Siguranță când norii s-au întunecat, în 1884
În fața noastră se află evenimente mari, iar noi dorim să le adresăm celor din poporul nostru apelul de a ieși din starea lor de indiferență și de a se pregăti. (...) Să nu renunțăm acum la încrederea noastră, ci să avem o asigurare deplină, mai puternică decât oricând înainte. Domnul ne-a ajutat până acum și ne va ajuta până la sfârșit. Noi vom privi la stâlpii monumentali, la semnele de amintire ale lucrărilor pe care le-a făcut Domnul pentru noi, pentru a ne mângâia și a ne scăpa din mâna nimicitorului. (...)
În conflictul care vine, nu putem să facem altceva decât să ne așteptăm la noi greutăți, dar putem să privim atât la trecut, cât și la ce urmează și să spunem: „Până aici, Domnul ne-a ajutat” (1 Samuel 7,12). „Și puterea ta să țină cât zilele tale!” (Deuteronomul 33,25). Încercarea nu va fi mai mare decât puterea care ne va fi dată pentru a o suporta. Prin urmare, să ne îndeplinim lucrarea oriunde suntem chemați, fără niciun cuvânt de nemulțumire, imaginându-ne că nu poate să vină nimic rău și că puterea va veni într-o măsură proporțională cu încercările. (...)
Pacea noastră nu trebuie să fie tulburată de încercările anticipate, deoarece Dumnezeu nu va părăsi și nu va abandona niciun suflet care se încrede în El. Dumnezeu este mai mare decât temerile noastre. (...)
Nu vă preocupați de necazul care va avea loc într-o criză viitoare. — Mulți își vor abate privirile de la îndatoririle prezente, de la mângâierea și binecuvântările actuale și se vor preocupa de necazul care va avea loc într-o criză viitoare. Acest fapt va aduce un timp de necaz înainte de vreme, iar noi nu vom primi niciun har pentru o astfel de tulburare anticipată. (...) Când vor veni evenimentele dureroase ale conflictului viitor, noi vom fi învățat deja lecția încrederii sfinte, a credinței binecuvântate și ne vom pune mâinile în mâinile lui Hristos, ne vom așeza picioarele pe Stânca veacurilor și vom fi ocrotiți de furtună și nenorocire. Trebuie să ne încredem în Domnul nostru. Isus va fi un ajutor mereu prezent, în orice vreme de nevoie. — Scrisoarea 11a, 1884
Voi întrebați cu privire la calea pe care ar trebui să o urmăm pentru a apăra drepturile celor din poporul nostru de a se închina în conformitate cu cerințele conștiinței lor. Aceasta a fost o frământare importantă a sufletului meu un timp și m-am întrebat dacă apărarea drepturilor noastre ar fi o negare a credinței și o dovadă că nu ne încredem pe deplin în Dumnezeu. Totuși îmi aduc aminte de multe lucruri pe care Dumnezeu mi le-a descoperit în trecut cu privire la lucruri de natură asemănătoare, când a avut loc recrutarea militară (în timpul Războiului Civil American) și alte lucruri. Pot să spun în temere de Domnul că este corect să folosim orice putere de care dispunem pentru a abate presiunile la care sunt supuși cei din poporul nostru. (...)
Noi nu trebuie să-i provocăm pe cei ce au acceptat sabatul fals, o instituție a papalității, în locul Sabatului sfânt al lui Dumnezeu. Faptul că ei nu au argumente biblice în favoarea poziției lor îi face să fie mult mai furioși și mai hotărâți să înlocuiască argumentele care le lipsesc din Cuvântul lui Dumnezeu cu puterea lor de influență. Puterea persecuției merge pe urmele balaurului. Prin urmare, ar trebui să fim foarte atenți să nu stârnim nicio provocare. De asemenea, ca popor, noi ar trebui, pe cât posibil, să curățim tabăra de orice întinare morală și de orice păcate grave. (...)
Nici toată politica din lume nu ne poate scuti de zguduirea îngrozitoare, iar toate eforturile făcute pentru a apela la autoritățile înalte nu ne vor elibera de biciul lui Dumnezeu, pur și simplu pentru că păcatul este îndrăgit. Dacă noi, ca popor, nu rămânem în credință și dacă nu susținem poruncile lui Dumnezeu nu numai prin cuvântări și scrieri, ci și prin respectarea fiecăreia dintre ele, necălcând cu bună știință nici măcar o poruncă, atunci asupra noastră vor veni slăbiciunea și nimicirea. (...)
Apelurile nu au nicio valoare fără lucrarea Duhului Sfânt. — Toate eforturile de a adresa apeluri către autoritățile cele mai înalte din țara noastră, oricât de stăruitoare, de puternice și de elocvente ar putea să fie pentru a pleda în favoarea noastră, nu vor aduce rezultatul pe care îl dorim, dacă Domnul nu va lucra prin Duhul Său Sfânt la inima acelora care pretind a crede adevărul. Noi putem să luptăm ca niște eroi care înoată împotriva curentului Niagarei, dar dacă Domnul nu este de partea noastră, vom da greș. Dumnezeu va fi onorat de poporul Său. Copiii Săi trebuie să fie curați, fără urmă de egoism, statornici și neclintiți, îndeplinind pe deplin și fără încetare lucrarea Domnului. (...)
