Binecuvântările îmbrăcămintei corespunzătoare
Potrivită, modestă și să stea bine. — La fel ca în toate celelalte lucruri, noi avem privilegiul de a-L onora pe Creatorul nostru prin îmbrăcăminte. El dorește ca îmbrăcămintea noastră să fie nu numai îngrijită și sănătoasă, ci și să stea bine. — Educație, p. 248
Ar trebui să facem tot ce se poate mai bine pentru înfățișarea noastră. La serviciul de la Sanctuar, Dumnezeu a indicat fiecare amănunt al veșmintelor acelora care slujeau înaintea Lui. În felul acesta, suntem învățați că El are o preferință cu privire la îmbrăcămintea celor care-I slujesc. Îndrumările date cu privire la veșmintele lui Aaron erau foarte precise, deoarece veșmântul lui era simbolic. Tot așa, îmbrăcămintea urmașilor lui Hristos trebuie să fie simbolică. Înfățișarea noastră, în toate privințele, ar trebui să fie caracterizată prin simplitate, modestie și curățenie. — Mărturii, vol. 6, p. 96
Prin lucrurile din natură, prin flori și crini, Domnul Hristos ilustrează frumusețea pe care o prețuiește Cerul, modestia, simplitatea, curăția, buna-cuviință, care vor face ca îmbrăcămintea noastră să Îi fie pe plac. — Divina vindecare, p. 289
Îmbrăcămintea și înfățișarea arată, în general, ce fel de oameni suntem. — Review and Herald, 30 ianuarie 1900
Noi judecăm caracterul unui om în funcție de îmbrăcămintea pe care o poartă. O femeie modestă și evlavioasă se va îmbrăca modest. Gustul rafinat și o minte educată se vor vedea în alegerea unor haine simple și corespunzătoare. (...) Femeia care este simplă și nepretențioasă în îmbrăcăminte și comportament arată că înțelege faptul că o femeie adevărată este caracterizată de valoarea morală. Cât de fermecătoare, cât de interesantă este simplitatea în îmbrăcăminte, a cărei frumusețe poate fi comparată cu aceea a florilor de pe câmp! — Review and Herald, 17 noiembrie 1904
Principii călăuzitoare sănătoase
Dacă lumea introduce un mod de îmbrăcăminte modest, decent și sănătos, care este în acord cu Biblia, adoptarea unui asemenea mod de îmbrăcăminte nu va afecta relația noastră cu Dumnezeu sau cu lumea. Creștinii trebuie să-L urmeze pe Hristos, iar îmbrăcămintea lor să fie conformă Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trebuie să evite extremele. Trebuie să urmeze cu umilință o cale dreaptă, neabătută, care nu ține seama de aplauze sau de critică, și trebuie să se țină de ceea ce este bine doar pentru că este bine. — Mărturii, vol. 1, p. 458, 459
Îi rog pe frații noștri să trăiască atent în prezența lui Dumnezeu. Respectați obiceiurile în îmbrăcăminte în măsura în care se conformează cu principiile sănătății. Surorile noastre să se îmbrace simplu, așa cum fac multe, având haine dintr-un material bun, rezistent, potrivit acestui veac, și nicio problemă legată de îmbrăcăminte să nu le ocupe mintea. Surorile noastre trebuie să se îmbrace simplu. Să aibă o înfățișare modestă, serioasă și cu bun-simț. Oferiți-i lumii o ilustrație vie a harului lui Dumnezeu care împodobește omul dinăuntru. — Manuscrisul 167, 1897 (publicat în Îndrumarea copilului, p. 414)
Independența și curajul de a fi corect
Creștinii nu trebuie să depună eforturi speciale pentru a atrage atenția asupra lor, îmbrăcându-se diferit de lume. Dar dacă, atunci când își urmează propriile convingeri în privința datoriei de a se îmbrăca modest și sănătos, descoperă că sunt demodați, ei nu trebuie să-și schimbe îmbrăcămintea pentru a fi ca lumea, ci trebuie să dea dovadă de o independență nobilă și de curajul moral de a se purta așa cum este bine, chiar dacă toată lumea ar fi diferită de ei. — Mărturii, vol. 1, p. 458
Înnobilarea gusturilor
