Dacă tinerii noștri ar fi convertiți în fiecare zi, nu ar fi niciun pericol să meargă la colegiile din țară, dar, dacă se simt liberi să înceteze a veghea o singură zi, tocmai în ziua aceea Satana este pregătit să-și întindă capcanele, iar ei sunt biruiți și conduși pe căi greșite — pe căi interzise, pe care nu Domnul le-a deschis.
Prin urmare, ar trebui să refuze creștinii să se asocieze cu cei neconvertiți și să caute să nu comunice în niciun fel cu ei? Nu, ei trebuie să fie împreună cu cei neconvertiți, să fie în lume, dar nu din lume, să nu meargă pe căile lor, să nu fie influențați de ei și să nu aibă inima deschisă față de obiceiurile și practicile lor. Asocierea lor trebuie să fie în scopul de a-i atrage pe alții la Hristos.
Influența unei idei false prezentate repetat. — Aici se află pericolul pentru tinerii noștri. În atracțiile și în învățăturile din aceste instituții, sunt amestecate idei false și fantezii în așa fel încât ei nu pot să discearnă otrava acestora, care este combinată cu idei folositoare și prețioase. Influența este atât de subtilă și lucrează atât de subtil, încât ei nu o percep, și totuși ea lucrează fără încetare. Profesorii susțin fără încetare anumite idei care sunt repetate din nou și din nou, iar în cele din urmă mintea începe să le asimileze și să li se conformeze.
Foarte adesea sunt studiate lucrările unor autori necredincioși. Acești oameni au un intelect ascuțit, sunt prezentate ideile lor inteligente, iar mintea studenților este influențată de ele. Studenții sunt încântați de strălucirea inteligenței acestor autori.
Totuși, de unde au obținut oamenii aceia puterile intelectului lor? De unde au obținut inteligența? Din izvorul întregii cunoașteri. Cu toate acestea, ei și-au pervertit capacitățile și le-au dedicat Diavolului. Nu credeți voi că Diavolul este isteț? Când citesc autori necredincioși, mulți călătoresc pe drumurile Diavolului. Satana este o făptură inteligentă, iar ei se îndrăgostesc de învățătura și de istețimea lui. — Manuscrisul 8b, 1891
Pericolul de a-i asculta pe unii mari oameni ai lumii
Pentru mulți dintre tinerii noștri, este periculos să asculte cuvântările prezentate de către aceia pe care lumea îi numește „mari oameni”. Adesea, aceste cuvântări au o natură intelectuală înaltă și sunt pline de ideile false ale științei pe nedrept numite astfel și ale învățăturilor religioase populare, care sunt amestecate cu zicale și remarci înțelepte, dar subminează declarațiile Bibliei și lasă impresia că există motive de a pune sub semnul întrebării adevărul Cuvântului inspirat. În felul acesta, așa-zișii mari înțelepți seamănă semințele necredinței, dar numele lor sunt scrise în cărțile cerului ca ale unor oameni fără minte, iar ei constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ei repetă ideile false pe care Satana le-a pus în gura șarpelui și îi duc pe tineri în amăgire.
Vrăjmașul este satisfăcut de acest fel de educație. Ea este vrăjitorie. Marele apostol a întrebat: „Cine v-a fermecat ca să nu ascultați adevărul?” Aceia care primesc și admiră ideile acestor așa-ziși mari oameni sunt în pericol, deoarece, prin subtilitatea vrăjmașului, raționamentele fanteziste ale acestor învățători falși prind rădăcină în inima tinerilor și, aproape imperceptibil, ei sunt convertiți de la adevăr la minciună. Totuși convertirea ar trebui să fie în direcția opusă. Tinerii noștri care au înțeles dovezile adevărului ar trebui să fie bine întemeiați și capabili să câștige sufletele din întunericul ideilor false la Hristos.
Tinerii care merg la Ann Arbor58 trebuie să Îl primească pe Isus ca Mântuitor personal, deoarece altfel vor clădi pe nisip și temelia lor va fi spulberată. Duhul lui Hristos trebuie să înnoiască și să sfințească sufletul, iar dragostea curată față de Hristos trebuie să fie păstrată vie, printr-o încredere în Dumnezeu plină de smerenie, dovedită zilnic. Chipul lui Hristos, nădejdea slavei, trebuie să fie format în voi. Isus să fie văzut în voi de aceia cu care vă asociați. — Scrisoarea 26, 1891
Studenții adventiști de ziua a șaptea
Valdenzii au mers să învețe la școlile din lume. Ei nu au făcut nicio declarație și, în aparență, nu au dat atenție nimănui, ci au trăit ce au crezut. Ei nu au sacrificat niciodată principiile, iar principiile lor au ajuns să fie cunoscute curând. Acestea erau diferite de tot ce văzuseră vreodată ceilalți studenți, iar ei au început să se întrebe: „Ce înseamnă toate aceste lucruri? De ce acești oameni nu pot fi determinați să se abată de la principiile lor?” În timp ce se gândeau la aceste lucruri, i-au auzit rugându-se în camerele lor, nu fecioarei Maria, ci Mântuitorului, căruia I se adresau ca fiind singurul Mijlocitor între Dumnezeu și om. Studenții din lume au fost încurajați să pună întrebări și, când li s-a spus istoria simplă a adevărului, așa cum este el în Isus, au înțeles-o.
Am încercat să prezint aceste lucruri la Harbor Heights. 59 Cei care au Duhul lui Dumnezeu, care au adevărul întipărit în însăși ființa lor, ar trebui să fie încurajați să meargă la colegii și să trăiască adevărul asemenea lui Daniel și Pavel. Fiecare trebuie să cerceteze ca să vadă cum poate prezenta cel mai bine adevărul în școală, pentru ca lumina adevărului să poată străluci. Aluatul va începe să lucreze, deoarece noi putem să depindem mult mai mult de puterea lui Dumnezeu, care este manifestată în viața copiilor Săi, decât de orice cuvinte care pot fi rostite. De asemenea, ei trebuie să pună întrebări în limbajul cel mai simplu cu putință, cu privire la doctrinele biblice simple.
Semănarea semințelor adevărului în minți și inimi
După ce au ajuns să fie întemeiați, înrădăcinați și statorniciți în adevăr, acești tineri trebuie să meargă la instituțiile de învățământ ca studenți. Ei pot să păstreze principiile vii ale adevărului și să păzească Sabatul și, astfel, vor avea ocazia de a lucra pentru Domnul, semănând semințele adevărului în minți și în inimi. Sub influența Duhului Sfânt, aceste semințe vor răsări și vor aduce roade spre slava lui Dumnezeu, având ca rod mântuirea sufletelor. Studenții nu trebuie să meargă la aceste instituții de învățământ în scopul de a fi iluminați cu privire la subiectele teologice, deoarece profesorii din școală au nevoie ei înșiși să fie cercetători ai Bibliei. Să nu fie începută nicio conversație deschisă, dar când se va oferi ocazia de a pune întrebări cu privire la învățăturile Bibliei, lumina va străluci în multe minți. Va fi stârnit un spirit de cercetare.
Un procedeu în care există un mare pericol. — Abia îndrăznesc să prezint această metodă de lucru, deoarece există pericolul ca aceia care nu au nicio legătură cu Dumnezeu să meargă la astfel de școli și, în loc de a corecta greșeala și de a răspândi lumina, ei înșiși să fie duși în rătăcire. Totuși, lucrarea aceasta trebuie să fie făcută și va fi făcută de cei care sunt conduși și învățați de Dumnezeu. — Manuscrisul 22a, 1895