Pretenția de neprihănire
Când vorbește despre amăgitorul care va face minuni mari, apostolul Ioan spune că el va face un chip fiarei și îi va obliga pe toți să primească semnul ei. Ați dori să vă gândiți la subiectul acesta? Cercetați Scripturile și vedeți. Va apărea o putere făcătoare de minuni, iar acest lucru se va întâmpla când oamenii vor pretinde că sunt sfinți, înălțându-se pe ei înșiși din ce mai mult și mândrindu-se.
Priviți la Moise și la profeți. Priviți la Daniel, la Iosif și la Ilie. Priviți la oamenii aceștia și găsiți-mi o singură propoziție în care au declarat vreodată că sunt fără păcat. Chiar și sufletul care se află într-o legătură strânsă cu Hristos, privind curăția și excelența Sa, va cădea înaintea Lui cuprins de rușine.
Daniel a fost un om căruia Dumnezeu îi dăduse o mare înțelepciune și învățătură, iar când a postit, îngerul a venit la el și i-a spus: „Tu ești preaiubit.” Iar el a căzut la pământ și s-a închinat înaintea îngerului. El nu a zis: Doamne, Ți-am fost credincios, am făcut totul pentru a Te onora și pentru a apăra cuvântul și Numele Tău. Doamne, Tu știi cât de credincios am fost la masa împăratului și cum mi-am păstrat integritatea când m-au aruncat în groapa cu lei. Oare așa s-a rugat Daniel lui Dumnezeu?
Nu. El s-a rugat și și-a mărturisit păcatele, spunând: Ascultă-ne, O, Doamne, și eliberează-ne! Noi ne-am abătut de la Cuvântul Tău și am păcătuit. Când l-a văzut pe înger, el a zis: „Fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă.” El nu a putut să privească fața îngerului și nu a mai avut nicio putere. Atunci îngerul a venit la el și l-a ridicat de pe genunchi. El nu a putut să-l privească nici atunci. Apoi îngerul a venit la el în chip de om. Doar așa a putut Daniel să suporte prezența lui.
Numai cei care sunt departe de Hristos pot să pretindă că sunt fără păcat. — De ce sunt atât de mulți care pretind că sunt sfinți și fără păcat? Pentru că sunt departe de Hristos. Eu nu am îndrăznit niciodată să pretind un lucru de felul acesta. De când am avut paisprezece ani, ori de câte ori am știut care era voia lui Dumnezeu, am fost dispusă să o împlinesc. Nu m-ați auzit niciodată spunând că sunt fără păcat. Cei ce au o idee cu privire la caracterul nobil și plăcut al lui Isus Hristos, care a fost sfânt și înălțat și a cărui slavă umple Templul, nu vor spune niciodată așa ceva. Totuși îi vom întâlni pe unii care vor spune aceste lucruri din ce în ce mai mult.
Lăsați ca Dumnezeu să declare acest lucru, nu oamenii
Oricui i-a fost descoperită slava lui Dumnezeu, aș vrea să-i spun: „Nu vei avea niciodată nici cea mai mică tendință de a zice: Sunt sfânt, sunt sfințit.”
După ce am avut prima viziune a slavei, nu am putut să zăresc nici lumina cea mai strălucitoare. Am crezut că mi-am pierdut definitiv vederea, dar, când m-am obișnuit din nou cu lucrurile din lumea aceasta, am putut să văd iarăși. De aceea vă spun să nu vă îngâmfați niciodată zicând: „Sunt sfânt, sunt sfințit”, deoarece aceasta este dovada cea mai sigură că nu cunoașteți Scriptura, nici puterea lui Dumnezeu. Lăsați-L pe Dumnezeu să scrie în cărțile Sale lucrul acesta, dacă dorește, dar voi nu ar trebui să-l rostiți niciodată.
Eu nu am îndrăznit niciodată să spun: „Sunt sfântă, sunt fără păcat”, dar am încercat să îndeplinesc cu toată inima tot ce am crezut că este voia lui Dumnezeu și am în suflet pacea plăcută a lui Dumnezeu. Pot să-I încredințez lui Dumnezeu paza sufletului meu, ca unui Creator credincios și știu că El va păzi ce este încredințat în grija Sa. Mâncarea și băutura mea sunt să împlinesc voia Domnului meu. — Manuscrisul 6a, 1886
Până când acest trup păcătos va fi schimbat
Trebuie să stabilim o vrăjmășie înverșunată între sufletul nostru și vrăjmaș, dar trebuie să ne deschidem inima pentru puterea și influența Duhului Sfânt. (...) Noi trebuie să ajungem atât de sensibili față de influențele sfinte, încât șoapta blândă a lui Isus să miște sufletul nostru, până când El va fi în noi, iar noi în El, trăind prin credința în Fiul lui Dumnezeu.
