După ce și-a sfârșit ispitele, Satana s-a depărtat de Isus pentru un timp, iar îngerii I-au pregătit mâncare în pustiu, L-au întărit și binecuvântarea Tatălui Său se afla asupra Lui. Satana, cu cele mai cumplite ispite ale lui, a eșuat; totuși, el aștepta cu nerăbdare perioada lucrării Domnului Isus, când în diferite ocazii avea să-și încerce viclenia împotriva Lui. El încă spera să-L învingă, stârnindu-i pe cei ce nu voiau să-L primească pe Isus să-L urască și să caute să-L omoare.
Satana a ținut un sfat special cu îngerii lui. Ei erau dezamăgiți și furioși că nu reușiseră nimic împotriva Fiului lui Dumnezeu. Au hotărât că trebuie să fie mai șireți și să-și folosească la maximum puterea pentru a inspira, chiar în mintea celor din poporul Lui, necredință cu privire la faptul că El era Mântuitorul lumii, iar în felul acesta să-L descurajeze pe Isus în misiunea Lui. Nu conta cât de scrupuloși puteau fi evreii în ceremoniile și jertfele lor; dacă ei puteau fi ținuți în orbire față de profeții și făcuți să creadă că Mesia avea să apară ca un împărat pământesc puternic, atunci era posibil să fie conduși să-L disprețuiască și să-L respingă pe Isus.
Mi s-a arătat că Satana și îngerii lui erau foarte ocupați în timpul lucrării Domnului Hristos, inspirându-le oamenilor necredință, ură și batjocură. Adesea, când Isus rostea unele adevăruri tăioase, mustrându-le păcatele, oamenii se înfuriau. Satana și îngerii lui îi îndemnau să ia viața Fiului lui Dumnezeu. De mai multe ori au luat pietre să arunce în El, dar îngerii L-au păzit și L-au dus departe de mulțimea mânioasă, într-un loc sigur. Din nou, în timp ce adevărul curat era auzit de pe buzele Lui, mulțimea L-a apucat și L-a dus pe vârful unui deal, intenționând să-L arunce. Între ei s-a iscat o ceartă cu privire la ce să facă cu Isus, iar îngerii L-au ascuns iarăși de ochii mulțimii, apoi El a plecat în drumul Lui, trecând prin mijlocul lor.
Satana încă mai spera ca mărețul Plan de Mântuire să eșueze. El își încorda toate puterile ca să împietrească inima oamenilor și să-i facă să aibă simțăminte amare împotriva lui Isus. Satana spera că atât de puțini Îl vor primi pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu, încât El va considera suferințele și jertfa Lui prea mari ca să fie făcute pentru un grup atât de mic. Am văzut, însă, că și dacă ar fi fost numai doi care L-ar fi acceptat pe Domnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu și ar fi crezut în El spre mântuirea sufletelor lor, El tot ar fi adus planul la îndeplinire.
Ușurarea celor suferinzi
Isus și-a început lucrarea, zdrobind puterea lui Satana asupra celor suferinzi. El restabilea sănătatea celor bolnavi, dădea vedere orbilor și-i vindeca pe șchiopi, făcându-i să sară de bucurie și să-L slăvească pe Dumnezeu. Domnul Isus a redat sănătatea celor infirmi, care fuseseră legați de puterea crudă a lui Satana timp de mulți ani. Prin cuvinte pline de har i-a mângâiat pe cei slabi, tremurânzi și deznădăjduiți. Pe cei plăpânzi și suferinzi, peste care Satana stăpânise victorios, Isus i-a smuls din strânsoarea lui, aducându-le sănătate trupului, precum și mare bucurie și fericire. El a înviat morții la viață, iar ei Îl slăveau pe Dumnezeu pentru manifestarea măreață a puterii Sale. Isus lucra cu putere pentru toți care credeau în El.
Viața Domnului Hristos a fost plină de cuvinte și fapte de bunăvoință, compasiune și iubire. El era întotdeauna atent să asculte și să ușureze durerile celor care veneau la El. Oamenii purtau în însăși persoana lor dovada puterii Sale divine. Totuși, după ce lucrarea a fost îndeplinită, mulți s-au rușinat de umilul și în același timp puternicul Predicator. Conducătorii nu au crezut în Isus și, din cauza aceasta, oamenii nu erau dispuși să-L accepte. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. Ei nu puteau suporta să fie conduși de viața Lui cumpătată și plină de lepădare de sine. Doreau să se bucure de onorurile pe care le oferă lumea. Totuși, mulți Îl urmau pe Fiul lui Dumnezeu și-I ascultau învățăturile, hrănindu-se cu cuvintele pline de har și de însemnătate, dar totodată atât de simple încât și cel mai slab le putea înțelege.
Opoziție ineficientă
Satana și îngerii lui le-au orbit ochii evreilor, le-au întunecat înțelegerea și i-au stârnit pe mai marii poporului și pe conducători să ia viața Mântuitorului. Alții au fost trimiși să-L aducă pe Domnul Isus, dar, când au ajuns aproape de locul unde se afla El, au fost foarte uimiți. L-au văzut plin de înțelegere și compasiune față de suferința omenească. L-au auzit vorbind încurajator, cu iubire și blândețe, celor slabi și nenorociți. L-au mai auzit mustrându-l pe Satana cu glas autoritar și poruncindu-le captivilor lui să plece, eliberați. Au ascultat cuvintele înțelepte rostite de Isus și au fost captivați; nu au putut pune mâna pe El. S-au întors la preoți și la bătrâni fără Isus.
