Dezvăluirea problemelor bisericii în fața celor necredincioși. — Când în biserică apar dificultăți, nu ar trebui să cerem ajutor de la avocați care nu împărtășesc credința noastră. Dumnezeu nu dorește ca noi să dezvăluim problemele bisericii în fața celor care nu se tem de El. Domnul nu vrea ca noi să depindem de ajutorul acelora care nu respectă cerințele Sale. Aceia care se încred în astfel de sfătuitori arată că nu au credință în Dumnezeu. Prin lipsa lor de credință, Domnul este foarte dezonorat, iar comportamentul lor le aduce un mare prejudiciu. Prin faptul că apelează la cei necredincioși pentru a clarifica dificultățile din biserică, ei se mușcă și se mănâncă unii pe alții, nimicindu-se unii pe alții (Galateni 5,15).
Oamenii aceștia desconsideră sfatul pe care l-a dat Dumnezeu și fac tocmai lucrurile pe care El le-a poruncit să nu le facă. Ei arată că au ales lumea drept judecător al lor, iar numele lor este scris în ceruri alături de cel al necredincioșilor. Domnul Hristos este răstignit din nou și făcut de rușine. Acești oameni trebuie să știe că Dumnezeu nu ascultă rugăciunile lor. Ei insultă Numele Său sfânt, iar El îi va lăsa să fie chinuiți de Satana, până când își vor vedea nesăbuința și Îl vor căuta pe Domnul, mărturisindu-și păcatul.
Problemele bisericii trebuie să fie ținute în interiorul ei. Dacă este prejudiciat, creștinul trebuie să sufere cu răbdare. Dacă este înșelat, nu trebuie să apeleze la tribunale. Mai degrabă, să sufere pierderea și greșeala.
Dumnezeu Se va ocupa de membrul nevrednic al bisericii, care îl înșală pe fratele lui sau lucrarea lui Dumnezeu. Creștinul nu trebuie să lupte pentru drepturile lui. Dumnezeu Se va ocupa de acela care calcă aceste drepturi. „«Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul” (Romani 12,19). Toate aceste lucruri sunt păstrate într-un raport, iar Domnul declară că Se va răzbuna. El va aduce fiecare faptă la judecată.
Sfătuitori nesiguri
Interesele lucrării lui Dumnezeu nu trebuie să fie încredințate unor oameni care nu au nicio legătură cu Cerul. Cei care nu sunt loiali față de Dumnezeu nu pot fi niște sfătuitori siguri. Ei nu au înțelepciunea care vine de sus. Ei nu sunt demni de încredere pentru a-și exprima părerile cu privire la lucrurile care au legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, lucruri de care depind rezultate atât de mari. Dacă vom urma judecata lor, vom fi aduși cu siguranță în situații foarte dificile și vom face ca lucrarea lui Dumnezeu să regreseze.
Cei care nu au legătură cu Dumnezeu au legătură cu vrăjmașul lui Dumnezeu și, deși ar putea fi cinstiți în sfatul pe care îl oferă, ei înșiși sunt orbiți și amăgiți. Sugestiile pe care Satana le pune în mintea lor și cuvintele pe care le pune pe buzele lor sunt în totală contradicție cu gândul și cu voința lui Dumnezeu. În felul acesta, Satana lucrează prin acești oameni pentru a ne amăgi să mergem pe căi greșite. Dacă va putea, el ne va duce în rătăcire, ne va prinde în capcane și ne va distruge.
În vechime, era un mare păcat pentru cei din poporul lui Dumnezeu să se predea în mâinile vrăjmașilor și să le dezvăluie acestora dificultățile sau succesele lor. În sistemul din vechime, era un păcat să fie aduse jertfe pe altare străine. Era un păcat să fie aduse jertfe de tămâie aprinse cu un foc străin.
Noi suntem în pericolul de a amesteca lucrurile sfinte cu cele profane. În eforturile noastre, trebuie să fie folosit focul sfânt, care vine de la Dumnezeu. Adevăratul altar este Hristos, iar adevăratul foc este Duhul Sfânt. Aceasta este sursa noastră de inspirație. Un om este un sfătuitor sigur numai dacă Duhul Sfânt îl conduce și îl îndrumă. Dacă Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu și celor aleși de El, pentru a cere sfaturi la altare străine, vom primi niște răspunsuri conforme cu faptele noastre.
