În mijlocul grădinii, lângă pomul vieții, se afla pomul cunoștinței binelui și răului. Dumnezeu a destinat în mod special acest pom să fie angajamentul primilor noștri părinți de ascultare, credință și dragoste față de El. Domnul le-a poruncit să nu mănânce din el și nici să nu-l atingă, ca să nu moară. Le-a spus că pot mânca după plăcere din toți pomii din grădină, cu excepția unuia din care, dacă vor mânca, vor muri negreșit.
Când Adam și Eva au fost așezați în frumoasa grădină aveau tot ce-și puteau dori pentru fericirea lor. Dar, înainte de a le fi oferită siguranța veșnică, Dumnezeu, în orânduirea Lui atotînțeleaptă, a ales să le testeze loialitatea. Ei aveau să se bucure de favoarea Lui și să converseze cu El. Totuși, El nu a așezat răul în locuri inaccesibile pentru ei. Lui Satana i s-a permis să-i ispitească. Dacă suportau încercarea, aveau să se bucure veșnic de favoarea lui Dumnezeu și a îngerilor cerești.
Satana a rămas uimit de noua lui condiție. Fericirea l-a părăsit. Se uita la îngerii care odată erau atât de fericiți cu el, dar care au fost alungați din cer împreună cu el. Înainte de căderea lor, nici o umbră de nemulțumire nu le păta fericirea. Acum totul părea schimbat. Fețe ce reflectaseră chipul Făcătorului lor erau acum întunecate și deznădăjduite. Între ei era ceartă, neînțelegere și amare acuzații reciproce. Înainte de răzvrătirea lor, aceste lucruri fuseseră necunoscute în ceruri. Satana vedea acum rezultatele teribile ale răzvrătirii sale. S-a înfiorat și s-a temut să privească viitorul și să se gândească la sfârșitul acestor lucruri.
Sosește ceasul voioaselor cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu și a Fiului Său prea iubit. Satana era cel care conducea altădată corul. El dădea tonul, apoi întreaga oștire îngerească se unea cu el și acordurile unei muzici glorioase răsunau în cer în cinstea lui Dumnezeu și a iubitului Său Fiu. Dar acum, în loc de sunetele unei muzici melodioase, la urechile marelui conducător rebel ajungeau discordie și cuvinte mânioase. Unde se află? Nu este totul un vis groaznic? Este închis afară din cer? Porțile cerului n-au să se mai deschidă niciodată ca să-l primească înăuntru? Ora de închinare se apropie, când îngeri strălucitori și sfinți se pleacă înaintea Tatălui. El nu se va mai uni cu ei în cântarea cerească. Nu se va mai pleca înaintea prezenței veșnicului Dumnezeu, cu reverență și teamă sfântă.
Dacă ar putea fi din nou curat, sincer și credincios ar ceda cu bucurie la pretențiile lui de autoritate. Dar era pierdut! Era dincolo de posibilitatea de a fi mântuit, din cauza răzvrătirii sale îngâmfate! și aceasta nu era totul; îi condusese și pe alții la răzvrătire și la aceeași condiție de a fi pierduți împreună cu el. Aceștia erau îngeri, care nu se gândiseră niciodată să pună sub semnul întrebării voința Cerului sau să refuze a asculta de Legea lui Dumnezeu, până când Satana nu le-a pus în minte aceste lucruri, prezentând înaintea lor faptul că ar putea să se bucure de un bine mai mare și de o libertate mai înaltă și mai slăvită. Acesta a fost argumentul fals prin care îi înșelase. Asupra lui apăsa acum o responsabilitate de care ar fi fost bucuros să se elibereze.
Aceste spirite deveniseră violente din cauza speranțelor înșelate. În loc de un bine mai mare, experimentau acum rezultatele triste ale neascultării și nesocotirii Legii. Niciodată nu vor mai fi conduse aceste ființe nefericite de guvernarea blândă a Domnului Isus Hristos. Niciodată nu vor mai fi mișcați de dragostea profundă și arzătoare, de pacea și de bucuria cu care prezența Lui îi inspirase întotdeauna, pentru a se întoarce la El în ascultare voioasă, cu stimă și reverență.