Legi care înalță sabatul fals. — Trebuie să fim pregătiți și să așteptăm îndrumările lui Dumnezeu. Popoarele vor fi foarte tulburate. Celor ce proclamă unicul standard al neprihănirii lui Dumnezeu, singurul test al caracterului, li se va retrage orice susținere. Toți cei care nu se vor supune decretului consiliilor naționale și nu vor respecta legile naționale care înalță sabatul instituit de omul fărădelegii pentru a desconsidera ziua sfântă a lui Dumnezeu vor simți nu numai puterea asupritoare a papalității, ci și a lumii protestante, a chipului fiarei. (...)
Marele conflict care este atât de aproape îi va scoate din mijlocul nostru pe aceia care nu au fost rânduiți de Dumnezeu, iar El va avea slujitori curați, credincioși și sfințiți, pregătiți pentru ploaia târzie. (...)
Slujitorii lui Satana vor fi însuflețiți pentru a lucra cu o putere de care nu ne-am dat seama până acum. Oare poporul lui Dumnezeu nu va fi luat în stăpânire de o putere nouă, din cer? — Scrisoarea 55, 1886
În curând, vom fi nevoiți să luptăm cu autoritățile țării și avem toate motivele să ne temem că ideile false vor prelua conducerea. Le adresăm bisericilor noastre, în Numele Domnului, apelul de a vedea lupta aceasta în adevărata ei lumină. 85 Este o luptă între creștinismul Vechiului și Noului Testament și creștinismul tradițiilor omenești și al unor fabule corupte.
Acest conflict trebuie să hotărască dacă Evanghelia curată va câștiga teren în țara noastră sau dacă papalitatea din veacurile trecute va primi mâna dreaptă a frăției întinsă de protestantism și dacă puterea aceasta va reuși să restrângă libertatea religioasă. (...) Solia trebuie să fie larg răspândită, pentru ca să o poată auzi și aceia care au fost influențați de papalitate fără să-și dea seama. Ei fraternizează cu papalitatea, prin compromisuri și prin concesii care îi surprind pe adepții papalității. (...)
Copiii lui Dumnezeu din alte biserici. — În bisericile protestante se află mulți dintre copiii lui Dumnezeu și un mare număr dintre ei se află în bisericile catolice, iar aceștia sunt mai credincioși în respectarea luminii și fac tot ce pot mai bine din perspectiva cunoștinței lor, mai mult decât un mare număr dintre adventiștii păzitori ai Sabatului, care nu umblă în lumină. Domnul va face ca solia adevărului să fie proclamată, pentru ca protestanții să fie avertizați și conștientizați cu privire la adevărata stare a lucrurilor și să ia în considerare valoarea privilegiului libertății religioase de care s-au bucurat o vreme atât de îndelungată.
Amendamentul cu privire la duminică în Statele Unite. — Țara aceasta a fost căminul celor asupriți, un martor pentru libertatea de conștiință și un mare centru al luminii Scripturii. Dumnezeu a trimis soli [A. T. Jones și alții] care au cercetat Biblia pentru a afla adevărul și care au studiat acțiunile celor ce își îndeplinesc partea în împlinirea profețiilor, făcând să se aplice amendamentul religios care anulează Legea lui Dumnezeu și, în felul acesta, îl ajută pe omul fărădelegii să ajungă la putere. Oare nu se va ridica nicio voce pentru a adresa o avertizare directă care să conștientizeze bisericile de pericolul în care se află? Oare vom lăsa noi lucrurile să meargă la întâmplare și îl vom lăsa pe Satana să câștige biruința, fără să protestăm? Doamne ferește! (...)
Mulți care nu sunt din mijlocul nostru vor ieși în față. — Sunt multe suflete care vor ieși din mijlocul lumii, din biserici și chiar din Biserica Catolică, iar zelul lor îl va depăși cu mult pe acela al celor ce au fost între noi și nu au proclamat adevărul până acum. Din acest motiv, lucrătorii din ceasul al unsprezecelea își vor primi răsplata. Ei vor vedea că vine lupta și vor suna din trâmbiță cu un ton clar. Când va veni criza, când va veni timpul nenorocirii, ei vor ieși în față, se vor înarma cu întreaga armură a lui Dumnezeu, vor înălța Legea Sa, vor adera la credința lui Isus și vor susține cauza libertății religioase pe care reformatorii au apărat-o cu multă trudă și pentru care și-au sacrificat viața. (...)
Sabatul fals va fi motivul conflictului. — Este prezentat un sabat fals, în scopul de a fi impus prin lege, obligându-i pe oameni să respecte un sabat pe care Dumnezeu nu l-a poruncit. Persecutarea protestanților de către catolici, prin care religia lui Isus Hristos a fost aproape nimicită, va fi mai mult decât depășită când protestantismul și papalitatea se vor uni. (...)
Țara noastră urmează să fie un câmp de luptă pe care se va da bătălia pentru libertatea religioasă, pentru libertatea de a-I aduce închinare lui Dumnezeu în conformitate cu îndemnurile conștiinței. Prin urmare, oare nu putem noi să observăm lucrarea vrăjmașului de a-i face pe oameni să rămână adormiți, când ar trebui să fie treji, pentru ca influența lor să nu fie neutră, ci cu totul și în întregime de partea Domnului? Vor striga oamenii „pace și liniște” acum, când o nimicire iminentă vine asupra lumii și când se va revărsa mânia lui Dumnezeu? — Manuscrisul 30, 1889
America poate să ajungă locul de desfășurare al pericolului celui mai mare
America, locul unde asupra oamenilor a strălucit cea mai mare lumină din cer, poate să ajungă locul pericolului și al întunericului celui mai mare, din cauză că oamenii nu continuă să pună adevărul în practică și să trăiască în conformitate cu lumina. (...)