Trebuie să avem o încredere deplină în Conducătorul nostru. Să căutăm înțelepciune de la Izvorul înțelepciunii. În fiecare situație complicată și dificilă, cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să ajungă de acord cu lucrul pe care îl doresc și apoi să se unească în rugăciuni către Dumnezeu, cerându-I cu stăruință ajutorul de care au nevoie. Trebuie să-L recunoaștem pe Dumnezeu totdeauna când ne sfătuim unii cu alții, iar când ne rugăm, trebuie să credem că primim exact binecuvântările cerute. — Manuscris nedatat 112
Sfatul adresat unui credincios care amenința că va intenta un proces în justiție
Când te-ai angajat într-un proces în justiție împotriva lui R, eu am spus că, dacă S a mers atât de departe, încât să înceapă acțiunea de judecată, aceasta va fi o pată asupra vieții lui. Am fost întristată din cauza comportamentului tău în această situație. Știu că nu este bine și că nu va ușura în niciun fel situația în care te afli. Este doar o manifestare a acelei înțelepciuni care nu vine de sus.
Am fost informată că ai intenționat să intentezi un proces în justiție împotriva mea, pentru că ai fost tratat greșit în mărturiile pe care le-am scris cu privire la cazul tău. Am primit o scrisoare în care am fost amenințată că, dacă nu voi recunoaște că te-am tratat greșit, voi fi dată în judecată. Mi-a fost greu să cred că ai mers cu atâta hotărâre pe terenul vrăjmașului, deși eu știu bine ce am făcut, așa cum știi și tu.
Tot ce ți-am scris, fiecare cuvânt, a fost adevărat. Nu am nimic de retractat. Eu am făcut doar ce am știut că eram datoare să fac. Singurul meu motiv în publicarea acelui subiect a fost speranța de a te salva. Nu am avut niciun alt gând, decât milă sinceră și dragoste față de sufletul tău. Tu însuți știi că am un interes mare pentru binele sufletului tău. (...)
Dacă va căuta cineva să mă împiedice în îndeplinirea acestei lucrări, apelând la justiție, eu nu voi schimba nicio iotă din mărturiile prezentate. Lucrarea în care sunt angajată nu este lucrarea mea. Este lucrarea lui Dumnezeu, pe care El mi-a dat-o să o îndeplinesc. Eu nu am crezut că tu vei săvârși o faptă atât de îngrozitoare, încât să-ți ridici mâna ta limitată împotriva Dumnezeului cerului. Oricine poate să facă lucrul acesta, dar ar fi bine să nu fii tu acel om. (...)
Vreau să îți spun: Să nu pretinzi bani de la niciun om, din cauza cuvintelor pe care le-a spus împotriva ta sau a familiei tale. Dacă vei face astfel, îți vei face rău singur. Când vom privi la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, vom fi în stare să ne rugăm: „Doamne, iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Domnul Isus nu a apelat la justiție pentru a I se face dreptate când a fost acuzat pe nedrept. Când a fost tratat rău, El nu a răspuns în același fel. Când a fost amenințat, El nu s-a răzbunat. — Scrisoarea 38, 1891
Tocmai lucrul pe care Dumnezeu le-a spus să nu îl facă. — Am scris mult cu privire la creștinii care cred că, dacă vor apela la justiție, li se va face dreptate. Prin aceasta, ei se mușcă și se mănâncă unii pe alții, nimicindu-se unii pe alții. Ei resping sfatul inspirat pe care li l-a dat Dumnezeu și, în ciuda soliei pe care le-a trimis-o El, fac tocmai lucrul pe care El le-a spus să nul facă. Astfel de oameni ar face bine să înceteze să se roage lui Dumnezeu, deoarece El nu va asculta rugăciunile lor. Ei Îl insultă pe Iehova, iar El îi va lăsa să ajungă supușii lui Satana, până când își vor vedea nesăbuința și Îl vor căuta pe Domnul, mărturisindu-și păcatele.
Ce anume dau pe față apelurile în justiție. — Lumea și membrii neconvertiți ai bisericii sunt într-o relație de simpatie. Când Dumnezeu îi mustră pentru lipsurile din comportamentul lor, unii se confesează celor din lume și aduc problemele bisericii înaintea lumii spre a lua o decizie. Apoi au loc conflicte și certuri, iar Hristos este răstignit din nou și făcut de rușine în public. Acei membri ai bisericii care apelează la tribunalele lumii arată că au ales lumea drept judecător al lor, iar numele lor sunt scrise în cer alături de numele celor necredincioși. Cât de dornică este lumea să prindă declarațiile celor care trădează adevărurile sfinte!