Adevărul nu îi face niciodată pe oamenii să fie aspri, brutali sau nepoliticoși. El ia oamenii cu toate păcatele și josnicia lor, îi desparte de lume și le înnobilează gusturile, chiar dacă sunt săraci și lipsiți de educație. Sub influența disciplinei creștine, are loc o lucrare continuă de înnobilare, care îi sfințește prin adevăr. Când sunt ispitiți să exercite chiar și o fărâmă de influență care i-ar conduce departe de Hristos, pe calea lumii, în mândrie, modă sau paradă, ei rostesc cuvinte de împotrivire care vor abate puterea vrăjmașului. Ei spun: „Eu nu îmi aparțin. Sunt cumpărat cu un preț. Eu sunt un fiu al lui Dumnezeu, o fiică a Sa.” — Scrisoarea 26, 1900
Simplitatea în îmbrăcăminte
Inima mea a fost întristată, deoarece am văzut că mulți adventiști păzitori ai Sabatului ajung să fie lumești în gândire, în conversații și îmbrăcăminte. Oamenii care pretind a crede că au de vestit ultima solie a harului pentru lume sunt atrași de moda lumească și fac eforturi mari pentru a-i urma pe cei din lume, atât de departe cât consideră că le îngăduie mărturisirea lor de credință. Îmbrăcămintea lumească este atât de vizibilă în poporul nostru, încât cei necredincioși fac adesea remarca: „Ei nu se pot deosebi de lume prin îmbrăcămintea lor.” Noi știm că acest fapt este adevărat, deși există multe excepții.
Cei care corespund standardului lumii nu sunt puțini la număr. Suntem îndurerați să vedem că ei exercită o mare influență, conducându-i pe alții să le urmeze exemplul. Când îi văd pe cei care au preluat numele lui Hristos cum copiază moda celor lumești, sunt cuprinsă de gândurile cele mai dureroase. Lipsa lor de asemănare cu Hristos este foarte vizibilă pentru toți. Împodobirea exterioară care este dată pe față atât înaintea celor lumești, cât și înaintea creștinilor dovedește absența împodobirii lăuntrice, a podoabei unui duh blând și liniștit, care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. (...)
Un indiciu cu privire la starea inimii. — Le avertizăm pe surorile creștine cu privire la tendința de a-și alege îmbrăcămintea în conformitate cu stilurile lumești, atrăgând în felul acesta atenția. Casa lui Dumnezeu este profanată prin îmbrăcămintea așa-ziselor femei creștine din zilele noastre. O îmbrăcăminte extravagantă, parada de lanțuri de aur și dantele bătătoare la ochi constituie un indiciu sigur al unei minți slabe și al unei inimi mândre.
Pentru a urma linia modei, mulți dintre tinerii noștri fac cheltuieli pe care situația lor nu le îndreptățește. Copiii unor părinți săraci caută să se îmbrace la fel ca aceia care sunt bogați. Părinții sacrifică banii, timpul și puterea primite de la Dumnezeu, pentru a confecționa și transforma îmbrăcămintea în așa fel încât să satisfacă vanitatea copiilor lor. Dacă surorile noastre care au bani din belșug și-ar organiza cheltuielile, nu în conformitate cu bogăția lor, ci având în vedere responsabilitatea lor față de Dumnezeu, ca niște ispravnice înțelepte ale mijloacelor care le-au fost încredințate, exemplul lor ar face mult pentru a stăvili răul care există acum între noi.
Tacticile lui Satana. — Satana stă în umbră, inventând mode care duc la cheltuieli extravagante. El are un scop precis prin influențarea modei zilei. El știe că timpul și banii dedicați pretențiilor modei nu vor fi folosiți pentru scopuri mai înalte și mai sfinte. Timpul prețios este risipit pentru a ține pasul cu moda mereu schimbătoare și niciodată satisfăcătoare. Îndată ce este introdus un stil de modă, sunt concepute noi stiluri, iar apoi, pentru ca oamenii să rămână la modă, îmbrăcămintea trebuie să fie transformată. În felul acesta, creștinii cu inima împărțită își risipesc timpul, dându-i lumii aproape toate energiile lor.
