I-am văzut pe sfinți părăsind orașele și satele, adunându-se în grupuri și trăind în cele mai izolate locuri. Îngerii le asigurau hrana și apa, în timp ce oamenii răi sufereau de foame și de sete. Apoi i-am văzut pe conducătorii pământului consultându-se și pe Satana și îngerii lui, preocupați, în jurul lor. Am văzut un document scris, ale cărui copii au fost răspândite în diferite părți ale țării, poruncind ca, dacă sfinții nu vor renunța la credința lor deosebită și la Sabat și nu vor păzi prima zi a săptămânii, după un timp anumit oamenii să aibă libertatea de a-i ucide. Dar, în acest ceas al încercării, sfinții erau calmi și liniștiți, încrezându-se în Dumnezeu și sprijinindu-se pe făgăduințele Lui că le va deschide o cale de scăpare.
În unele locuri, înainte de timpul intrării în vigoare a decretului, cei răi s-au năpustit asupra sfinților ca să-i omoare, dar îngerii, sub înfățișarea unor războinici, au luptat pentru ei. Satana dorea să aibă privilegiul de a-i nimici pe sfinții Celui Prea Înalt, dar Domnul Isus le-a poruncit îngerilor Lui să vegheze asupra lor. Dumnezeu va fi onorat în fața păgânilor din jur, prin încheierea unui legământ cu aceia care au păzit Legea Lui, iar Isus va fi onorat prin înălțarea la cer, fără să vadă moartea, a celor credincioși care L-au așteptat timp atât de îndelungat.
Curând i-am văzut pe sfinți suferind un mare chin sufletesc. Ei păreau înconjurați de locuitorii răi ai pământului. Totul părea împotriva lor. Unii au început să se teamă că Dumnezeu îi lăsase în cele din urmă să fie omorâți de mâna celor răi. Dacă, însă, li s-ar fi deschis ochii, s-ar fi văzut înconjurați de îngerii lui Dumnezeu. După ei venea mulțimea celor răi înfuriată și apoi o mulțime de îngeri răi, grăbindu-i pe oamenii răi să-i omoare pe sfinți. Dar înainte de a se putea apropia de poporul lui Dumnezeu, cei răi trebuie să treacă mai întâi de acești îngeri sfinți și puternici. Aceasta era imposibil. Îngerii lui Dumnezeu îi făceau să se retragă și-i determinau pe îngerii răi care se înghesuiau în jurul lor să dea înapoi.
Strigătul pentru eliberare
Pentru sfinți era un ceas de agonie înfricoșătoare și teribilă. Ei strigau zi și noapte la Dumnezeu pentru eliberare. După aparențe, nu exista nici o posibilitate de scăpare pentru ei. Cei răi începuseră deja să triumfe, strigând: „De ce nu vă scapă Dumnezeul vostru din mâinile noastre? De ce nu vă înălțați și nu vă salvați viața?” Dar sfinții nu luau aminte la ei. Ca și Iacov, ei se luptau cu Dumnezeu. Îngerii tânjeau să-i elibereze, dar trebuiau să mai aștepte puțin. Poporul lui Dumnezeu trebuia să bea paharul și să fie botezat cu botezul. Îngerii, credincioși însărcinării lor, își continuau paza. Dumnezeu nu va îngădui ca Numele Lui să fie batjocorit între păgâni. Aproape sosise timpul ca El să-și manifeste puterea Lui cea mare și să-i elibereze pe sfinți în chip glorios. Pentru slava Numelui Său, îi va elibera pe toți aceia care L-au așteptat cu răbdare și ale căror nume erau scrise în carte.
Am fost îndemnată să privesc la credinciosul Noe. Când a căzut ploaia și a venit potopul, Noe și familia lui intraseră în corabie, iar Dumnezeu închisese ușa după ei. Cu credincioșie, Noe îi avertizase pe locuitorii lumii antediluviene, în timp ce ei îl sfidau și râdeau de el. În timp ce apele se revărsau pe pământ, iar ei se înecau unul câte unul, priveau acea corabie de care își bătuseră joc, plutind în siguranță pe ape, adăpostindu-i pe credinciosul Noe și familia lui. Așa am văzut că va fi eliberat poporul lui Dumnezeu, care a avertizat cu credincioșie lumea despre venirea mâniei Lui. Dumnezeu nu le va îngădui celor răi să-i distrugă pe cei care au așteptat înălțarea la cer și care n-au vrut să se plece decretului fiarei și nici să primească semnul ei. Am văzut că, dacă li s-ar permite celor răi să-i omoare pe sfinți, Satana și îngerii lui răi și toți care Îl urăsc pe Dumnezeu ar fi satisfăcuți. O, ce triumf ar fi pentru maiestatea lui satanică să aibă putere, în ultima luptă, asupra celor care au așteptat atât de mult să-L vadă pe Acela pe care Îl iubeau! Cei care au batjocorit ideea înălțării la cer a sfinților vor fi martorii grijii lui Dumnezeu pentru poporul Lui și vor vedea slăvita lor eliberare.
Când sfinții au părăsit orașele și satele, au fost urmăriți de cei răi, care căutau să-i ucidă, dar săbiile ridicate pentru a-i omorî se rupeau și cădeau fără putere, ca niște paie. Îngerii lui Dumnezeu îi ocroteau pe sfinți. Cum strigau zi și noapte pentru eliberare, strigătul lor se înălța înaintea Domnului.