Trebuie să fim curățiți de tot ce este pământesc, până când vom reflecta chipul Mântuitorului nostru și vom ajunge să fim „părtași ai naturii divine, după ce am fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte”. Apoi, vom simți plăcere în împlinirea voinței lui Dumnezeu, iar Domnul Hristos va putea să ne prezinte înaintea Tatălui și înaintea îngerilor sfinți ca pe unii care rămân în El, iar Lui nu-I va fi rușine să ne numească frații Săi.
Totuși să nu ne mândrim cu sfințenia noastră. Când vom avea o concepție mai clară cu privire la caracterul nepătat al lui Hristos și la curăția Sa infinită, vom cădea la pământ asemenea lui Daniel când a văzut slava Domnului și a spus: „Fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă.”
Până când acest trup păcătos nu va fi schimbat și modelat în asemănare cu trupul Său proslăvit, noi nu vom putea să spunem: „Sunt fără păcat”, totuși, dacă vom căuta fără încetare să-L urmăm pe Domnul Isus, vom avea binecuvântata nădejde de a sta înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci desăvârșiți în Hristos, înveșmântați în neprihănirea și desăvârșirea Sa. — Signs of the Times, 23 martie 1888
Când lupta se va încheia
Când vor veni vremurile de înviorare de la fața Domnului, păcatele sufletului pocăit, care a primit harul lui Hristos și a biruit prin sângele Mielului, vor fi șterse din rapoartele cerului și vor fi puse asupra lui Satana, țapul pentru Azazel, autorul păcatului, și nu vor mai fi amintite niciodată. (...) Când lupta vieții se va încheia, când armura va fi depusă la picioarele lui Isus, când sfinții lui Dumnezeu vor fi proslăviți, atunci, și numai atunci, vom fi în siguranță să spunem că suntem mântuiți, fără păcat. — Signs of the Times, 16 mai 1895
Siguranța prezentă a mântuirii
Păcătosul care piere poate să spună: „Eu sunt un păcătos pierdut, dar Hristos a venit să-i caute și să-i mântuiască pe cei pierduți. Hristos spune: «Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși» (Marcu 2,17). Eu sunt un păcătos, dar El a murit pe crucea de pe Golgota pentru a mă mântui pe mine. Nu trebuie să mai rămân nemântuit nici măcar o clipă. El a murit și a înviat pentru îndreptățirea mea și mă va mântui acum. Primesc iertarea pe care a făgăduit-o El.” — „Îndreptățit prin credință” (articol publicat în 1793), p. 7, (retipărit în Solii alese, vol. 1, p. 392; în ediția în limba română, p. 338)
Acela care se pocăiește și primește darul vieții Fiului lui Dumnezeu nu poate fi biruit. Dacă se bazează pe natura divină, prin credință, el ajunge să fie un copil al lui Dumnezeu. El se roagă și crede. Când este ispitit și încercat, el cere puterea pe care Hristos i-a dăruit-o cu prețul vieții Sale și biruiește prin harul Său. Fiecare păcătos trebuie să înțeleagă lucrul acesta. El trebuie să se pocăiască, să creadă în puterea lui Hristos și să primească puterea Sa care îl mântuiește și îl păzește de păcat. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru darul exemplului lui Hristos! — Review and Herald, 28 ianuarie 1909
Nu te teme, speranța ta este în Hristos
Viața trăită în Hristos este plină de pace. Poate că nu sunt simțăminte de extaz, dar va fi o încredere plină de pace și statornică. Speranța voastră nu este în voi înșivă, ci în Hristos. Slăbiciunea voastră este unită cu puterea Sa, neștiința voastră este unită cu înțelepciunea Sa, fragilitatea voastră este unită cu tăria Sa. (...)
Nu trebuie să facem din noi înșine centrul preocupărilor noastre, îngăduindu-ne să ne îngrijorăm și să ne temem întrebându-ne dacă vom fi mântuiți sau nu. Toate acestea ne îndepărtează inima de Izvorul puterii noastre. Încredințează-I lui Dumnezeu siguranța inimii tale și ai încredere în El. Vorbește despre Isus și meditează la El. Fă ca eul tău să dispară în El! Îndepărtează orice îndoială, alungă-ți temerile! Spune împreună cu apostolul Pavel: „Trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine” (Galateni 2,20). Rămâi liniștit în Dumnezeu. El are putere să păzească ce I-ai încredințat. Dacă te vei preda în brațele Sale, El te va face să ajungi mai mult decât biruitor, prin Acela care te-a iubit. — Calea către Hristos, p. 70-72