Sabatul este un semn pentru lume cu privire la credincioșie. — Din stâlpul de nor, Isus „i-a vorbit lui Moise și a zis: «Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi, între Mine și voi și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc»” (Exodul 31,12.13). Sabatul este un legământ dat de Dumnezeu omului — un semn al relației care există între Creator și făpturile create de El. Prin respectarea memorialului creării lumii în șase zile și al odihnei Creatorului în ziua a șaptea, sfințind Sabatul în conformitate cu poruncile Sale, israeliții aveau să declare înaintea lumii credincioșia lor față de singurul Dumnezeu viu și adevărat, Suveranul universului.
Prin respectarea Sabatului, creștinii trebuie să-i prezinte lumii fără încetare o mărturie credincioasă cu privire la cunoașterea Dumnezeului celui adevărat și viu, care Se deosebește de toți zeii falși, deoarece Domnul Sabatului este Creatorul cerurilor și al pământului, Cel înălțat mai presus de toți zeii.
„Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. (...) Să lucrezi șase zile; dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic; căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat” (versetele 14-17). — Manuscrisul 122, 1901
Sfaturi timpurii cu privire la Sabat și la copii. — Casa lui Dumnezeu este profanată, iar Sabatul este călcat de copiii credincioșilor păzitori ai Sabatului. Ei aleargă în jurul casei, se joacă, vorbesc și își manifestă temperamentul rău chiar și în adunările în care sfinții vin să-I dea slavă lui Dumnezeu și să I se închine în frumusețea sfințirii. Locul care ar trebui să fie sfânt, unde ar trebui să domnească o liniște sfântă și unde ar trebui să fie o ordine desăvârșită, simplitate și umilință, este făcut să fie un adevărat Babilon și un loc în care domnește confuzia, dezordinea și lipsa de bună-cuviință. Acest fapt este suficient pentru a-L alunga pe Dumnezeu din adunările noastre și pentru a face să se aprindă mânia Sa, deoarece Lui nu-I va face plăcere să iasă împreună cu armatele lui Israel pentru a lupta împotriva vrăjmașilor noștri.
Dumnezeu nu va da biruință în adunarea de la _______. Vrăjmașii credinței noastre au triumfat. Dumnezeu a fost nemulțumit. Mânia Sa este aprinsă, când casa Lui este făcută să fie asemenea Babilonului. (...)
Mai presus de toate, aveți grijă de copiii voștri în Sabat! Nu-i lăsați să calce Sabatul, deoarece voi înșivă îl călcați în același fel, dacă îi lăsați pe copiii voștri să îl calce. Când le îngăduiți copiilor voștri să se joace în Sabat, Dumnezeu vă consideră a fi niște călcători ai poruncilor. Voi călcați Sabatul Său. — Manuscrisul 3, 1854
Fără dezordine sau gălăgie. — Să nu veniți la masă cu agitație. Zgomotul nestăpânit și certurile nu ar trebui să fie îngăduite în nicio zi din săptămână, dar în Sabat toți trebuie să respecte liniștea. Nu ar trebui să se audă niciodată o poruncă rostită cu ton ridicat, dar în Sabat lucrul acesta este întru totul nepotrivit. Aceasta este ziua sfântă a lui Dumnezeu, ziua pe care El a pus-o deoparte pentru a comemora lucrările Sale creatoare, o zi pe care El a sfințit-o. — Manuscrisul 57, 1897
Căutarea propriilor plăceri. — Le spun celor care declară că sunt adventiști de ziua a șaptea: Puteți voi să pretindeți să fie pus asupra voastră sigiliul viului Dumnezeu? Puteți voi să declarați că sunteți sfințiți prin adevăr? Ca popor, noi nu am acordat importanță Legii lui Dumnezeu așa cum ar fi trebuit. Suntem în pericolul de a ne satisface propriile plăceri în ziua Sabatului. — Scrisoarea 258, 1907
Nu este o zi pentru căutarea plăcerilor, înot sau jocul cu mingea. — Dumnezeu dorește ca toate darurile Sale să fie prețuite. Orice lucru mărunt trebuie să fie prețuit cu atenție, iar noi trebuie să fim precauți pentru a ne familiariza cu nevoile celorlalți. Tot ce avem din adevărul Bibliei nu este doar pentru beneficiul nostru, ci pentru a le fi împărtășit altor suflete, iar acesta trebuie să fie întipărit în mințile omenești prin cuvinte amabile, pentru a pregăti calea prin care adevărul se va revărsa în valuri îmbelșugate pentru alte suflete.