Cu cât ne apropiem mai mult de evenimentele finale ale istoriei acestui pământ, cu atât lucrarea lui Satana va fi mai intensă. Toate felurile de amăgiri vor prelua conducerea pentru a abate mintea oamenilor de la Dumnezeu, prin strategiile lui Satana. — Scrisoarea 23c, 1894
O viziune timpurie cu privire la importanța Sabatului
Am văzut că noi simțeam și înțelegeam doar puțin importanța Sabatului, în comparație cu felul în care va trebui să înțelegem și să cunoaștem importanța și slava lui. Am văzut că noi nu am știut ce însemna a ne sui pe înălțimile țării și a ne bucura de moștenirea lui Iacov. Totuși, când va veni ploaia târzie și înviorarea de la fața Domnului și slava puterii Sale, vom ști cum să ne bucurăm de moștenirea lui Iacov și să ne suim pe înălțimile țării (Isaia 58,14). Atunci vom înțelege mai bine importanța și slava Sabatului.
Cu toate acestea, nu vom înțelege întreaga slavă și importanță a acestuia, decât când se va face un legământ de pace cu noi, prin vocea lui Dumnezeu, iar porțile de mărgăritar ale Noului Ierusalim se vor deschide, sprijinite de balamalele lor scânteietoare, și vocea plină de bucurie și voioșie a bunului Isus, mai frumoasă decât orice muzică auzită vreodată de urechile omenești, ne va îndemna să intrăm. — Scrisoarea 3, 1851
Trebuie să luăm o hotărâre fermă de a nu respecta prima zi a săptămânii ca fiind Sabatul, deoarece nu aceasta este ziua care a fost binecuvântată și sfințită de Iehova, iar prin respectarea duminicii ne-am așeza de partea marelui amăgitor. Controversa cu privire la Sabat va deschide un subiect [de meditație] pentru oameni și va crea ocazia de a fi prezentate cerințele Sabatului adevărat. (...)
Poporul temător de Dumnezeu și păzitor al poruncilor Sale trebuie să fie sârguincios nu numai în rugăciune, ci și în fapte, iar acest lucru va aduce adevărul la aceia care nu l-au auzit niciodată. (...)
Când Legea lui Dumnezeu va fi anulată, iar apostazia va ajunge un păcat național, Domnul va lucra pentru cei din poporul Său. Strâmtorarea lor va fi ocazia Sa. El Își va manifesta puterea pentru biserica Sa. (...)
Un timp pentru a mărturisi. — Domnul ne-a iluminat cu privire la evenimentele care vor veni asupra pământului, pentru ca noi să-i putem ilumina pe alții, iar noi nu vom fi considerați a fi fără vină dacă ne mulțumim să stăm comozi, cu mâinile încrucișate și să vorbim despre lucruri de importanță minoră. (...)
Oamenii nu trebuie să fie lăsați să se poticnească pe cale, în întuneric, fără a ști ce se află în fața lor și fără a fi pregătiți pentru marile conflicte care urmează. Noi avem de făcut o lucrare pentru timpul acesta, pentru a-i pregăti pe oameni să reziste în ziua necazului, și toți trebuie să își îndeplinească partea lor în lucrarea aceasta. Ei trebuie să fie îmbrăcați cu haina neprihănirii lui Hristos și să fie atât de bine întăriți prin adevăr, încât să nu accepte amăgirile lui Satana ca fiind manifestările adevărate ale puterii lui Dumnezeu. (...)
Acesta este un timp solemn pentru cei din poporul lui Dumnezeu și, dacă ei rămân aproape de coasta sângerândă a lui Isus, El va fi apărarea lor. El va deschide căi pentru ca solia luminii să poată ajunge la oamenii mari, la cei care alcătuiesc și emit legi. Ei vor avea ocazii pe care voi nici nu le visați acum, iar unii dintre ei vor apăra cu îndrăzneală cerințele Legii lui Dumnezeu care au fost călcate în picioare. (...)
Strategia lui Satana în conflictul final. — Acum este nevoie de lucrarea serioasă a unor bărbați și femei care vor căuta să salveze suflete, deoarece Satana a câștigat teren asemenea unui general puternic, iar în această ultimă rămășiță a timpului, el lucrează prin toate metodele ce pot fi concepute pentru a închide ușa în fața luminii pe care Dumnezeu dorește să o trimită la cei din poporului Său. El atrage întreaga lume de partea lui și puținii oameni care sunt credincioși față de cerințele lui Dumnezeu sunt singurii care vor putea să i se împotrivească vreodată, iar el încearcă să îi biruie și pe aceștia. (...)
Apelați personal la Dumnezeu. Rugați-vă pentru iluminarea divină, așa încât să puteți fi siguri că aveți cunoștința adevărului pentru ca, atunci când se va manifesta puterea uimitoare făcătoare de minuni și când vrăjmașul va veni ca un înger de lumină, să puteți face deosebire între lucrarea adevărată a lui Dumnezeu și lucrarea contrafăcută a puterilor întunericului. (...)
Avem de avertizat o lume întreagă, iar când solia îngerului al treilea va răsuna cu un strigăt puternic, mintea oamenilor va fi pe deplin pregătită să ia hotărârea de a trece fie de partea adevărului, fie împotriva lui. Marea schimbare urmează a fi făcută de Satana și îngerii lui răi, uniți cu oamenii răi, care își vor pecetlui destinul prin anularea Legii lui Dumnezeu, în ciuda dovezilor convingătoare din Cuvântul Său care arată că aceasta este neschimbătoare și veșnică.