Această povară întru totul inutilă este luată și purtată de bunăvoie de surorile noastre. Jumătate din poverile lor vin din încercarea de a urma moda, și totuși ele sunt dornice să accepte jugul, deoarece moda este dumnezeul căruia i se închină. Ele sunt ținute în cătușele robiei ca niște adevărate sclave, și totuși vorbesc despre independență! Ele nu cunosc nici măcar cele dintâi principii ale independenței. Nu au nici minte, nici gust, nici judecată proprie.
Satana are uimitor de mult succes în ce privește amăgirea minților cu stilurile de modă mereu schimbătoare. El știe că, atâta vreme cât mintea femeilor este umplută fără încetare de o dorință febrilă de a urma moda, însușirile lor morale sunt slabe și ele nu pot fi făcute să-și dea seama de adevărata lor stare spirituală. Ele sunt lumești, fără Dumnezeu și fără speranță.
Gustul, potrivirea și durabilitatea. — Noi nu descurajăm bunul-gust și eleganța în îmbrăcăminte. Un gust corect în îmbrăcăminte nu trebuie să fie disprețuit sau condamnat. Deși ar trebui să se renunțe la volănașe, broderii și ornamente, le încurajăm pe surorile noastre să folosească un material bun și durabil. Prin încercarea de a economisi bani cumpărând materiale ieftine, nu se câștigă nimic. Îmbrăcămintea să fie simplă și îngrijită, fără un aspect extravagant.
Tinerele care rup lanțurile sclaviei modei vor fi niște ornamente în societate. Femeia care este simplă și nepretențioasă în îmbrăcăminte și comportament arată că înțelege faptul că o doamnă adevărată este caracterizată de valoarea ei morală. — Manuscrisul 106, 1901 (publicat în Review and Herald, 20 martie 1958)
Renunțarea la sine în îmbrăcăminte este o parte a datoriei noastre creștine. Îmbrăcămintea simplă și abținerea de la parada de bijuterii și de podoabe de orice fel sunt în armonie cu credința noastră. Ne numărăm noi printre aceia care văd nesăbuința celor lumești, care își îngăduie extravaganță în îmbrăcăminte și plăcerea distracțiilor? Dacă este așa, ar trebui să aparținem categoriei celor ce se feresc de tot ce aprobă acest spirit care pune stăpânire pe mintea și inima acelora care trăiesc numai pentru această lume și nu se gândesc niciodată și nu-și fac nicio grijă pentru cea viitoare. — Mărturii, vol. 3, p. 366
Oare plutim în derivă?
O soră care petrecuse câteva săptămâni în instituțiile noastre de la Battle Creek a spus că s-a simțit foarte dezamăgită de lucrurile pe care le-a văzut și le-a auzit acolo. Ea crezuse că va găsi un popor cu mult mai avansat decât bisericile mai tinere, atât din punct de vedere al cunoștinței adevărului, cât și al experienței religioase. Ea a sperat să obțină aici multă învățătură pe care să o poată duce surorilor ei de credință dintr-un stat îndepărtat. Totuși a fost surprinsă și îndurerată de ușurătatea, de spiritul lumesc și de lipsa de evlavie pe care le-a întâlnit la fiecare pas.
Înainte de a primi adevărul, ea urmase moda lumii în îmbrăcăminte, purtase bijuterii scumpe și alte podoabe, dar, după ce s-a hotărât să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, a simțit că învățăturile lui îi cereau să renunțe la toate podoabele extravagante și inutile. Ea a fost învățată că adventiștii de ziua a șaptea nu poartă bijuterii, aur, argint sau pietre prețioase și că nu se conformează modei lumești în îmbrăcăminte.
