Capitol bazat pe textele din Deuteronom 31-34.
Moise avea curând să moară și i s-a poruncit să-i adune laolaltă pe copiii lui Israel înainte de moartea lui și să le relateze toate călătoriile evreilor de când ieșiseră din Egipt și toate marile nelegiuiri ale părinților lor, ce aduseseră judecățile lui Dumnezeu asupra lor și Îl determinaseră să le spună că trebuia să nu intre în țara făgăduită. Părinții lor au murit în pustiu, după cuvântul Domnului. Copiii lor au crescut și făgăduința de a intra în țara Canaanului avea să se împlinească pentru ei. Mulți dintre aceștia erau încă mici când a fost dată Legea și nu-și mai aminteau de măreția evenimentului. Alții s-au născut în pustiu și, ca nu cumva să nu conștientizeze nevoia de a asculta de Cele Zece Porunci , de legile și judecățile date lui Moise, acesta a fost instruit de Dumnezeu să le repete Poruncile și toate întâmplările legate de darea Legii.
Moise scrisese într-o carte toate legile și judecățile date lui de Dumnezeu și înregistrase cu credincioșie toate instrucțiunile date lor pe drum, toate minunile făcute de El pentru ei și toate cârtirile copiilor lui Israel. Moise însemnase și faptul că fusese biruit din cauza murmurărilor lor.
Ultimele învățături date lui Israel
Tot poporul s-a adunat înaintea lui Moise, iar el le-a citit evenimentele istoriei lor trecute din cartea pe care o scrisese. El le-a mai citit și făgăduințele lui Dumnezeu pentru ei, dacă vor fi ascultători, precum și blestemele care vor veni asupra lor dacă nu vor asculta.
Moise le-a spus că, din cauza răzvrătirii lor, Domnul intenționase de câteva ori să-i nimicească, dar el a mijlocit pentru ei cu atâta stăruință, încât Dumnezeu i-a cruțat cu îndurare. Le-a amintit de minunile pe care le făcuse Domnul față de Faraon și întreaga țară a Egiptului. El le-a spus: „Căci ați văzut cu ochii voștri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul. Astfel, să păziți toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteți pune mâna pe țara în care veți trece ca s-o luați în stăpânire.” Deuteronom 11, 7.8.
Moise i-a avertizat pe copiii lui Israel în mod deosebit să nu fie atrași în idolatrie. El le-a cerut stăruitor să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Dacă se vor dovedi ascultători, dacă Îl vor iubi pe Domnul și-I vor sluji cu dragoste neîmpărțită, El le va da ploaie la timpul potrivit și va face să crească vegetația și să li se înmulțească turmele. Ei se vor bucura, de asemenea, de privilegii deosebite și vor triumfa împotriva dușmanilor lor.
Moise i-a instruit pe copiii lui Israel într-un mod impresionant, plin de seriozitate. știa că era ultima lui ocazie de a li se adresa. Apoi, a terminat de scris într-o carte toate legile, judecățile și rânduielile pe care i le dăduse Dumnezeu, precum și diferitele reguli cu privire la aducerea jertfelor. A pus cartea în mâinile bărbaților din slujba sfântă și a cerut ca, pentru a fi păstrată în siguranță, să fie pusă lângă chivot, deoarece grija lui Dumnezeu era permanent îndreptată asupra acestui obiect sacru. Această carte a lui Moise trebuia păstrată pentru ca judecătorii lui Israel să poată apela la ea dacă s-ar fi ivit vreun caz care să necesite acest lucru. Un popor greșit înțelege adesea că cerințele lui Dumnezeu se potrivesc în cazul lui; de aceea cartea lui Moise a fost păstrată în locul cel mai sacru, pentru a se recurge la ea în viitor.
Moise și-a încheiat ultimele învățături către popor printr-o cuvântare profetică plină de putere. A fost emoționantă și elocventă. Inspirat de Dumnezeu, el a binecuvântat fiecare seminție a lui Israel în parte. În cuvintele de încheiere, a zăbovit în mare măsură asupra maiestății lui Dumnezeu și a superiorității lui Israel, care n-ar fi încetat niciodată, dacă ei ar fi ascultat de Dumnezeu și s-ar fi prins de tăria Lui.
Moartea și învierea lui Moise
„Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în fața Ierihonului. Și Domnul i-a arătat toată țara: de la Galaad până la Dan, tot ținutul lui Neftali, țara lui Efraim și Manase, toată țara lui Iuda până la marea de apus, partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, până la Țoar. Domnul a zis: , Aceasta este țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: O voi da seminței tale. Ți-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea. Moise, robul Domnului, a murit acolo, în țara Moabului, după porunca Domnului. Și Domnul l-a îngropat în vale, în țara Moabului, față în față cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise și puterea nu-i trecuse.” Deuteronom 34, 1-7.
Nu a fost voia lui Dumnezeu ca cineva să meargă cu Moise pe vârful muntelui Pisga. Acolo, el a stat pe creasta înaltă a vârfului Pisga, în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor cerești. După ce a văzut cu mulțumire Canaanul, s-a culcat, ca un luptător obosit, să se odihnească. Asupra lui a venit somnul, dar era somnul morții. Îngerii i-au luat trupul și l-au îngropat în vale. Israeliții nu au putut găsi niciodată locul unde a fost îngropat. Îngroparea lui a fost secretă pentru a împiedica poporul să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu prin idolatrie pentru trupul lui.
Satana jubila pentru că reușise să-l provoace pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Din cauza acestei fărădelegi, Moise a ajuns sub stăpânirea morții. Dacă el ar fi continuat să fie credincios și viața nu i-ar fi fost mânjită cu acea singură nelegiuire, pierzând ocazia de a da slavă lui Dumnezeu când a scos apă din stâncă, ar fi intrat în țara făgăduită și ar fi fost înălțat la cer fără să vadă moartea. După ce Moise a rămas în mormânt o scurtă perioadă de timp, Mihail, sau Hristos, împreună cu îngerii care Îl îngropaseră pe Moise, a coborât din cer, l-a înviat și l-a luat în cer.
Când Domnul Hristos și îngerii s-au apropiat de mormânt, Satana a apărut acolo cu îngerii lui și păzeau trupul lui Moise ca să nu fie luat. Satana s-a opus, dar, pe măsură ce Domnul Hristos și îngerii Lui se apropiau, silit de slava și puterea acestora, s-a dat înapoi. Satana pretindea trupul lui Moise din cauza singurei lui nelegiuiri; dar Domnul Hristos l-a trimis cu blândețe la Tatăl Său, spunând: „Domnul să te mustre.” Iuda 1, 9. Hristos i-a spus lui Satana că El știa că Moise se pocăise cu umilință de acea singură greșeală, că nici o pată nu rămăsese pe caracterul lui și că numele lui era curat în cărțile din cer. Apoi a înviat trupul lui Moise, pe care îl pretinsese Satana.
Cu ocazia schimbării la față a Domnului Hristos, Moise și Ilie, care fuseseră înălțați la cer, au fost trimiși să-I vorbească despre suferințele Sale și să fie purtătorii slavei lui Dumnezeu către Fiul Său prea iubit. Moise a fost mult onorat de Dumnezeu. A avut privilegiul să vorbească față în față cu El, cum vorbește un om cu prietenul lui. Dumnezeu i-a descoperit slava Sa nemaipomenită, așa cum nu i-o mai descoperise altuia vreodată.