Când au fost întrebați: „De ce nu L-ați adus?” ei au relatat minunile pe care le văzuseră și cuvintele sfinte de înțelepciune, iubire și înțelegere pe care le auziseră și au sfârșit spunând: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Preoții cei mai de seamă i-au acuzat că au fost și ei înșelați, iar unii dintre ofițeri s-au rușinat că nu L-au adus pe Isus. Preoții au întrebat disprețuitor dacă a crezut în El vreunul din conducători. Am văzut că mulți dintre magistrați și bătrâni au crezut în Domnul Isus, dar Satana i-a împiedicat să recunoască aceasta; ei se temeau de oameni mai mult decât de Dumnezeu.
Până aici, viclenia și ura lui Satana nu zădărniciseră Planul de Mântuire. Se apropia timpul îndeplinirii scopului pentru care venise Isus în lume. Satana și îngerii lui s-au consultat și au hotărât să inspire propria națiune a Domnului Hristos să strige cu vehemență după sângele Său și să îngrămădească asupra Lui cruzime și dispreț. Ei sperau că lui Isus nu-I va plăcea un astfel de tratament și nu va reuși să-și păstreze umilința și blândețea.
În timp ce Satana își desfășura planurile, Domnul Isus le dezvăluia cu grijă ucenicilor Lui suferințele prin care trebuia să treacă, faptul că va fi răstignit și că va învia a treia zi. Dar înțelegerea lor părea întunecată, iar ei nu puteau pricepe ce le spunea.
Schimbarea la față
Credința ucenicilor a fost întărită în mare măsură cu ocazia schimbării la față, când li s-a îngăduit să privească slava Domnului Hristos și să audă glasul din cer mărturisind despre caracterul Său divin. Dumnezeu a ales să le dea urmașilor lui Isus o dovadă puternică a faptului că El era Mesia cel făgăduit, astfel ca în întristarea și dezamăgirea lor amară, la răstignirea Lui, ei să nu-și piardă cu totul credința. Cu ocazia schimbării la față, Domnul a trimis pe Moise și pe Ilie să vorbească cu Isus despre suferințele și moartea Lui. În loc să aleagă îngeri ca să discute cu Fiul Său, Dumnezeu i-a ales pe aceia care experimentaseră ei înșiși încercările de pe pământ.
Ilie umblase cu Dumnezeu. Lucrarea lui fusese dureroasă și chinuitoare, deoarece prin el a mustrat Domnul păcatele lui Israel. Ilie a fost un profet al lui Dumnezeu; totuși a fost silit să fugă din loc în loc pentru a-și scăpa viața. Propriul său popor l-a urmărit ca pe o fiară sălbatică, pentru a-l putea nimici. Dumnezeu, însă, l-a înălțat la cer. Îngerii l-au dus la cer în slavă și triumf.
Moise a fost mai mare decât toți care trăiseră înaintea lui. El a fost mult onorat de Dumnezeu, având privilegiul de a vorbi cu Domnul față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui. I s-a îngăduit să vadă lumina strălucitoare și slava minunată care Îl învăluie pe Tatăl. Prin Moise, Domnul i-a eliberat pe copiii lui Israel din robia egipteană. Moise a fost un mijlocitor pentru poporul său și a stat adesea între ei și mânia lui Dumnezeu. Când mânia Domnului s-a aprins împotriva israeliților pentru necredința lor, pentru cârtirile și păcatele lor cumplite, dragostea lui Moise pentru ei a fost încercată. Dumnezeu a propus să-i nimicească și să facă din el un neam puternic. Moise și-a arătat dragostea față de Israel prin rugăciunea lui fierbinte în favoarea lor. În durerea lui, L-a rugat pe Dumnezeu să se întoarcă de la mânia Sa aprinsă și să-i ierte sau, dacă nu, să-i șteargă numele din cartea vieții.
Moise a trecut prin moarte, dar Mihail a coborât și i-a dat viață înainte ca trupul lui să vadă putrezirea. Satana a încercat să rețină trupul, pretinzând că-i aparținea. Dar Mihail l-a înviat pe Moise și l-a luat la cer. Satana a pronunțat blesteme amare la adresa lui Dumnezeu, denunțându-L ca nedrept pentru că îngăduise să-i fie luată prada; cu toate acestea, Domnul Hristos nu și-a mustrat vrăjmașul, deși tocmai datorită ispitei lui căzuse slujitorul lui Dumnezeu. Cu blândețe, El l-a trimis la Tatăl Său, spunând: „Domnul să te mustre.” Iuda 1, 9.
Domnul Isus le spusese ucenicilor Lui că erau unii care stăteau cu El și care nu vor gusta moartea până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere. Această făgăduință s-a împlinit cu ocazia schimbării la față. Înfățișarea lui Isus s-a schimbat și a strălucit ca soarele. Veșmântul Lui era alb și sclipitor. Moise era acolo, reprezentându-i pe cei care vor fi înviați din morți la a doua venire a lui Isus. Ilie, care a fost luat la cer fără să vadă moartea, îi reprezenta pe cei care vor fi schimbați în nemurire la a doua venire a Domnului Hristos și vor fi înălțați la cer fără să guste moartea. Ucenicii priveau cu uimire și teamă maiestatea desăvârșită a Domnului Isus și norul care-i umbrea și au auzit glasul lui Dumnezeu spunând cu măreție nemaipomenită: „Acesta este Fiul Meu prea iubit; de El să ascultați.”