Noi nu lipsim niciodată din gândurile lui Dumnezeu. Domnul este bucuria și mântuirea noastră. Fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai puțin pentru timpul lor și mai mult pentru timpul nostru, prin urmare, profețiile lor sunt valabile pentru noi. „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor” (1 Corinteni 10,11). „Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer, și în care chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1,12).
Biblia a fost manualul vostru de studiu. Este bine să fie astfel, deoarece Biblia este sfatul cel adevărat al lui Dumnezeu și este mijlocul de transmitere a influențelor sfinte pe care lumea le-a avut încă de la crearea ei. Avem raportul încurajator despre Enoh, care a umblat cu Dumnezeu. Dacă Enoh a umblat cu Dumnezeu în acel veac decăzut, chiar înainte de nimicirea lumii prin potop, noi trebuie să primim curaj și să fim îndemnați de exemplul său să nu fim contaminați de lume, ci, în ciuda tuturor influențelor ei corupătoare și a tendințelor spre rău, să putem umbla cu Dumnezeu. Noi putem să avem gândul lui Hristos.
Comori pentru ultima generație
Enoh, al șaptelea patriarh după Adam, a profetizat mereu despre venirea Domnului. Acest mare eveniment îi fusese descoperit în viziune. Abel, deși a murit, vorbește fără încetare despre sângele lui Hristos, singurul care poate să facă darurile noastre să fie desăvârșite. Biblia a acumulat și a adunat laolaltă comorile ei pentru această ultimă generație. Toate marile evenimente și toate lucrările solemne din istoria Vechiului Testament s-au repetat și se repetă în biserica din aceste zile din urmă. Moise încă vorbește, învățându-ne despre renunțarea la sine, prin faptul că a dorit să fie șters din Cartea vieții pentru frații săi, așa încât ei să poată fi mântuiți. David rămâne ca un simbol al lucrării de mijlocire a bisericii pentru mântuirea oamenilor până la sfârșitul lumii. Profeții încă mărturisesc despre suferințele lui Hristos și despre slava care va urma. Acolo, toate adevărurile acumulate sunt prezentate cu putere pentru noi, ca să putem beneficia de învățăturile lor. Noi ne aflăm sub influența întregului. Ce fel de oameni ar trebui să fim noi, cei cărora le-a fost dată ca moștenire toată această lumină îmbelșugată! Tuturor celor care vor urma lumina, le este dată puterea acumulată, concentrând toată influența trecutului, alături de lumina cea nouă și sporită a prezentului. Credința lor va crește și va lucra acum, punând în mișcare toată energia și un zel tot mai mare și, depinzând de Dumnezeu pentru puterea Sa de a înnoi lumea, ei vor trimite lumina Soarelui Neprihănirii până la marginile pământului.
Dumnezeu ar îmbogăți lumea din aceste zile de pe urmă cu lumina adevărului, într-o măsură proporțională cu creșterea nelegiuirii, dacă poporul Său s-ar baza cu totul numai pe darul Său prețios și și-ar uni toate interesele cu El. Atunci, nu ar mai exista niciun idol îndrăgit, iar noi nu ar trebui să ne înspăimântăm de ce va veni, ci să Îi încredințăm lui Dumnezeu paza sufletelor noastre, pentru că El este Creatorul nostru cel credincios. El va păzi tot ce este încredințat în grija Sa. — Scrisoarea 74a, 1897