Strigătul cu glas tare al soliei îngerului al treilea. — Va veni chiar timpul despre care a scris profetul, iar strigătul cu glas tare al îngerului al treilea se va auzi pe pământ, slava lui va lumina lumea, iar solia va triumfa, dar cei care nu trăiesc în conformitate cu lumina nu vor triumfa împreună cu ea. (...)
A sosit timpul solemn, când pastorii ar trebui să plângă între tindă și altar, strigând: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta” (Ioel 2,17). Aceasta este ziua când, în loc de a-și înălța sufletul în mulțumire de sine, pastorii și oamenii ar trebui să-și mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu și unii față de alții.
O armată de credincioși care vor rezista în ultima încercare. — Legea lui Dumnezeu este anulată și, chiar și printre aceia care susțin cerințele ei obligatorii, se află unii care calcă poruncile ei sfinte. Biblia va fi prezentată din casă în casă, iar solii vor fi primiți în aceste case și mintea oamenilor va fi deschisă pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu. Când va veni criza, mulți vor fi pregătiți să ia hotărârea cea bună, chiar în ciuda unor greutăți formidabile care vor veni asupra lor prin intermediul minunilor amăgitoare ale lui Satana. Deși vor mărturisi adevărul și vor ajunge conlucrători cu Hristos în ceasul al unsprezecelea, acești oameni vor primi o răsplată egală cu aceea pe care o vor primi cei ce au trudit întreaga zi. Va fi o armată de credincioși statornici, care vor rezista în ultima încercare, neclintiți ca o stâncă. (...)
O lumină din ce în ce mai mare va străluci cu privire la adevărurile mărețe ale profeției, iar aceste adevăruri vor fi înțelese în toată prospețimea și strălucirea lor, deoarece razele luminoase ale Soarelui Neprihănirii vor ilumina întregul adevăr. (...)
Când a fost pe punctul de a-i descoperi lui Daniel profețiile deosebit de interesante care trebuiau să fie scrise pentru noi, cei care urmează să fim martori ai împlinirii lor, îngerul i-a zis: „Fii tare și cu inimă!”(Daniel 10,19). Noi urmează să primim chiar slava care i-a fost descoperită lui Daniel, deoarece aceasta este pentru cei din poporul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, cu scopul ca ei să poată suna din trâmbiță cu un ton clar. — Manuscrisul 18, 1888
Când Domnul Hristos va veni a doua oară, întreaga lume va fi împărțită în două clase, cei drepți și cei nedrepți, cei neprihăniți și cei nelegiuiți. Înainte de marele semn al venirii Fiului omului, vor avea loc semne și minuni în cer. (...)
Stropi din cupa mâniei lui Dumnezeu au fost deja lăsați să cadă peste pământ și mare, afectând elementele aerului. Cauzele acestor stări neobișnuite sunt cercetate, dar în zadar.
Dumnezeu nu a împiedicat puterile întunericului să își ducă mai departe lucrarea lor de a polua cu miasme mortale aerul, care este una dintre sursele vieții și hranei. Nu numai vegetația este afectată, ci și oamenii suferă de epidemii. (...)
Lumea fizică și cea religioasă vor fi zguduite. — Aceste lucruri sunt urmarea faptului că stropi din cupa mâniei lui Dumnezeu cad peste pământ, dar constituie doar niște reprezentări vagi ale lucrurilor care vor avea loc în viitorul apropiat.
În diferite locuri s-au simțit cutremure, dar aceste tulburări au fost foarte limitate. (...) Asupra pământului vor veni șocuri îngrozitoare, iar palatele domnești, ridicate cu o mare cheltuială, vor ajunge sigur niște grămezi de ruine.
Suprafața pământului va fi sfâșiată de izbucnirea elementelor ascunse în adâncuri. Odată ce sunt lăsate să izbucnească, aceste elemente vor spulbera comorile celor ce și-au sporit ani la rând averea, prin obținerea unor proprietăți mari, cu prețul înfometării acelora pe care i-au angajat.
Lumea religioasă, de asemenea, va fi zguduită îngrozitor, deoarece sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. (...) Întreaga societate se împarte treptat în două clase: cei ascultători și cei neascultători. (...)
Vor fi legi care vor restrânge libertatea de conștiință. — Așa-zisa lume creștină urmează a fi teatrul unor evenimente mari și decisive. Urmând exemplul papalității, oamenii cu autoritate vor emite legi care vor restrânge libertatea de conștiință,. Babilonul va face toate neamurile să bea din vinul mâniei desfrânării lui. Fiecare națiune va fi implicată. Ioan, scriitorul Apocalipsei, declară următoarele despre acest timp:
„«... Negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea și întoarceți-i de două ori cât faptele ei! Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!»” (Apocalipsa 18,3-7)
O confederație universală. — „Toți au același gând și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși care sunt cu El, de asemenea îi vor birui” (Apocalipsa 17,13.14).
„Toți au același gând.” Va fi o unire universală, o singură mare armonie, o confederație a puterilor lui Satana. „Și dau fiarei puterea și stăpânirea lor.” În felul acesta, se va manifesta aceeași putere arbitrară și asupritoare împotriva libertății religioase, a libertății de a-I aduce închinare lui Dumnezeu în conformitate cu îndemnurile conștiinței, pe care a manifestat-o papalitatea când i-a persecutat în trecut pe cei ce au îndrăznit să refuze a se conforma cu ritualurile și ceremoniile religioase catolice.