Fiecare minune săvârșită de Domnul Hristos a fost foarte importantă și a avut scopul de a-i arăta lumii că în ziua Sabatului era o mare lucrare de îndeplinit pentru alinarea suferinței omenirii, dar lucrările obișnuite nu trebuiau să fie făcute. Căutarea plăcerilor, jocul cu mingea, înotul nu au fost o necesitate, ci o neglijare păcătoasă a zilei sfinte pe care Iehova a pus-o deoparte. Domnul Hristos nu a săvârșit minuni numai pentru a-Și arăta puterea, ci, întotdeauna, spre a-l înfrunta pe Satana, care chinuia omenirea suferindă. Domnul Hristos a venit în lumea noastră pentru a împlini nevoile celor suferinzi, pe care Satana îi tortura.
Spălarea vaselor în Sabat. — Dorim să-i îndemnăm pe toți să nu spele vasele în Sabat, dacă lucrul acesta poate fi evitat. Dumnezeu este dezonorat de orice lucrare care nu este necesară, dar este făcută în ziua Sa sfântă. Nu este deloc nepotrivit ca vasele să fie lăsate nespălate până la încheierea Sabatului, dacă lucrul acesta poate fi făcut. — Scrisoarea 104, 1901
Sabatul este o zi de închinare. — Primul Sabat din Săptămâna de Rugăciune a fost o zi de activitate intensă. De la „Sunnyside” și de la școală au fost trimise două echipe și o barcă la Dora Creek, pentru a-i aduce la adunări pe aceia care nu erau în stare să meargă atât de departe. Oamenii fuseseră invitați să își aducă mâncare și să vină la adunări pregătiți să-și petreacă întreaga zi, iar ei au răspuns invitației fără rețineri.
Unii au fost foarte surprinși de efortul pe care l-am făcut noi în Sabat pentru a-i aduce la adunare. Li se spusese că păzirea duminicii consta în mare parte din lipsa activității fizice și credeau că, deoarece noi eram zeloși în păzirea Sabatului, îl vom respecta în conformitate cu învățăturile fariseilor.
Noi le-am spus prietenilor noștri că, în domeniul păzirii Sabatului, am studiat exemplul și învățăturile lui Hristos, care Își petrecea adesea Sabatele în efortul serios de a vindeca și de a-i învăța pe alții și că noi credem că o soră care îngrijea o familie bolnavă păzea Sabatul la fel de mult ca una care conducea o grupă din Școala de Sabat; că Domnul Hristos nu a putut să-i mulțumească pe fariseii din zilele Sale și că noi nu ne așteptăm ca eforturile noastre de a-I sluji Domnului să-i mulțumească pe fariseii din zilele noastre. — Review and Herald, 18 octombrie 1898
Activitățile sfinte și cele obișnuite. — Preoții de la templu munceau mai mult în Sabat decât în celelalte zile. Aceeași muncă în domeniul lucrurilor obișnuite ar fi fost un păcat, dar lucrarea preoților era în slujba lui Dumnezeu. — Hristos, Lumina lumii, p. 285
Influența mare a exemplului unei biserici de la sediul lucrării. — Sufletul meu era împovărat cu privire la starea bisericii din locul acesta. (...) Era o nevoie atât de mare ca standardul din locul acesta să fie înălțat din multe puncte de vedere, înainte ca o influență corectă și mântuitoare să poată ajunge în alte locuri. Adevărul prezentat aici luase oameni din lume și din alte biserici și îi adusese laolaltă în biserică, dar nu toți cei care mărturiseau a crede adevărul erau sfințiți prin el. (...)
Dumnezeu îi cheamă pe lucrătorii din misiunea aceasta să înalțe standardul și să-și arate respectul față de cerințele Sale, cinstind Sabatul. (...) Din locul acesta sunt trimise publicații și lucrătorii pleacă pentru a proclama poruncile lui Dumnezeu, de aceea este de importanța cea mai mare ca influența exercitată de această biserică să fie bună, atât prin învățături, cât și prin exemplu. Standardul nu trebuie să fie coborât atât de mult, încât aceia care primesc adevărul să calce poruncile lui Dumnezeu, în timp ce mărturisesc a le respecta. Ar fi cu mult mai bine să-i lăsăm în întuneric până când vor putea să primească adevărul în toată curăția lui.