Când a văzut printre cei ce pretindeau că împărtășesc credința o asemenea îndepărtare de simplitatea Bibliei, ea a fost încurcată. Oare nu aveau ei aceeași Biblie pe care o studiase ea și cu care se străduise să-și conformeze viața? Fusese experiența ei din trecut doar fanatism? Interpretase ea greșit cuvintele apostolului: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu”?
Dna D, o persoană care ocupa o poziție importantă în instituție, a vizitat-o într-o zi pe sora ______, în timp ce aceasta scotea din bagajul ei un lănțișor de aur, spunând că dorea să vândă bijuteria respectivă și să pună banii obținuți în vistieria Domnului. Dna D a spus: „De ce îl vinzi? Dacă ar fi al meu, eu l-aș purta.” Sora ______ a răspuns. „De ce? Pentru că atunci când am primit adevărul, am fost învățată că toate aceste lucruri trebuie să fie lăsate eoparte. Cu siguranță, acestea sunt contrare învățăturilor Cuvântului lui Dumnezeu.” I-a citat ascultătoarei cuvintele apostolilor Pavel și Petru cu privire la punctul acesta: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit.”
Ca răspuns, doamna i-a arătat un inel de aur pe care îl purta și pe care îl primise de la un necredincios și i-a spus că ea consideră că nu este niciun rău să porți astfel de podoabe. „Noi nu suntem atât de scrupuloși”, a zis ea, „atât de formaliști. Unii frați au fost exagerat de scrupuloși în opiniile lor cu privire la subiectul îmbrăcămintei. Doamnele din instituția aceasta poartă ceasuri și lănțișoare de aur și se îmbracă la fel ca toți ceilalți oameni. Nu este o strategie bună să fim deosebite prin îmbrăcămintea noastră, deoarece atunci nu mai putem să exercităm o influență atât de mare.”
Conformare cu Hristos sau cu lumea. — Noi întrebăm: Este lucrul acesta în acord cu învățăturile lui Hristos? Urmăm noi Cuvântul lui Dumnezeu sau obiceiurile lumii? Sora noastră a hotărât că este mai sigur să adere la standardul Bibliei. Oare Dna D și alții care merg pe o cale asemănătoare se vor simți bine să se confrunte cu rezultatul influenței lor, în ziua când fiecare om va primi răsplata după faptele lui?
Cuvântul lui Dumnezeu este clar. Învățăturile lui nu pot fi confundate. Îl vom respecta noi, exact așa cum ni l-a dat El, sau vom căuta să vedem cât de departe putem să ne abatem și totuși să fim mântuiți? Ar dori toți cei angajați în instituțiile noastre să primească și să urmeze lumina divină, fiind astfel făcuți în stare să le transmită lumina acelora care umblă în întuneric?
Conformarea cu lumea este un păcat care subminează evlavia poporului nostru și împiedică serios capacitatea lui de a fi folositor. Nu are rost să predicăm solia de avertizare pentru lume, în timp ce noi o negăm în lucrurile vieții de zi cu zi. — Review and Herald, 28 martie 1882
„Eul, eul, eul trebuie să fie slujit”
Cei care poartă brățări, bijuterii din aur și podoabe ar face mai bine să ia acești idoli și să-i vândă, chiar dacă ar primi mult mai puțin decât au plătit pentru ei, și să practice, în felul acesta, renunțarea la sine. Timpul este prea scurt pentru a împodobi trupul cu aur, argint sau haine scumpe. Știu că în domeniul acesta poate fi făcută o lucrare bună. Domnul Isus, Comandantul din curțile cerești, a pus deoparte coroana împărătească, S-a dezbrăcat de haina regală, a coborât de pe scaunul Său de domnie și Și-a înveșmântat natura divină în hainele naturii omenești. El S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem ajunge în posesia bogățiilor veșnice, și totuși tocmai aceia pentru care Hristos a făcut tot ce era posibil pentru a salva sufletele pieritoare de la ruina veșnică se simt atât de puțin dispuși să se lipsească de lucrurile ce pot fi cumpărate cu bani.