În lupta care se va da în zilele din urmă, toate puterile decăzute care au apostaziat de la supunerea față de Legea lui Iehova se vor uni în împotrivirea față de poporul lui Dumnezeu. În această luptă, marele punct al conflictului va fi Sabatul poruncii a patra, deoarece în porunca Sabatului, Marele Autor al Legii Se identifică pe Sine ca fiind Creatorul cerurilor și al pământului. (...)
În Apocalipsa, citim despre Satana următoarele: „Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13,13-17). (...)
„Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” (Apocalipsa 16,13-15)
Se va părea că Satana are succes. — Toate lucrurile din natură și din lume sunt foarte serioase. În colaborare cu îngerii lui și cu oamenii răi, Satana va depune orice efort pentru a câștiga biruința și va părea că a reușit. Totuși, din conflictul acesta, adevărul și neprihănirea vor ieși biruitoare și triumfătoare. Cei care au crezut o minciună vor fi învinși, deoarece zilele de apostazie se vor încheia. — Manuscrisul 24, 1891
Sfaturi cu privire la problemele legate de Legea duminicală
În Conferința noastră au apărut întrebări care trebuie să fie tratate cu o mare atenție. Oamenii întreabă dacă păzitorii Sabatului din statele sudice, unde sunt în pericolul de a simți puterea asupritoare a legilor statului lor dacă lucrează duminica, ar trebui să se odihnească duminica pentru a evita persecuția care va urma în cazul în care îndeplinesc vreo muncă. Unii frați par a fi nerăbdători ca Sesiunea Conferinței Generale să ia o hotărâre prin care frații noștri care păzesc Sabatul și sunt în pericol de a fi condamnați la închisoare sau la amenzi să se abțină să lucreze în ziua aceea. Astfel de hotărâri nu trebuie să fie prezentate în fața acestei conferințe, cerând decizia delegaților.
Acestea sunt probleme cu privire la care este bine să facem cât mai puțină publicitate cu putință, indiferent dacă votul este pentru sau contra.
Dumnezeu va da lumina și cunoștința când vor fi necesare. — Când respectarea duminicii va fi legiferată, nu va fi un pericol atât de mare să fie luate măsuri care ar putea să nu primească aprobarea Cerului (…) din cauză că Domnul va da lumina și cunoștința exact atunci când vor fi mai necesare. (...)
Deși păzitorii Sabatului sunt îngrijorați și tulburați, căutând să pătrundă tainele viitorului și să descopere tot ce pot cu privire la poziția corectă pe care trebuie să o adopte, fiți precauți, pentru ca ei să fie sfătuiți corect în legătură cu respectarea duminicii. (...) Întotdeauna va exista pericolul de a ajunge la extreme. (...)
Dacă se ia hotărârea ca oamenii din poporul nostru să nu lucreze duminica și ca frații din statele sudice88 să creeze aparența că se conformează legii duminicale din cauza persecuției, cât timp va trece până când frații noștri din întreaga lume se vor afla în aceeași situație în care sunt cei din Sud? Hotărârea trebuie să aibă un caracter universal. Dacă se ajunge la impresia că aceia care păzesc Sabatul vor face unele concesii și vor aduce o închinare servilă unui idol, va avea loc o renunțare la principii, până se va pierde totul pentru ei.
Dacă îi sfătuim să nu respecte sabatul-idol, înălțat pentru a lua locul Sabatului Domnului, Dumnezeului nostru, atunci să-i îndrumăm discret cu privire la acest lucru și să-i încurajăm să nu sfideze autoritățile legale prin cuvinte sau fapte, până când nu vor fi chemați să facă acest lucru pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru a apăra Legea Sa călcată în picioare. Nu trebuie să aibă loc nicio acțiune inutilă, care să stârnească spiritul combativ sau pasiunile împotrivitorilor. (...)
Nu trebuie să le dăm vrăjmașilor noștri nicio ocazie îndreptățită de a ne acuza că suntem niște anarhiști și că sfidăm legile, prin nicio faptă imprudentă (vezi Mărturii, vol. 9, p. 232-238). Nu ar trebui să credem că ni se poruncește să-i irităm pe vecinii noștri care idolatrizează duminica, făcând eforturi intenționate de a lucra în prezența lor în ziua aceea, în scopul de a ne demonstra independența. (...)
Nu ar trebui să aibă loc nicio manifestare zgomotoasă. Să ne gândim cât de îngrozitor de nefericită este amăgirea care a pus stăpânire asupra lumii și să căutăm să-i iluminăm pe vrăjmașii noștri cei mai înverșunați prin toate mijloacele pe care le avem la îndemână. Dacă sunt acceptate principiile lucrării lăuntrice a Duhului Sfânt, pe care trebuie să le aibă pentru a fi pregătit pentru cer, creștinul nu va întreprinde nicio acțiune pripită și sfidătoare pentru a stârni mânie împotriva lui Dumnezeu și blasfemie. (...)
Felul în care tratați subiectul Sabatului este hotărâtor. — Unii dintre păzitorii Sabatului vor trebui să depună mărturii pline de curaj și, în cele din urmă, să îndure persecuții înverșunate. (...) Să nu fie luate aici niciun fel de hotărâri care vor încuraja o slujire cu inima împărțită sau o lașă ascundere sub obroc sau sub pat a luminii noastre, deoarece este sigur că noi vom fi puși la încercare. (...) Fiți siguri că Sabatul este un subiect crucial, iar modul în care îl tratați vă așază fie de partea lui Dumnezeu, fie de partea lui Satana. Semnul fiarei urmează să fie prezentat într-o anumită formă fiecărei instituții și fiecărei persoane. (...)