Satana caută restabilirea
Satana s-a cutremurat când și-a privit lucrarea. Se afla singur, meditând la planurile lui trecute, prezente și viitoare. Făptura lui puternică s-a scuturat ca din cauza furtunii. Tocmai trecea un înger din cer. El l-a chemat și l-a rugat fierbinte să-i rânduiască o întrevedere cu Hristos. Acest lucru i-a fost acordat și atunci el i-a spus Fiului lui Dumnezeu că se pocăia de rebeliunea lui și că dorea să aibă din nou favoarea lui Dumnezeu. El voia să ocupe locul pe care Dumnezeu i-l stabilise mai înainte și să se afle sub conducerea Lui înțeleaptă. Domnul Hristos a plâns durerea lui Satana, dar i-a spus ceea ce era în gândul lui Dumnezeu, că el nu mai putea fi primit în cer niciodată. Cerul nu trebuie pus în primejdie. Dacă el ar fi primit înapoi, întreg cerul ar fi mânjit, deoarece păcatul și răzvrătirea au început cu el. Semințele rebeliunii se aflau încă în el. Nu avea nici o scuză pentru răzvrătirea lui; și nu se distrusese numai pe sine fără speranță de reabilitare, ci și oștiri de îngeri care ar fi fost fericiți în cer, dacă ar fi rămas statornici. Legea lui Dumnezeu putea condamna, dar nu putea ierta.
El nu se căia de răzvrătirea lui pentru că vedea bunătatea lui Dumnezeu de care abuzase. Nu era posibil ca dragostea lui față de Dumnezeu să fi crescut atât de mult de la căderea lui încât să-l conducă la supunere de bună voie și la ascultare voioasă de Legea Sa, pe care o disprețuise. Cauzele întristării lui erau nefericirea pe care o simțea din cauza pierderii luminii plăcute a cerului, simțământul vinovăției care-l apăsa și dezamăgirea datorată neîmplinirii așteptărilor lui. A fi comandant în afara cerului era cu totul diferit decât a avea această onoare în cer. Pierderea tuturor privilegiilor cerului părea prea greu de suportat. El dorea să le recâștige.
Această mare schimbare de poziție nu îi crescuse dragostea față de Dumnezeu, nici față de Legea Lui înțeleaptă și dreaptă. Când Satana s-a convins pe deplin că nu mai exista nici o posibilitate pentru reașezarea lui în grația divină, și-a manifestat răutatea cu o ură și mai mare și cu o vehemență aprinsă.
Dumnezeu știa că o răzvrătire așa de hotărâtă nu va rămâne inactivă. Satana avea să inventeze mijloace pentru a-i necăji pe îngerii cerești și a arăta dispreț față de autoritatea Sa. Pentru că nu putea obține acces pe porțile cerului, avea să stea chiar la intrare, să-i tachineze pe îngeri și să caute ceartă cu ei când intrau și ieșeau. Avea să caute să distrugă fericirea lui Adam și a Evei. Se va strădui să-i incite la revoltă, știind că aceasta ar produce durere în cer.
Complotul împotriva familiei omenești
Îngerii care îl urmaseră pe Satana îl căutau, iar el s-a ridicat și, luându-și o privire sfidătoare, i-a informat cu privire la planurile lui de a-l smulge pe nobilul Adam și pe tovarășa lui, Eva, din mâna lui Dumnezeu. Dacă i-ar putea ademeni cumva la neascultare, Dumnezeu ar asigura vreun mijloc prin care ei să poată fi iertați, iar atunci ar fi drept ca și Satana și îngerii lui să aibă parte de harul lui Dumnezeu. Dacă acest lucru nu se va realiza, ei s-ar putea uni cu Adam și Eva, deoarece odată ce aceștia ar călca Legea lui Dumnezeu, ar fi obiectele mâniei lui Dumnezeu, ca și ei. Nelegiuirea i-ar plasa și pe Adam și Eva într-o stare de rebeliune, iar Satana și îngerii lui s-ar putea uni cu ei, ar lua în stăpânire grădina Edenului și ar păstra-o ca pe căminul lor. Ei credeau că, dacă ar putea obține acces la pomul vieții din mijlocul grădinii, tăria lor ar fi egală cu cea a îngerilor sfinți și nici chiar Dumnezeu nu i-ar putea alunga.