În trecut, adventiștii de ziua a șaptea nu au apelat niciodată la tribunalele omenești, dar acum a fost făcut lucrul acesta. Dumnezeu l-a îngăduit pentru ca voi, cei care ați fost înșelați, să puteți înțelege puterea care îi conduce pe cei cărora li s-au încredințat mari responsabilități. Unde sunt străjerii lui Dumnezeu? Unde sunt oamenii care vor sta umăr la umăr, inimă lângă inimă, cu inimile stăpânite de adevărul prezent pentru timpul acesta? — Manuscrisul 64, 1898
Sfinții vor judeca lumea
Sfinții vor judeca lumea. Prin urmare, trebuie oare ca ei să depindă de lume și de avocații lumii pentru clarificarea problemelor lor? Dumnezeu nu vrea ca ei să-și ducă necazurile la supușii vrăjmașului, pentru ca aceștia să ia o hotărâre. Să avem încredere unii în alții. — Manuscrisul 71, 1903
Judecătorii și laodiceenii
Faptul că se bazează pe brațul legii este o rușine pentru creștini. Totuși răul acesta a fost adus și cultivat în poporul ales al Domnului. Principiile lumești au fost introduse pe ascuns, până când mulți dintre lucrătorii noștri ajung să fie asemenea laodiceenilor — oameni cu inima împărțită — din cauză că își pun prea mult încrederea în juriști și în documentele și contractele legale. O astfel de stare a lucrurilor Îi produce repulsie lui Dumnezeu. — Manuscrisul 128, 1903
Un proces în justiție împotriva Casei de editură
„Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți, și nu la sfinți? Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia? Deci, când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept care să fie în stare să judece între frate și frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor! Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba? Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați! Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu?” (1 Corinteni 6,1-9). (...) Când membrii bisericii vor înțelege lucrurile acestea, practica lor le va recomanda credința. Hristos va fi văzut în ei printr-o viață ordonată și prin cuvinte evlavioase. Nu vor fi procese în justiție între semeni sau frați.
Vă cer în Numele lui Hristos să retrageți procesul pe care l-ați început și să nu mai începeți niciun alt proces în justiție! Dumnezeu vă interzice să dezonorați Numele Său în felul acesta. Voi ați avut multă lumină și multe ocazii și nu puteți să vă permiteți să vă uniți cu cei lumești, urmând metodele lor. Nu uitați că Domnul vă va trata în conformitate cu poziția pe care o luați în viața aceasta. (...)
Vă spun cu solemnitate că, dacă veți iniția acțiunea pe care o propuneți acum, nu veți putea îndrepta niciodată rezultatele ei. Dacă veți da pe față înaintea lumii greșelile pe care presupuneți că vi le-au făcut frații voștri, vor fi unele lucruri care vor trebui să fie spuse și cu privire la voi. Vă adresez un avertisment.
Cu privire la situația celor care au purtat împreună cu voi mari responsabilități la [Editura] Review and Herald și care s-au dovedit a fi niște vrăjmași ai lucrării, nu veți dori să auziți verdictul care va fi rostit împotriva lor când va avea loc judecata, când cărțile vor fi deschise și fiecare om va fi judecat după faptele scrise în cărțile acelea. Vreau să vă împiedic să faceți greșeala de a intra în legătură cu aceia care sunt conduși de îngerii căzuți și care vor face tot răul pe care vor putea să li-l facă celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și, în timp de mari dificultăți, se străduiesc să-i propovăduiască lumii adevărul prezent.
Casa de editură nu este fără vină. — Cei împotriva cărora aduceți acuzații știu că eu nu am aprobat felul în care v-au tratat și că i-am mustrat pentru lipsa lor de dragoste în administrarea cazului vostru. Unii nu s-au comportat onorabil. Ei nu v-au tratat așa cum ar fi dorit să fie tratați ei de alții. Totuși, oare din motivul acesta, ar trebui să acționați voi atât de evident în contradicție cu îndrumarea care v-a fost dată, în ciuda avertizărilor pe care le-ați primit? Vă rog să nu trădați încrederea fraților voștri, despărțindu-vă de lucrarea de publicații.
Eu aș alege mai degrabă să împărtășesc pierderea pe care o suferiți, decât să duceți lucrurile până acolo încât să vă prejudiciați sufletele, dându-i lui Satana ocazia de a prezenta cazul vostru înaintea celor necredincioși în lumina cea mai ridicolă, aducând defăimare asupra lucrării de publicații. (...)
Lucrarea lui Dumnezeu prejudiciată
Luați acest caz din mâna avocaților. Mă simt îngrozitor când mă gândesc la faptul că acționați în contradicție directă cu sfatul clar al lui Dumnezeu și că veți dezvălui înaintea lumii faptele voastre nemiloase împotriva poporului păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Dacă acțiunea voastră ar fi îndreptată numai împotriva celor care v-au nedreptățit, răul nu ar fi atât de extins, dar oare nu puteți să înțelegeți că va stârni prejudecăți împotriva poporului lui Dumnezeu ca întreg? În felul acesta, Îl veți lovi și Îl veți răni chiar pe Hristos, în persoana sfinților Săi, și îl veți face pe Satana să tresalte de bucurie că a putut să lucreze prin voi împotriva poporului lui Dumnezeu și împotriva instituțiilor Sale, făcându-le un mare rău. — Scrisoarea 301, 1905