Fiecare acțiune pe care Satana a întreprins-o încă de la începutul lucrării lui și care va continua până la sfârșit a avut scopul de a înălța ideile false care să ia locul Sabatului adevărat al lui Iehova. El are exact aceleași intenții acum și este mai hotărât decât a fost oricând înainte. El a coborât cu o mare putere pentru a-i înșela cu amăgirile lui satanice pe locuitorii pământului.
Când ne confruntăm cu pericolul, Legea lui Dumnezeu ajunge să fie mai prețioasă, mai sfântă și, cu cât este anulată și dată la o parte mai evident, cu atât respectul și supunerea noastră față de ea trebuie să fie mai înalte. (...)
În exercitarea îndelungii Sale răbdări, Dumnezeu le dă popoarelor o anumită perioadă de probă, dar există un punct pe care, dacă acestea îl depășesc, vor urma indignarea și pedeapsa lui Dumnezeu. El le va pedepsi. Disprețul lumii față de Legea lui Dumnezeu a crescut din ce în ce mai mult, iar pentru timpul acesta ar putea fi potrivită rugăciunea: „Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta” (Psalmii 119,126). (...)
Oamenii trebuie să-și asume o răspundere individuală. — Nimeni să nu facă declarații pline de îngâmfare, nici prin cuvinte, nici prin exemplu, arătând că sfidează legile țării. Nu luați nicio hotărâre cu privire la ce ar putea să facă sau să nu facă oamenii din diferite state. Să nu se întreprindă nimic care ar micșora responsabilitatea individuală. Fiecare trebuie să stea pentru Dumnezeul lui sau să cadă. Nimeni să nu simtă că are datoria de a adresa, în prezența poporului nostru sau în prezența dușmanilor noștri, cuvântări care le vor stârni acestora spiritul de combativitate și care le vor oferi posibilitatea de a prelua cuvintele noastre și de a le interpreta în așa fel încât voi să fiți acuzați de răzvrătire împotriva guvernului, deoarece faptul acesta va închide porțile de acces către oameni. (...)
Deși nu putem să ne închinăm înaintea unei puteri arbitrare în scopul de a înălța duminica prin venerarea ei și deși noi nu vom călca Sabatul, chiar dacă o putere despotică va căuta să ne constrângă să facem lucrul acesta, totuși trebuie să fim înțelepți în Hristos. (...) Nu trebuie să rostim niciun cuvânt care va fi dăunător pentru noi înșine, deoarece acest fapt ar fi suficient de rău, dar când vorbiți și când vă încumetați să faceți fapte care pun în pericol lucrarea lui Dumnezeu, voi faceți o lucrare, deoarece îi acordați un avantaj lui Satana. Să nu fim pripiți sau impulsivi, ci să învățăm fără încetare de la Domnul Isus cum trebuie să acționăm în spiritul Său, prezentând adevărul așa cum este el în Hristos. (...)
Pericolul unor acțiuni pripite și neînțelepte. — În marea încercare care se află înaintea noastră, un singur om lipsit de înțelepciune, încăpățânat și cu un temperament aprins va putea să facă mult rău. El va crea o astfel de impresie, încât nici toate puterile adventiștilor de ziua a șaptea nu vor fi în stare să contracareze faptele lui pline de îngâmfare, deoarece Satana, marele amăgitor, marele răzvrătit, amăgește mintea oamenilor cu privire la adevărata însemnătate a subiectelor importante și a urmărilor lor veșnice. (...)
Sunt unii care, prin acțiunile lor pripite și neînțelepte, vor trăda lucrarea lui Dumnezeu și o vor supune puterii vrăjmașului. Vor fi oameni care vor căuta să se răzbune, care vor apostazia și Îl vor trăda pe Domnul Hristos în persoana sfinților Săi. Toți trebuie să învețe să fie înțelepți, deoarece, pe de altă parte, există pericolul de a căuta să-și păstreze siguranța, de a ceda în fața vrăjmașului, făcând concesii. (...)
Orice acțiune care ar putea înălța sabatul fals ca să ia locul Sabatului adevărat constituie un act de necredincioșie față de Dumnezeu, iar noi trebuie să lucrăm cu o atenție foarte mare, ca nu cumva să înălțăm hotărârile omului fărădelegii. Noi nu trebuie să fim găsiți într-o poziție neutră cu privire la un subiect de o importanță atât de mare. (...)
Persecuția dinaintea conflictului final. — Cele două armate vor fi distincte și separate, iar deosebirea aceasta va fi atât de remarcabilă, încât mulți dintre cei ce se vor convinge de adevăr vor trece de partea poporului păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Când această lucrare importantă urmează să aibă loc, în lupta cea mare, chiar înainte de conflictul final, mulți vor fi condamnați la închisoare, mulți vor fugi din orașe și sate pentru a-și scăpa viața și mulți vor fi martiri pentru Hristos, stând în apărarea adevărului. (...) Nu veți fi ispitiți mai mult decât veți fi în stare să suportați. Domnul Isus a suportat toate aceste lucruri și chiar mult mai mult. (...)
