În orice loc în care se află o biserică
În orice loc în care se află o biserică, mare sau mică, trebuie să fie înființată o școală. — Scrisoarea 108, 1899
Nu maximele oamenilor, ci Cuvântul lui Dumnezeu
Hrana din Cuvântul lui Dumnezeu constituie elementul divin de care sufletul are nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă a tuturor puterilor lui spirituale. Acest Cuvânt trebuie să fie esența educației în toate școlile noastre. Dacă este pus în practică, acest Cuvânt va da o putere sfințită, înțelepciune, integritate și putere morală. Nu cugetările oamenilor, nu teoria făpturilor omenești, ci Cuvântul lui Dumnezeu! — Manuscrisul 41a, 1896
Niciun plan de educație să nu fie stereotip
Domnul cere ca fiecare persoană care își asumă responsabilitatea acestei lucrări să aibă aptitudini dezvoltate și inteligență și să își pună în aplicare ideile cu conștiinciozitate, în conformitate cu serviciul și cunoștințele dobândite anterior în școli. Domnul nu i-a prescris nimănui un plan de educație precis. Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii. Când oamenii cu trăsături de caracter diverse își vor începe lucrarea încredințată în calitate de învățători și vor urma un plan de predare conform cu aptitudinile lor, nu vor trebui să presupună că este necesar să-i copieze pe învățătorii care au lucrat înaintea lor, de teamă să nu le scadă reputația. — Manuscrisul 170, 1901
O definiție a adevăratei educații
Adevărata educație este pregătirea capacităților intelectuale, morale și fizice pentru îndeplinirea fiecărei datorii, plăcute sau neplăcute. Ea este formarea fiecărui obicei și a fiecărei practici a inimii, a minții și a sufletului în scopul de a-I sluji lui Dumnezeu. Atunci, în curțile cerești se va putea spune despre voi că „sunteți împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3,9). — Scrisoarea 189, 1899
Calitățile recomandabile ale școlilor elvețiene
Aici, în Elveția, văd unele lucruri care cred că sunt vrednice să fie imitate. Profesorii din școli ies întotdeauna la joacă împreună cu elevii lor, îi învață cum să se angajeze în activități plăcute și reprimă orice tulburare sau greșeală. Aceasta este o regulă neschimbătoare și îi include pe copiii de la cinci la cincisprezece ani.
Ca răsplată pentru comportarea bună și pentru sârguința în învățătură, profesorii îi iau pe elevi afară și fac plimbări lungi împreună, încetând activitățile școlare mai devreme decât de obicei. Îmi place lucrul acesta. Cred că pentru copii sunt ocazii mai puține de a ceda ispitei. Profesorii par să se implice în jocurile sportive ale copiilor și stabilesc regulile.
Dragoste sau reguli stricte și rigide. — Nu pot să aprob în niciun fel ideea de a-i trata pe copii în așa fel încât să simtă că sunt priviți fără încetare cu neîncredere, că trebuie să fie urmăriți și că nu pot să se comporte ca niște copii. Dar profesorii trebuie să se implice în amuzamentele copiilor, să fie una cu ei, să le arate că doresc să fie fericiți, iar faptul acesta îi va face pe copii să aibă încredere. Ei pot fi conduși prin dragoste, și nu prin reguli stricte, rigide și aspre, pe care trebuie să le respecte când iau masa ori când se joacă. — Scrisoarea 42, 1886
Talentele pe care le avem ne-au fost încredințate pentru a le folosi și a le dezvolta. Oh, ce bine ar fi dacă părinții și-ar da seama că au răspunderea de a-și păstra căminul liber de orice pată a răului imoralității! Planul lui Dumnezeu este să avem în cămin un colț de cer mult mai mare decât cel de care ne bucurăm acum.
Priveliști plăcute și o ocupație interesantă. — Încă din anii cei mai timpurii, copiii sunt niște elevi și, dacă înaintea ochilor lor, în cămin, sunt menținute priveliști plăcute, ei se vor familiariza cu amabilitatea, bunătatea și dragostea creștină. Mintea lor este formată din lucrurile pe care le văd și le aud, iar părinții seamănă niște semințe care le vor aduce o recoltă fie spre bine, fie spre rău. Dacă sunt creștini doar cu numele, dacă nu sunt și împlinitori ai Cuvântului, părinții își pun amprenta asupra copiilor lor, iar aceasta nu este amprenta lui Dumnezeu. Copiii doresc mult ceva care să-i impresioneze. Pentru Numele lui Hristos, părinți, dați-le sufletelor lor înfometate și însetate o hrană potrivită!
Copiii sunt activi din fire, iar dacă părinții nu le dau ceva de făcut, Satana va inventa ceva care îi va ține ocupați într-o lucrare rea. Prin urmare, învățați-i pe copiii voștri să îndeplinească o lucrare folositoare. Voi puteți să înveșmântați întreaga muncă într-o demnitate care o va face să fie folositoare și înălțătoare.
Faceți ca relația cu copiii să fie însoțită de plăcere. — Să nu simțiți că aveți datoria de a face viața copiilor voștri să fie neplăcută. Partea neplăcută va veni destul de repede. Faceți ca toate activitățile pe care le aveți în calitate de învățători și educatori ai copiilor voștri să fie cât se poate de plăcute pentru ei. Încurajați-i să facă din voi niște prieteni. Cu siguranță, veți găsi la copiii voștri impulsuri păcătoase, înclinații rele și obiceiuri discutabile, dar, dacă îi încurajați să caute societatea voastră, veți putea să le modelați corect gusturile și simțămintele, să alungați nemulțumirea, resentimentele și răzvrătirea. Biruiți-le mândria, prin exemplul vostru de blândețe și smerenie.
Trebuie să scoatem din conversațiile noastre tot ce este aspru și condamnator. Dacă ne însușim blândețea și smerenia lui Hristos, Îl vom reprezenta pe El în toate relațiile cu copiii noștri. Tuturor celor care sunt implicați în lucrarea lui Hristos pentru salvarea sufletelor, Mântuitorul le spune: „Voi sunteți împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” — Manuscrisul 143, 1899