Satana s-a consultat cu îngerii lui răi. Nu toți s-au unit deodată pentru a se angaja în această lucrare riscantă și teribilă. El le-a spus că nu-i va încredința nici unuia din ei săvârșirea acestei lucrări, deoarece credea că numai el are suficientă înțelepciune ca să ducă la îndeplinire o inițiativă așa de importantă. Dorea ca ei să se gândească la acest lucru, în timp ce el avea să se retragă să-și completeze planurile. Satana a încercat să-i facă să creadă că aceasta era singura și ultima lor speranță. Dacă eșuau aici, toate planurile lor de a recâștiga și stăpâni cerul sau o parte din creațiunea lui Dumnezeu erau fără speranță.
Satana s-a dus să-și definitiveze planurile care să producă în modul cel mai sigur căderea lui Adam și a Evei. Se temea că scopurile i-ar putea fi zădărnicite chiar dacă ar avea succes în a-i conduce pe Adam și Eva la neascultare de porunca lui Dumnezeu, pentru a deveni astfel călcători ai Legii Sale, iar el n-ar câștiga nici un bine pentru sine, cazul lui nu s-ar îmbunătăți cu nimic; vina i-ar fi încă și mai mare.
Satana se cutremura la gândul de a cufunda perechea sfântă și fericită în nenorocirea și remușcarea pe care el însuși le îndura. Părea într-o stare de șovăială: ba era hotărât și ferm, ba ezita și oscila. Îngerii lui își căutau conducătorul, ca să-i spună hotărârea lor. Ei voiau să se unească cu Satana în planurile lui, să poarte cu el responsabilitatea și să fie părtași la consecințe.
Satana și-a alungat simțămintele de disperare și slăbiciune și, fiind conducătorul lor, s-a întărit ca să înfrunte situația și să facă tot ce-i stătea în putere ca să sfideze autoritatea lui Dumnezeu și a Fiului Său. Le-a făcut cunoscut planurile lui. Dacă ar veni cu îndrăzneală la Adam și Eva și s-ar plânge de Fiul iubit al lui Dumnezeu, ei nu l-ar asculta nici o clipă, ci ar fi pregătiți pentru un asemenea atac. Dacă ar încerca să-i intimideze cu puterea lui, fiind până nu de mult un înger cu înaltă autoritate, n-ar realiza nimic. El a decis că viclenia și înșelăciunea ar reuși ceea ce n-ar putea să facă tăria și forța.
Adam și Eva avertizați
Dumnezeu a adunat oștirea îngerească pentru a lua măsuri de prevenire a răului amenințător. În sfatul cerului s-a hotărât ca îngerii să viziteze Edenul și să-l avertizeze pe Adam că se afla în primejdie din partea vrăjmașului. Doi îngeri s-au grăbit să-i viziteze pe primii noștri părinți. Perechea sfântă i-a primit cu bucurie și inocență, exprimându-și mulțumirile pline de recunoștință față de Creatorul lor pentru felul în care îi înconjurase cu o așa abundență a darurilor Sale. Totul era frumos și atractiv ca să-i bucure și toate lucrurile păreau în mod înțelept adaptate la nevoile lor. Mai presus de toate celelalte binecuvântări, însă, ei prețuiau tovărășia Fiului lui Dumnezeu și a îngerilor cerești, pentru că le puteau povesti, la fiecare vizită, noile lor descoperiri despre frumusețile naturii din plăcutul lor cămin, Edenul, și aveau multe întrebări cu privire la lucrurile pe care nu le puteau înțelege limpede.