Lucrarea lupilor îmbrăcați în piele de oaie. — Chiar printre noi, vor fi oameni de nimic, lupi îmbrăcați în piele de oaie, care îi vor convinge pe unii din turma lui Hristos să aducă jertfe altor dumnezei, mai presus decât Domnului. (...) Tinerii care nu sunt întemeiați, înrădăcinați și bine stabiliți în adevăr vor fi corupți și atrași de niște orbi care conduc alți orbi, iar cei lipsiți de evlavie, disprețuitorii care rătăcesc de colo-colo și pier, care disprețuiesc suveranitatea Celui Îmbătrânit de Zile și așază pe scaunul de domnie un dumnezeu fals, o făptură concepută de ei, un om care se aseamănă întru totul cu ei înșiși — acești agenți se vor afla în mâinile lui Satana pentru a nimici credința celor ce nu sunt prevăzători.
Iubitorii de plăceri îi vor batjocori pe cei credincioși
Cei care au fost iubitori de plăceri și care au fost dispuși să cedeze mândriei, modei și paradei îi vor disprețui pe oamenii conștiincioși, iubitori de adevăr și temători de Dumnezeu, dar, în lucrarea aceasta, ei Îl vor disprețui pe Însuși Dumnezeul cerurilor. (...)
În Numele Domnului, îi sfătuiesc pe toți credincioșii Săi să aibă încredere în Dumnezeu și să nu înceapă să se pregătească acum să caute o poziție confortabilă pentru orice situație de criză din viitor, ci să-L lase pe Dumnezeu să-i pregătească pentru criza aceea. (...).
Puterea ta să țină cât zilele tale. — Când creștinul caută să își îndeplinească îndatoririle, iar încercările aspre pe care le anticipează vor veni asupra lui din cauza mărturisirii lui de credință, este firesc, din punct de vedere omenesc, să se gândească la consecințe și să se dea înapoi din fața perspectivelor din viitor, iar lucrurile acestea se vor întâmpla cu siguranță pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ. Putem să fim încurajați prin încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu și în faptul că Domnul Hristos nu Și-a părăsit niciodată copiii, în calitate de Conducător sigur, în ceasul încercării lor, deoarece noi avem un raport adevărat cu privire la aceia care s-au aflat sub puterile asupritoare ale lui Satana și cu privire la faptul că harul lui Hristos le-a fost dat pe măsura nevoilor din acele zile. Dumnezeu este credincios și nu va îngădui să fim ispitiți mai mult decât vom putea să suportăm. (...)
Este posibil să fie munți mari de greutăți în calea celor ce vor să împlinească cerințele lui Dumnezeu, fără a sfida, în același timp, legile țării. Cel credincios nu trebuie să facă pregătiri speciale în scopul de a se apăra de încercare, pentru că el este doar o unealtă a lui Dumnezeu și trebuie să înainteze cu singura țintă de a avea mintea și sufletul întărite zi de zi, așa încât să nu sacrifice niciun principiu al integrității lui, dar el nu va face nicio afirmație îndrăzneață, nu va adresa nicio amenințare și nu va declara că va face sau nu un anumit lucru. Pentru că nu știe ce va face până când nu va fi pus la încercare. (...)
Nu trebuie să-i irităm pe semenii noștri păzitori ai duminicii. — Este nevoie să ne comportăm fără încetare cu toată smerenia. Să nu dăm, prin vreo acțiune lipsită de înțelepciune, nici măcar o singură ocazie ca vrăjmașii noștri să ne acuze că suntem răzvrătiți și că sfidăm legile. Nu ar trebui să simțim că ni s-a poruncit să-i irităm pe semenii noștri care idolatrizează duminica, făcând eforturi de a lucra în prezența lor în mod intenționat în ziua aceea, în scopul de a le demonstra că suntem independenți. Surorile noastre să nu aleagă duminica pentru a spăla rufele în văzul lumii. Nu trebuie să aibă loc niciun fel de manifestări zgomotoase. Să ne gândim cât de îngrozitor de nefericită este amăgirea care a pus stăpânire pe lume și să facem tot ce ne stă în putere, căutând să-i luminăm pe cei ce sunt vrăjmașii noștri cei mai înverșunați. Dacă primește în inimă principiile lucrării lăuntrice a Duhului Sfânt, care trebuie să-l pregătească pentru cer, creștinul nu va întreprinde nicio acțiune pripită sau sfidătoare pentru a stârni mânia împotriva lui Dumnezeu și blasfemia. (...)
După ce se va încheia timpul de probă, nu vor mai fi martiri în poporul lui Dumnezeu. — După ce Domnul Isus Se va ridica de pe tronul mijlocirii, fiecare caz va fi deja hotărât, iar asuprirea și moartea care ar veni asupra celor din poporul lui Dumnezeu nu ar mai fi atunci o mărturie în favoarea adevărului. (...)
Vă îndemnăm să luați în considerare pericolul acesta. Lucrul de care trebuie să ne temem cel mai mult este un creștinism de formă. Mulți dintre cei care pretind a crede adevărul vor fi biruiți, deoarece nu Îl cunosc îndeaproape pe Domnul Isus Hristos. Ei nu pot să deosebească vocea Sa de vocea unui străin. Nimeni nu trebuie să fie îngrozit de gândul că va fi doborât, chiar dacă este înconjurat de o apostazie larg răspândită, dacă el are o experiență vie în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Când chipul lui Isus, nădejdea slavei, se află în inimă, și cel lipsit de educație școlară, și cel educat pot să aducă o mărturie în favoarea credinței noastre, spunând: „Eu știu în cine am crezut.” Unii nu vor ști să folosească argumente pentru a arăta că adversarii lor sunt greșiți, deoarece ei nu au avut niciodată avantajele pe care le-au avut alții, totuși acești credincioși nu vor fi biruiți de apostazie, deoarece în inima lor se va afla dovada că au adevărul, iar raționamentele și atacurile cele mai subtile ale lui Satana nu vor putea să-i abată de la cunoașterea adevărului și ei nu vor avea nicio îndoială sau temere cu privire la gândul că ar putea să fie pe o poziție greșită. (...)
