CĂRȚII, TRAGEDIA VEACURILOR -- Viziunea din 1858 a Marii Lupte
Viziunea din 14 martie 1858. — În viziunea de la Lovett»s Grove, 27 s-a repetat cea mai mare parte a descoperirilor pe care le avusesem cu zece ani înainte în viziunea cu privire la marea luptă de veacuri dintre Hristos și Satana și mi s-a poruncit să le scriu. Mi-a fost arătat că, deși voi fi nevoită să lupt cu puterile întunericului, deoarece Satana va face eforturi serioase pentru a mă împiedica, totuși trebuie să îmi pun încrederea în Dumnezeu, iar îngerii nu mă vor părăsi în lupta aceasta. — Spiritual Gifts, vol. 2, p. 270 (vezi Schițe din viața mea, p. 162)
Atacul lui Satana. — Luni, am pornit în călătorie spre casă. (…) În timp ce ne aflam în tren, ne-am făcut planurile pentru scrierea și publicarea cărții intitulate Tragedia veacurilor (The Great Controversy), imediat după ce vom ajunge acasă. În acea perioadă mă simțeam bine, ca de obicei. După ce am sosit cu trenul la Jackson, am mers la fratele Palmer. Nu am stat în casă decât puțin, dar, în timp ce discutam cu sora Palmer, la un moment dat, nu am mai putut să vorbesc. Am avut senzația că limba îmi era amorțită și mare, refuzând să pronunțe cuvintele pe care voiam să le spun. Am simțit o lovitură ciudată și rece în inimă, care s-a extins la nivelul capului, coborând apoi în partea dreaptă a corpului. Mi-am pierdut cunoștința, dar după un timp am fost trezită de glasul unei rugăciuni stăruitoare. Am încercat să-mi mișc mâna și piciorul stâng, dar erau complet paralizate. Pentru scurt timp, am crezut că nu voi mai trăi. — Ibid., p. 271
Scrierea istoriei Marii Lupte. — Timp de mai multe săptămâni, dacă mă apăsa cineva cu mâna, nu simțeam nimic, nici apa cea mai rece turnată pe capul meu. Când mă ridicam să merg, adesea mă împiedicam și uneori cădeam. În această stare de suferință am început să scriu Tragedia veacurilor. La început, nu am putut să scriu decât o singură pagină pe zi, după care trebuia să mă odihnesc trei zile. Dar, pe măsură ce înaintam, puterile îmi sporeau. Senzația de amorțeală a capului nu părea să-mi întunece gândirea și, până la încheierea acelei lucrări Spiritual Gifts vol. 1 28, orice efect al șocului a dispărut în totalitate.
În timpul conferinței de la Battle Creek, în iunie 1858, mi-a fost arătat în viziune că, prin atacul subit de la Jackson, Satana intenționase să-mi ia viața pentru a împiedica lucrarea pe care eram pe punctul să o scriu, dar îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să mă salveze. Am văzut de asemenea, printre altele, că voi fi binecuvântată cu o sănătate chiar mai bună decât cea de dinaintea atacului. — Ibid., p. 272
Tacticile lui Satana de a împiedica lucrarea sunt arătate. — În timpul Conferinței de la Battle Creek, iunie 1858. (…) am fost luată în viziune. În acea viziune, mi s-a arătat că în atacul neașteptat de la Jackson, Satana plănuise să îmi ia viața pentru a împiedica lucrarea pe care eram pe punctul să o scriu, dar îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să mă salveze, să mă ridice deasupra efectelor atacului lui Satana. Printre altele, am văzut că voi fi binecuvântată cu o sănătate mai bună decât înainte de atacul de la Jackson. — Ibid.
Daruri spirituale, volumele III și IV
Scrierea istoriei Vechiului Testament, 1863-1864. — După ce ne-am întors din Est, am început să scriu volumul III [Daruri spirituale], așteptându-mă să fie o carte suficient de mică încât să poată fi publicată împreună cu mărturiile care vor contribui la alcătuirea volumului IV [Daruri spirituale]. În timp ce scriam, am înțeles subiectul mai bine și mi-am dat seama că era imposibil să cuprind [cu privire la istoria Vechiului Testament] în atât de puține pagini tot ce aveam de scris, așa cum plănuisem la început. Subiectul a fost dezvoltat, iar volumul III era complet.
Apoi, am început să scriu volumul IV, dar, înainte de a-mi încheia lucrarea, în timp ce pregăteam pentru tipar materialul despre sănătate, am fost chemată la Monterey. Am mers acolo și nu am putut să închei lucrarea atât de repede cum ne așteptaserăm. Am fost obligată să mă întorc pentru a termina materialul pentru tipar. (…)
Scrisesem aproape continuu timp de mai bine de un an. În general, începeam să scriu la șapte dimineața și continuam până la șapte seara, iar apoi lăsam lucrarea spre a fi corectată. — Manuscrisul 7, 1867
În prefață, autorul recunoștea viziunea ca sursă de inspirație. — Când prezint acest al treilea mic volum al meu pentru public, sunt mângâiată de convingerea că Domnul m-a făcut unealta Sa umilă pentru a trimite câteva raze de lumină prețioasă cu privire la trecut. Istoria cu privire la oamenii sfinți din vechime este scurtă. (…)
Deoarece marile fapte ale credinței, aflate în istoria oamenilor sfinți din vechime, mi-au fost descoperite în viziune, împreună cu faptul important că Dumnezeu nu a tratat niciodată cu ușurătate păcatul celor apostaziați, eu am fost convinsă mai mult ca oricând că necunoașterea acestor fapte și avantajul viclean obținut din necunoașterea aceasta de către unii care știu mai bine constituie marile bastioane ale necredinței. Dacă lucrurile pe care le-am scris cu privire la aceste puncte vor fi de ajutor cuiva, Dumnezeu să fie lăudat.
Când am început să scriu, am sperat să prezint totul în volumul acesta, dar sunt obligată să închei istoria evreilor, să mă ocup de casele lui Saul, David, Solomon și alții și să tratez subiectul sănătății într-un alt volum. — Spiritual Gifts, vol. 3, p. 5, 6 (Prefața scrisă de E. G. W.)