Domnul urmează să vină curând, iar răsplata Sa este cu El și lucrarea pe care o are de făcut este să-i dea fiecărui om după faptele lui. Eu încerc să le arăt fraților că noi administrăm banii Domnului pentru a îndeplini lucrarea cea mai importantă care poate fi făcută. Prin renunțarea la sine, frații noștri ar putea să facă mult mai mult împreună, dacă fiecare ar face câte puțin, iar numeroasele pârâiașe ar alcătui un fluviu puternic, care s-ar revărsa spre cer.
Într-adevăr, este greu ca toți să înțeleagă situația. Eul, eul, eul trebuie să fie slujit și slăvit și cât de greu este ca toți să ajungă împreună-lucrători cu Dumnezeu! Oh, dacă ar putea să vină în fiecare biserică un spirit de sacrificiu de sine, atunci fiecare suflet, de aproape și de departe, ar putea să înțeleagă valoarea banilor și să-i folosească atâta vreme cât poate, spunând: „Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem” (1 Cronici 29,14).
Nu avem timp să ne îngrijorăm cu privire la ce vom mânca și vom bea și cu ce ne vom îmbrăca. Să trăim simplu și să lucrăm în simplitate. Să ne îmbrăcăm modest și cuviincios, încât să fim bine primiți oriunde mergem. Nu bijuteriile și îmbrăcămintea scumpă ne vor face să avem influență, ci podoaba unui duh blând și smerit — urmarea consacrării în slujba lui Hristos — ne va da putere înaintea lui Dumnezeu. Bunătatea și grija față de cei din jurul nostru sunt calități prețioase în ochii Cerului. Dacă nu ați acordat atenție obținerii acestor însușiri, faceți lucrul acesta acum, deoarece nu aveți timp de pierdut. — Manuscrisul 83, 1909
Hainele pe care le poartă pastorii adventiști de ziua a șaptea
Efeseni 3,6.7: „Că adică neamurile sunt împreună-moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.”
„Al cărei slujitor am fost făcut eu” nu numai ca să le prezint oamenilor adevărul, ci și ca să-l trăiesc în viața mea. (…) Dar nu este numai atât. Sunt și alte lucruri care trebuie să fie luate în considerare, pe care unii le-au neglijat, dar care sunt importante, în lumina în care au fost prezentate înaintea mea. (…)
Grija pentru îmbrăcăminte este un aspect important. În această privință a existat o deficiență în rândul pastorilor care cred adevărul prezent. Îmbrăcămintea unora a fost chiar dezordonată. Nu numai că a existat o lipsă de bun-gust și de ordine în ceea ce privește aranjarea hainelor, astfel încât acestea să vină bine, să aibă o culoare potrivită și să fie adecvate pentru un pastor aflat în slujba lui Hristos, dar înfățișarea unora este chiar neîngrijită, murdară. Unii pastori poartă o vestă de culoare deschisă, în timp ce pantalonii sunt de culoare închisă, sau o vestă de culoare închisă la pantaloni de culoare deschisă, fără gust și sunt dezordonați în îmbrăcăminte atunci când se prezintă înaintea oamenilor. Aceste lucruri sunt o predică pentru oameni. Prin înfățișarea și prin modul său de a se îmbrăca, pastorul le dă fraților un exemplu de ordine, de decență și de bun-gust în îmbrăcăminte sau, dimpotrivă, le dă lecții de neglijență și de lipsă de bun-gust, pe care aceștia vor fi în pericol să le urmeze.
Îmbrăcămintea potrivită pentru amvon. — Îmbrăcămintea dintr-un material negru sau închis la culoare este mai potrivită pentru un pastor aflat la amvon și va face o impresie mai bună asupra oamenilor, decât dacă ar purta o combinație de două sau trei culori diferite în îmbrăcăminte.