Când ereziile, necredința și imoralitatea umplu țara, vor fi multe cămine modeste în care se vor rosti rugăciuni sincere și pline de umilință pentru aceia care nu au auzit niciodată adevărul și vor fi multe inimi care vor simți în suflet durerea cauzată de dezonoarea adusă lui Dumnezeu. Ideile noastre sunt prea înguste, iar noi suntem niște judecători incapabili, deoarece mulți dintre acei oameni vor fi primiți de Dumnezeu pentru că au îndrăgit fiecare rază de lumină care a strălucit asupra lor. — Manuscrisul 6, 1889
Plătiți amenzile, dacă acest fapt vă va scăpa de persecutori
Unii oameni sunt inspirați de Satana să îndeplinească scopurile lui contra lui Dumnezeu. Domnul a spus: „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc” (Exodul 31,13). Nimeni să nu calce porunca aceasta pentru a scăpa de persecuție. Totuși să luăm în considerare cuvintele lui Hristos: „Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta” (Matei 10,23). Nu vă puneți singuri sub puterea oamenilor care sunt conduși de spiritul lui antihrist, dacă acest lucru poate să fie evitat. Dacă plata unei amenzi îi va elibera pe frații noștri din mâinile acestor persecutori, atunci să fie plătită, mai degrabă decât să fie condamnați și obligați să lucreze în Sabat. Trebuie să facem tot ce putem, pentru ca aceia care sunt dispuși să sufere pentru cauza adevărului să fie eliberați de persecuție și asuprire nemiloasă. (...)
Când sunt convinși de adevăr, dar se împotrivesc luminii, urmându-și propriile înclinații, și când prețuiesc favoarea oamenilor mai presus decât favoarea lui Dumnezeu, oamenii fac același lucru pe care l-au făcut mulți dintre cei din zilele lui Hristos. (...)
Poruncile să nu fie ignorate în scopul de a avea o situație confortabilă. — Domnul Hristos este exemplul nostru. Hotărârea lui antihrist de a-și duce până la capăt răzvrătirea pe care a început-o în cer va continua să lucreze prin copiii neascultării. Invidia și ura lor împotriva acelora care păzesc porunca a patra vor fi din ce în ce mai înverșunate. Dar cei din poporul lui Dumnezeu nu trebuie să-și ascundă steagul. Ei nu trebuie să ignore poruncile lui Dumnezeu și să se alăture mulțimii care săvârșește răul, doar pentru a avea o situație confortabilă. Ei trebuie să fie atenți să nu-i condamne pe frații lor de credință care sunt statornici, neclintiți și preocupați doar de lucrarea Domnului. (...)
Cei care Îl părăsesc pe Dumnezeu pentru a-și salva viața vor fi părăsiți de El. Dacă vor căuta să-și scape viața prin renunțarea la adevăr, ei își vor pierde viața veșnică.
Sentimentele naturale față de rude și prieteni nu ar trebui să determine niciun suflet să respingă lumina pe care o înțelege, dezonorând astfel pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, singurul Său Fiu. Așa cum au făcut mulți în zilele lui Hristos, oamenii care vor alege favoarea oamenilor mai degrabă decât favoarea lui Dumnezeu vor formula orice scuză posibilă pentru neascultare. Când cineva alege mai degrabă soția sau copiii, pe tată sau pe mamă, decât pe Hristos, alegerea aceea va rămâne de-a lungul veacurilor veșniciei, cu toată greutatea responsabilității ei. (...)
Sufletul care a avut lumina cu privire la Sabatul Domnului, memorialul creațiunii Sale, și a ales să rămână necredincios pentru a evita neplăcerile și rușinea L-a vândut pe Domnul lui. El a dezonorat Numele lui Hristos, a trecut de partea celor din oștirea lui antihrist și, în marea zi din urmă, va fi găsit împreună cu ei în afara cetății lui Dumnezeu, nu în Împărăția cerească împreună cu cei neprihăniți și credincioși, care au iubit adevărul.
Toți cei ce au o credință adevărată vor fi puși la încercare. Poate că vor fi nevoiți să renunțe la case și pământuri și chiar la rudele lor, din cauza împotrivirii înverșunate. Dar Domnul Hristos a zis: „Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul omului” (Matei 10,23).
Antihristul. — Cei care se înalță pe ei înșiși mai presus de Dumnezeu vor simți mânia Sa. Cu cât influența spre bine a omului aflat sub conducerea Duhului lui Dumnezeu este mai mare, cu atât vrăjmașul va fi mai hotărât să îngăduie ca invidia și gelozia lui să fie mai mari, prin persecuția religioasă. Totuși întregul cer se află de partea lui Hristos, nu de partea lui antihrist. Dumnezeu îi va onora pe cei care Îl iubesc și doresc să fie părtași cu Hristos la suferințele Sale. La vremea rânduită, antihristul, reprezentat de toți aceia care se înalță pe ei înșiși mai presus de voința și lucrarea lui Dumnezeu, va simți mânia Aceluia care S-a dat pe Sine Însuși pentru ca oamenii să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu îi va scrie în cartea vieții pe toți aceia care perseverează în ascultare și nu își vor vinde sufletul pentru bani sau pentru favoarea oamenilor. — Manuscrisul 9, 1900