Adventiștii de ziua a șaptea sunt priviți de ceilalți. — Unii urmăresc poporul acesta pentru a vedea care este influența adevărului asupra lui. Copiii lumii din veacul acesta sunt mai înțelepți decât copiii luminii, iar când le sunt prezentate cerințele poruncii a patra, ei se uită să vadă cum este respectată de către aceia care declară că ascultă. Ei cercetează viața și caracterul susținătorilor ei ca să vadă dacă sunt în armonie cu mărturisirea lor de credință și, pe baza părerilor formate în felul acesta, mulți sunt influențați într-o măsură foarte mare ca să primească sau să respingă adevărul. Dacă își vor conforma viața cu standardul Bibliei, membrii bisericii vor fi cu adevărat o lumină în lume, o cetate așezată pe un munte. — Manuscrisul 3, 1885
Importanța și slava Sabatului. — Ieri [10 august 1851] a fost o zi de Sabat și am avut un timp plăcut și plin de slavă. Domnul S-a întâlnit cu noi și slava lui Dumnezeu a venit asupra noastră, iar noi am putut să ne bucurăm și să-I dăm slavă lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa nespus de mare față de noi. (...) Am fost luată în viziune. (...)
Am văzut că noi simțim și înțelegem doar puțin importanța Sabatului, în comparație cu lucrurile pe care încă ar trebui să le înțelegem și să le știm cu privire la importanța și slava lui. Am văzut că noi nu știm ce însemnau cuvintele: „Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău, Iacov.” Totuși, când ploaia târzie și înviorarea vor veni de la fața Domnului și când va veni slava puterii Sale, vom ști ce înseamnă aceste cuvinte. Atunci vom înțelege mai bine importanța și slava Sabatului. Totuși nu vom înțelege slava și importanța lui până când nu se va face un legământ de pace cu noi, prin cuvântul rostit de Dumnezeu, și până când porțile de mărgăritar ale Noului Ierusalim, care sunt susținute de balamale strălucitoare, nu vor fi deschise, iar vocea plină de voioșie și bucurie a scumpului nostru Domn Isus va fi auzită, o voce mai frumoasă decât orice muzică pe care au auzit-o urechile muritorilor, îndemnându-ne să intrăm. Am văzut că aveam dreptul deplin de a intra în cetate, deoarece păziserăm poruncile lui Dumnezeu, iar cerul, plăcutul cer, este căminul nostru, pentru că am respectat poruncile lui Dumnezeu. — Scrisoarea 3, 1851
Câteva zile de Sabat împreună cu familia White
(Battle Creek, Michigan) Sabat, 1 ianuarie 1859. Predica, botezul și Sfânta Cină. — Este începutul anului nou. În Sabat după-amiază, Domnul i-a dat lui James putere să predice despre pregătirea pentru botez și să ia parte la Cina Domnului. Participanții au fost emoționați. În pauză, toți ne-am adunat în jurul apei, unde șapte persoane L-au urmat pe Domnul prin botez. A fost o ocazie impresionantă, marcată de interesul cel mai profund. Au fost botezate două surori tinere, cam de unsprezece ani. Una dintre ele, Cornelia C., s-a rugat în apă cerând să fie păstrată nepătată de lume.