Atenția mi-a fost îndreptată asupra copiilor lui Israel din vechime și mi-a fost arătat că Dumnezeu le-a dat indicații precise cu privire la materialul și la stilul veșmintelor care trebuiau să fie purtate de cei care slujeau înaintea Lui. Dumnezeul cerului, al Cărui braț pune lumea în mișcare, Care ne susține și ne dă viață și sănătate, ne-a dat dovezi că El poate fi onorat sau dezonorat de înfățișarea celor care oficiază slujbe înaintea Lui. El i-a dat lui Moise indicații speciale cu privire la tot ce era legat de slujirea Sa. I-a dat instrucțiuni chiar și cu privire la modul în care oamenii să-și aranjeze casele și a specificat îmbrăcămintea pe care trebuiau să o poarte cei care erau în slujba Sa. Aceștia trebuiau să mențină ordinea în toate lucrurile și, mai ales, să păstreze curățenia. (…)
Ar putea fi făcute impresii corecte. — Nu trebuia să fie nimic neglijent sau dezordonat la cei care se înfățișau înaintea Sa, care veneau în prezența Sa sfântă. De ce? Care era scopul acestei atenții deosebite? Doar pentru ca oamenii să obțină favoarea lui Dumnezeu? Doar ca să primească aprobarea Lui?
Motivul care mi-a fost arătat a fost faptul că trebuia ca ei să lase o impresie corectă asupra oamenilor. Dacă cei care lucrau în slujba sfântă nu manifestau această grijă, această reverență față de Dumnezeu, în înfățișare și în comportament, oamenii aveau să-și piardă respectul și venerația față de Dumnezeu și față de slujba Sa sfântă.
Dacă arătau un mare respect față de Dumnezeu, prin faptul că erau foarte atenți și scrupuloși când veneau în prezența Sa, preoții îi transmiteau poporului o idee înaltă despre Dumnezeu și despre cerințele Sale, arătându-le oamenilor că Dumnezeu este sfânt, că lucrarea Sa este sfântă și că tot ce are legătură cu lucrarea Sa trebuie să fie sfânt; nu trebuia să fie la ei nimic murdar sau necurat și orice întinare trebuia îndepărtată de la aceia care se apropiau de Dumnezeu.
Îmbrăcămintea pastorului și adevărul. — Din lumina care mi-a fost dată, în această privință a existat neglijență. Aș putea să vorbesc despre aceasta, așa cum o prezintă Pavel. Ea se manifestă într-o slujbă religioasă neadecvată și în neglijența față de trup. Dar această umilință intenționată, această slujbă necorespunzătoare și neglijarea trupului nu este acea umilință care poartă amprenta cerului. Umilința [autentică] trebuie să se observe într-un mod special în înfățișarea, în acțiunile și în purtarea tuturor celor care predică adevărul cel sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât fiecare aspect legat de persoana noastră să recomande religia noastră sfântă. Chiar îmbrăcămintea va recomanda adevărul în fața celor necredincioși. Va fi o predică în sine. (…)
Un pastor care este neglijent în îmbrăcăminte adeseori îi jignește prin aceasta pe cei care au bun-gust și o sensibilitate elevată. Cei care greșesc în această privință trebuie să se corecteze și să fie mai precauți. În cele din urmă, se va constata că unele suflete s-au pierdut din cauza neglijenței în îmbrăcăminte a pastorului. Prima impresie i-a influențat nefavorabil pe oameni, pentru că ei nu au putut găsi o legătură între înfățișarea pastorului și adevărurile pe care el le-a prezentat. Îmbrăcămintea a fost o piedică, iar impresia pe care a lăsat-o a fost aceea că oamenii pe care îi reprezintă sunt neglijenți și că nu le pasă deloc de îmbrăcămintea lor, iar ascultătorii nu au vrut să aibă nimic de-a face cu o asemenea categorie de oameni.
