc de la Domnul lumina că, în timpul acesta, nevoia de a avea o conducere înțeleaptă este mult mai mare decât în orice altă perioadă anterioară din istoria noastră. — Scrisoarea 27a, 1892
O bună organizare este esențială
Oh, cum s-ar bucura Satana, dacă ar reuși în eforturile lui de a intra în mijlocul acestui popor și de a dezorganiza lucrarea! Trăim într-un timp când o organizare desăvârșită este esențială și va fi cel mai puternic mijloc de a ne apăra de ideile false care apar și de a combate afirmațiile care nu sunt susținute de Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să respectăm regulile și să păstrăm ordinea, ca să nu distrugem sistemul de organizare care a fost clădit prin muncă atentă și înțeleaptă. Nu trebuie să se autorizeze unele elemente care creează dezordine și care doresc să preia controlul lucrării în acest timp.
Unii au avansat ideea că, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, fiecare copil al lui Dumnezeu va acționa independent de orice organizație religioasă. Dar eu am fost instruită de Domnul că, în lucrarea aceasta, nu există ideea ca fiecare să fie independent. Stelele cerului se află sub autoritatea unei legi, fiecare influențând-o pe cealaltă să facă voia lui Dumnezeu, ascultând împreună de legea care le controlează pe toate. În același fel, pentru ca lucrarea Domnului să poată înainta sănătos și puternic, copiii Săi trebuie să acționeze împreună (30 mai 1909). — Mărturii, vol. 9, p. 257, 258