Seara, biserica a urmat exemplul Domnului ei și oamenii și-au spălat picioarele unii altora, apoi au luat parte la Cina Domnului. A fost multă bucurie și a fost plâns în încăperea aceea. Locul a fost nepotrivit, și totuși plin de slavă din cauza prezenței Domnului. — Manuscrisul 5, 1859
(Otsego, Michigan) Sabat, 8 ianuarie 1859. Călătoria la adunare cu sania și predica. — Este Sabatul sfânt. Dorim să-L cinstim pe Dumnezeu și să-I dăm slavă astăzi. Am mers la Otsego cu sania patru mile, împreună cu fratele Leighton. A fost foarte frig și abia am putut să ne simțim confortabil. Am constatat că sala de adunare nu era foarte caldă. Tuturor ne-a fost atât de frig! A trebuit să treacă un timp până ne-am încălzit. Fratele Laughborough a predicat despre judecată. Apoi, eu am spus câteva cuvinte, dar nu m-am simțit foarte liberă. După aceea, biserica și-a prezentat mărturiile. — Manuscrisul 5, 1859
(Battle Creek) Sabat, 5 martie 1859. Am stat acasă pentru a-l îngriji pe James White. — Astăzi nu am mers la adunare. Soțul meu a fost bolnav. Am rămas cu el pentru a-l îngriji. Domnul a venit la noi și ne-a binecuvântat în dimineața aceasta. Am avut o libertate neobișnuită în rugăciune. Fratele John Andrews a predicat de două ori astăzi. A petrecut seara și noaptea cu noi. Ne-am bucurat mult de vizită. — Manuscrisul 5, 1859
(Battle Creek) Sabat, 19 martie 1859. Am fost la adunare și le-am citit copiilor. — Am fost la adunare dimineață. Fratele Laughborough a predicat despre somnul celor morți și despre moștenirea sfinților. După-amiază, am rămas acasă. Le-am citit copiilor mei 63, le-am scris o scrisoare fratelui Newton și soției lui, încurajându-i în lucrurile spirituale. Seara am participat la adunare pentru Sfânta Cină și spălarea picioarelor. Nu m-am simțit atât de liberă cât aș fi dorit să fiu în astfel de ocazii. — Manuscrisul 5, 1859
(Convis, Michigan) Sabat, 9 aprilie 1859. Veghere și slujire la Convis. — M-am trezit devreme și am mers călare aproape douăsprezece mile până la Convis pentru a mă întâlni cu sfinții de acolo. Călătoria călare a fost înviorătoare. M-am oprit la fratele Brackett. Ei ne-au însoțit la locul de adunare, aproximativ două mile distanță de casa lui. O mică grupă de păzitori ai Sabatului s-a adunat într-o sală de clasă spațioasă și comodă. James le-a vorbit liber oamenilor. Eu am spus câteva cuvinte. Adunarea a ținut până pe la ora două. Aproape toți au mărturisit pentru adevăr. După cină, când orele timpului sfânt se încheiau, am avut o ocazie de rugăciune înviorătoare. Înainte de a îngenunchea pentru rugăciune, James a vorbit cu copiii. — Manuscrisul 6, 1859
(Battle Creek) Sabat, 23 aprilie 1859. Participarea la adunare. — Sora Brackett, sora Lane și fiicele ei, sora Scott și sora Smith, au venit din Convis la adunarea de la Battle Creek. Au luat masa în casa noastră. 64 Adunarea de pe parcursul zilei a fost interesantă. Fratele Waggoner a predicat dimineață. Predica lui a fost potrivită. În pauză, au fost botezate patru persoane — surorile Hide, Scott și Agnes Irving și fratele Pratt. Adunarea de după-amiază a fost foarte interesantă. Soțul meu nu a vorbit niciodată cu atâta libertate. Duhul Domnului a fost în adunare. Domnul m-a ajutat să vorbesc liber în îndemnurile pe care le-am adresat. Seara a avut loc Cina Domnului. A fost o ocazie solemnă și interesantă. Eu nu am putut să particip, deoarece am fost foarte obosită. — Manuscrisul 6, 1859
(Denver) Sabat, 20 iulie 1872. Am făcut o plimbare, am scris și am citit. — Este o dimineață frumoasă. Aceasta este ziua de odihnă a Domnului, iar noi dorim să păzim Sabatul, pentru ca Dumnezeu să primească eforturile noastre și pentru ca sufletul nostru să fie înviorat. Ne-am plimbat, căutând un loc retras într-o dumbravă, pentru a putea să ne rugăm și să citim, dar nu am avut succes. Am petrecut ziua discutând anumite subiecte religioase, scriind și citind. — Manuscrisul 4, 1872
(Battle Creek) Sabat, 12 aprilie 1873. Multe vizite misionare. — Soțul meu le-a vorbit oamenilor dimineață. Eu am rămas acasă, deoarece nu m-am simțit în stare să particip. După-amiază am mers la adunare. (...)