Nivelul lucrării pastorului, judecat în funcție de îmbrăcămintea lui. — Unii dintre cei care slujesc în lucrurile sfinte se îmbracă în așa fel încât, cel puțin într-o anumită măsură, distrug influența lucrării lor. Există o lipsă evidentă de bun-gust în ceea ce privește asortarea culorilor și potrivirea hainelor. Care este impresia lăsată de un astfel de mod de a se îmbrăca? Aceea că lucrarea în care sunt angajați nu este considerată mai sfântă sau mai înaltă decât o muncă obișnuită, precum aratul ogorului. Prin exemplul lui, pastorul coboară lucrurile sfinte la nivelul celor de rând. Influența unor astfel de predicatori nu Îi este plăcută lui Dumnezeu. — Mărturii, vol. 2, p. 609-614
Despre tendința de a face din îmbrăcăminte o cerință crucială
Scrisoarea ta a fost primită și citită. (...) Subiectul pe care mi-l prezinți, cerându-mi sfatul, 61 trebuie să fie cântărit cu atenție. Surorile noastre, care sunt agitate cu privire la subiectul reluării reformei în îmbrăcăminte, ar trebui să fie precaute și să se roage la fiecare pas pe care îl fac. Nouă ne-au fost prezentate acum cerințele cele mai solemne și mai importante din Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp special. Acestea sunt niște cerințe pentru întreaga lume. Domnul nu pretinde să fie adusă vreo cerință inventată de oameni pentru a abate atenția oamenilor sau pentru a crea controverse în vreun domeniu.
Este posibil ca unii să dorească foarte mult să se deosebească în vreun fel. Dacă sunt dornici să lupte cu agenții lui Satana, trebuie să fie siguri că au îmbrăcat fiecare piesă a armurii lui Dumnezeu. Dacă nu au făcut astfel, vor fi cu siguranță biruiți și își vor crea singuri încercări și dezamăgiri grave, pe care nu sunt pregătiți să le înfrunte. Toți să-I ceară Domnului cât se poate de stăruitor acea experiență adâncă și bogată care se află în pregătirea inimii pentru a-L urma pe Hristos oriunde îi conduce El.
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Cuvintele trebuie să fie cântărite bine. Omul care dorește să-L urmeze pe Hristos, care alege să meargă pe urmele pașilor Săi, va găsi pe cale crucea și renunțarea la sine. Toți cei care Îl urmează pe Hristos vor înțelege ce implică aceasta.
Îmbrăcămintea nu trebuie să fie un subiect crucial. — Cerințele lui Dumnezeu trebuie să fie acum clare și inconfundabile. În fața noastră se află furtuni, lupte pe care puțini și le imaginează. Nu este nevoie acum de nicio schimbare specială a îmbrăcămintei noastre. Stilul de îmbrăcăminte simplu care este purtat acum, confecționat în modul cel mai sănătos, nu necesită crinoline și trene lungi și este prezentabil pretutindeni, iar lucrurile acestea nu ar trebui să ne abată atenția de la cerința măreață care urmează să decidă destinul veșnic al unei lumi — poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
Ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi. Acum este necesară o mărturie directă cu privire la simplitatea îmbrăcămintei, așa cum este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie povara noastră. Totuși este prea târziu acum să ne entuziasmăm de formularea unei cerințe în privința aceasta. A-L urma pe Hristos cu toată umilința, pregătindu-ne inima și curățindu-ne caracterul, nu este deloc o lucrare ușoară. Surorile noastre pot fi sigure că Domnul nu le-a inspirat să facă o condiție din lucrul care a fost dat cândva ca o binecuvântare, dar care a fost urât și disprețuit de mulți, ca și cum ar fi fost un blestem.
Reforma îmbrăcămintei. — Reforma îmbrăcămintei, care a fost susținută cândva 62, s-a dovedit a fi o luptă la fiecare pas. Membrii bisericii au refuzat să adopte acest stil sănătos de îmbrăcăminte, provocând neînțelegeri și dezbinare. Unii nu manifestau uniformitate și bun-gust în confecționarea îmbrăcămintei, așa cum le fusese prezentat cu claritate. Subiectul acesta a dat naștere la multe discuții. Rezultatul a fost că s-a renunțat la anumite elemente discutabile, cum ar fi pantalonii. Responsabilitatea susținerii reformei în îmbrăcăminte a fost înlăturată, deoarece acest lucru, care fusese dat ca o binecuvântare, a fost schimbat într-un blestem.