Cu bunăvoință și dragoste, îngerii le-au dat informațiile pe care le doreau. Le-au mai relatat și istoria tristă a răzvrătirii și căderii lui Satana. Atunci ei le-au dat informații clare cu privire la faptul că pomul cunoștinței a fost pus în grădină pentru a fi o garanție a ascultării și dragostei lor față de Dumnezeu; că starea înaltă și fericită a îngerilor sfinți avea să fie păstrată cu condiția ascultării; că și ei se aflau în aceeași situație: puteau să asculte de Legea lui Dumnezeu și să fie nespus de fericiți sau s-o calce și să-și piardă starea înaltă și să fie cufundați într-o disperare fără margini.
Ei i-au spus lui Adam și Evei că Dumnezeu nu-i constrânge să asculte, că El nu le-a luat puterea de a merge contrar voinței Lui; că ei erau ființe morale, libere să asculte sau să nu asculte. Nu era decât o singură interdicție pe care Dumnezeu văzuse potrivit s-o așeze asupra lor. Dacă vor călca voia lui Dumnezeu, vor muri negreșit. Îngerii le-au povestit lui Adam și Evei cum cel mai înălțat înger, următorul în rang după Domnul Hristos, a refuzat să asculte de Legea lui Dumnezeu, pe care El o stabilise ca să guverneze ființele cerești; cum răzvrătirea lui provocase război în cer; cum răzvrătiții au fost îndepărtați și fiecare înger care se unise cu el în a se îndoi de autoritatea marelui Iehova a fost alungat din cer; și cum acest vrăjmaș căzut era acum împotrivitorul a tot ceea ce privea interesele lui Dumnezeu și ale Fiului Său iubit.
Ei le-au spus că Satana și-a propus să le facă rău și că era necesar ca ei să fie în gardă, căci puteau veni în contact cu inamicul căzut; acesta, însă, nu le putea face rău cât timp ei ascultau de porunca lui Dumnezeu, căci, dacă ar fi fost necesar, toți îngeri din cer le-ar fi venit în ajutor ca să nu-i vatăme dușmanul în vreun fel. Dacă nu ascultau, însă, de porunca lui Dumnezeu, atunci Satana ar avea putere să-i necăjească, să-i încurce și să-i tulbure. Dacă rămâneau statornici împotriva primelor aluzii ale lui Satana, erau în tot atâta siguranță ca și îngerii cerești. Dar, dacă se supuneau ispititorului, Acela care nu i-a cruțat pe îngerii înălțați nu i-ar fi cruțat nici pe ei. Ei trebuie să sufere pedeapsa păcatului lor deoarece Legea lui Dumnezeu este la fel de sacră ca și El Însuși, iar El cere ascultare fără rezerve de la toți cei din cer și de pe pământ.
Îngerii au avertizat-o pe Eva să nu se despartă de Adam în activitatea ei, deoarece ar putea fi adusă în contact cu acest vrăjmaș căzut. Despărțiți ar fi fost într-o primejdie mai mare decât împreună. Îngerii i-au sfătuit să urmeze îndeaproape instrucțiunile pe care li le dăduse Dumnezeu în legătură cu pomul cunoștinței, deoarece în ascultare desăvârșită se aflau în siguranță și atunci dușmanul nu avea putere să-i înșele. Dumnezeu nu i-a permis lui Satana să-i urmărească mereu cu ispite. El putea avea acces la ei numai la pomul cunoștinței binelui și răului.
Adam și Eva i-au asigurat pe îngeri că nu vor călca niciodată porunca expresă a lui Dumnezeu, pentru că plăcerea lor cea mai mare era împlinirea voii Lui. Îngerii s-au unit cu Adam și Eva în acordurile sfinte ale unei muzici armonioase, iar, pe măsură ce cântecele lor răsunau din Edenul fericit, Satana auzea sunetul melodiilor de adorație plină de bucurie pentru Tatăl și Fiul. Invidia, ura și dușmănia lui creșteau pe măsură ce asculta și el și-a exprimat față de urmașii lui dorința puternică de a-i incita (pe Adam și Eva) la neascultare și a aduce îndată mânia lui Dumnezeu asupra lor, schimbându-le cântecele de laudă în ură și blesteme la adresa Făcătorului lor.