După ce adunarea s-a încheiat, am vizitat-o pe Ella Belden. Am avut o ocazie plăcută de rugăciune împreună cu ea. Apoi i-am vizitat pe fratele și sora W. Salisbury. Am avut o ocazie prețioasă de rugăciune împreună cu familia. Fratele și sora Salisbury mi s-au alăturat în rugăciune. Cu toții am simțit că Domnul ne-a binecuvântat. După aceea, am mers la fratele și sora Morse, care sunt în vârstă. (...) I-am vizitat pe fratele și sora Gardner. El se apropie de încheierea călătoriei lui. Boala l-a slăbit foarte mult. A fost nespus de bucuros să mă vadă. Ne-am rugat împreună și inima acestor suferinzi a fost mângâiată și binecuvântată. — Manuscrisul 6, 1873
(Battle Creek) Sabat, 17 mai 1873. O călătorie de câteva mile și un somn scurt. — Am călătorit călare câteva mile prin pădurea de stejari. Ne-am odihnit aproximativ o oră. Am dormit puțin. (...) Am avut o ocazie de rugăciune înainte de a ne întoarce acasă. După-amiază am mers la adunare. — Manuscrisul 7, 1873
(Washington, Iowa) Sâmbătă, 21 iunie 1873. — Cincisprezece pagini scrise despre suferințele lui Hristos. — O zi frumoasă, destul de caldă. M-am simțit mai bine. Am scris cincisprezece pagini despre suferințele lui Hristos. Am ajuns să fiu foarte interesată de subiectul meu. Fratele Wheeler, Hester și fratele Van Ostrand au mers la adunare. Era posibil să plouă. Am chemat familia laolaltă și am citit materialul pe care îl scrisesem. Toți au părut a fi interesați. — Manuscrisul 8, 1873
(Walling»s Mills) Vineri, 12 septembrie 1873. Vizita unui neadventist. — Am ajuns acasă cu puțin înainte de apusul soarelui. Am primit scrisori de la fratele Canright și, de asemenea, de la Mary Gaskill și Daniel Bordeau, care ne-au prezentat un raport despre adunarea de tabără. Când am ajuns acasă, l-am găsit acolo pe John Cranson. Ne-a părut rău că a fost nevoit să vină să ne vadă în Sabat. Nu ne place să primim în Sabat vizita unor oameni care nu au niciun respect pentru Dumnezeu și ziua Sa sfântă. — Manuscrisul 11, 1873
(Pe drumul de la Colorado spre Battle Creek) Sabat, 8 noiembrie 1873. Spre regretul nostru, am călătorit în Sabat.65 — Ne-am odihnit bine în tren, în timpul nopții. Nu am dorit să ne aflăm în tren în dimineața aceasta, dar circumstanțele legate de lucrarea lui Dumnezeu făceau necesară prezența noastră la Conferința Generală. Nu am putut să amânăm. Dacă ar fi fost interesele personale, am fi simțit că a călători în Sabat este o călcare a poruncii a patra. Nu ne-am angajat în nicio conversație lumească. Ne-am străduit să ne păstrăm gândurile îndreptate spre lucruri religioase și ne-am bucurat de prezența lui Dumnezeu, deși am regretat profund nevoia de a călători în Sabat. — Manuscrisul 13, 1873
(Sydney, N.S.W., Australia) 4 februarie 1893. Dimineața — predică, după-amiază — pe vapor. — Am mers cu trăsura la biserica din Sydney, iar eu am vorbit din Evrei 11 despre credință. Domnul m-a întărit prin harul Său. M-am simțit foarte întărită și binecuvântată. Duhul Sfânt a fost asupra mea. Puterea fizică și spirituală mi-a fost dată într-o mare măsură. (...)
După-amiază, la ora două, am urcat pe vapor pentru a face o călătorie de care ne-a fost teamă de multă vreme. Bagajul nostru fusese îmbarcat de vineri. Nu ne place deloc să călătorim în Sabat, dar lucrarea de vestire a soliei pentru lume trebuie să fie îndeplinită, iar noi putem să ne păstrăm gândurile și inima înălțate spre Dumnezeu și putem să ne ascundem în Isus. Când nu putem să avem controlul asupra acestor lucruri, trebuie să lăsăm totul în mâinile Tatălui nostru ceresc. Dacă ne încredem în Dumnezeu, El ne va ajuta. — Manuscrisul 76, 1893