Unele aspecte au făcut ca reforma sănătății să fie o binecuvântare categorică. Pantalonii ridicoli care erau la modă pe vremea aceea nu au putut fi purtați. Rochiile lungi, care atingeau podelele și măturau murdăria de pe străzi, nu puteau fi susținute. Totuși a fost adoptat un stil mai înțelept, care nu conținea aceste aspecte discutabile. Stilul de îmbrăcăminte la modă poate fi respins și ar trebui să fie respins de aceia care studiază Cuvântul lui Dumnezeu. Timpul petrecut în susținerea reformei în îmbrăcăminte ar trebui să fie dedicat studiului Cuvântului lui Dumnezeu.
Îmbrăcămintea celor din poporul nostru trebuie să fie cât se poate de simplă. Fusta și jacheta pe care le-am menționat pot fi folosite, dar nu spun că acel model trebuie să fie stabilit și să nu fie acceptat nimic altceva, ci să fie adoptat un stil simplu, așa cum a fost reprezentat de acea îmbrăcăminte. Unii au presupus că modelul prezentat este singurul pe care trebuie să-l adopte toți. Nu este așa. Totuși, în diferite circumstanțe, un model la fel de simplu ca acesta este cel mai bun pe care putem să-l adoptăm. Mie nu mi-a fost descoperit niciun stil precis ca regulă care să-i călăuzească pe toți în îmbrăcăminte. (...)
Să fie purtate haine simple. Puneți-vă la încercare talentul, surorile mele, în această reformă esențială.
Poporul lui Dumnezeu va trece prin toate încercările pe care le poate suporta.
Subiectul Sabatului este o încercare care va veni asupra întregii lumi. Nu este nevoie acum să formulăm cerințe noi pentru cei din poporul lui Dumnezeu, care să facă încercarea să fie mai grea decât cea pe care o au deja. Vrăjmașului îi va plăcea să ridice acum probleme pentru a abate atenția oamenilor și pentru a-i face să intre în controverse cu privire la subiectul îmbrăcămintei. Surorile noastre să se îmbrace simplu, așa cum fac mulți, purtând haine dintr-un material bun, modest și potrivit pentru timpul acesta și să nu îngăduie ca îmbrăcămintea să le umple mintea. (...)
Exemplul pe care îl stabilesc unii. — Unii care au toată lumina Cuvântului lui Dumnezeu nu vor respecta îndrumările Sale. Ei își vor urma propriile gusturi și vor face tot ce le place. Acești oameni le prezintă tinerilor un exemplu greșit, iar cei care au venit recent la adevăr și care s-au obișnuit să copieze fiecare stil nou de îmbrăcăminte, folosind ornamente care consumă timp și bani, fac să fie o deosebire mică între îmbrăcămintea lor și aceea a oamenilor lumești.
Surorile noastre trebuie să asculte cu conștiinciozitate Cuvântul lui Dumnezeu. Nu începeți lucrarea de reformă pentru alții înainte de a o începe pentru voi înșivă, deoarece nu veți avea niciun succes și nu veți putea să schimbați inima. Lucrarea lăuntrică a Duhului lui Dumnezeu se va vedea printr-o schimbare în exterior. Cei care îndrăznesc să nu respecte declarațiile cele mai simple ale inspirației nu vor asculta, nu vor primi și nu vor depune toate eforturile pentru a-i conduce pe acești idolatri la o îmbrăcăminte simplă, fără podoabe, corespunzătoare și cu bun-gust, care nu-i face în niciun fel să fie ciudați sau deosebiți. Ei vor continua să facă paradă, arborând stindardul lumii. (...)
Timpul nostru de probă este foarte scurt, iar pe pământ va fi făcută o lucrare rapidă. Încercările lui Dumnezeu vor veni și vor fi precise și categorice. Fiecare suflet trebuie să se umilească înaintea lui Dumnezeu și să se pregătească pentru evenimentele care se află în fața noastră. — Scrisoarea 19, 1897