„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră.” Apocalipsa 21, 1. Focul care îi nimicește pe cei răi, purifică pământul. Toate urmele blestemului sunt șterse. Nu va exista un iad arzând veșnic în care consecințele grozave ale păcatului să rămână mereu înaintea ochilor celor răscumpărați. Un singur lucru rămâne ca amintire: Mântuitorul nostru va purta pururea semnele răstignirii Sale. Singurele urme ale lucrării nemiloase a păcatului vor fi pe fruntea Lui, pe mâinile și picioarele Sale rănite.
„Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!” Mica 4, 8. Domnul Hristos a redobândit împărăția pierdută prin păcat, iar răscumpărații o vor stăpâni împreună cu El. „Cei neprihăniți vor stăpâni țara și vor locui în ea pe vecie.” Psalmii 37, 29. Teama de a nu face ca moștenirea sfinților să pară prea materială i-a făcut pe mulți să spiritualizeze excesiv tocmai adevărurile care ne conduc să privim noul pământ ca pe căminul nostru. Hristos i-a asigurat pe ucenicii Lui că S-a dus să pregătească locașuri pentru ei. Cei care primesc învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi necunoscători cu privire la locuința cerească. și totuși apostolul Pavel declară: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2, 9. Limba omenească nu este în stare să descrie răsplata drepților. Aceasta va fi cunoscută numai de cei care o vor primi. Nici o minte mărginită nu poate cuprinde slava paradisului lui Dumnezeu.
Biblia numește moștenirea mântuiților „patrie”. (Evrei 11; 14-16.) Acolo, marele Păstor Își conduce turma la fântâni de apă vie. Pomul vieții rodește în fiecare lună, iar frunzele sale servesc la vindecarea neamurilor. Acolo sunt râuri care curg fără încetare, limpezi precum cristalul, iar lângă ele pomii legănându-se, își aruncă umbra pe calea pregătită pentru răscumpărații Domnului. Acolo, câmpiile întinse se înalță formând frumoase dealuri, iar în spatele lor își înalță crestele înalte munții lui Dumnezeu. Pe acele câmpii pline de pace, lângă râurile cu apă vie, poporul lui Dumnezeu, care a rătăcit și a peregrinat un timp așa de îndelungat, va găsi un cămin.
Noul Ierusalim
Acolo se află noul Ierusalim, „având slava lui Dumnezeu” și lumina lui „ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie precum cristalul.” Apocalipsa 21, 11. Domnul spune: „Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului și Mă voi bucura de poporul Meu.” Isaia 65, 19. „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apocalipsa 21, 3.4.
În cetatea lui Dumnezeu „nu va mai fi noapte”. Nimeni nu va avea nevoie și nu va dori odihnă. Nimeni nu va obosi să împlinească voia lui Dumnezeu și să aducă laude Numelui Său. Vom simți mereu prospețimea dimineții și aceasta nu se va sfârși niciodată. „și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina.” Apocalipsa 22, 5. Lumina soarelui va fi înlocuită de o alta, a cărei strălucire nu este orbitoare, dar care întrece nespus de mult strălucirea amiezii noastre. Slava lui Dumnezeu și a Mielului inundă cetatea sfântă cu o lumină ce nu pălește. Mântuiții umblă în slava unei zile veșnice, fără soare.
„În cetate nu am văzut nici un templu; pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei.” Apocalipsa 21, 22. Poporul lui Dumnezeu are privilegiul de a comunica direct cu Tatăl și cu Fiul. Acum „vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos”. 1 Corinteni 13, 12. Privim chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă în lucrările naturii și în felul în care îi tratează pe oameni, dar atunci Îl vom vedea față în față, fără un văl întunecos între noi. Vom sta în prezența Lui și vom privi slava feței Sale.
Mintea nemuritoare va studia acolo, cu încântare neobosită, minunile puterii creatoare și tainele iubirii mântuitoare. Nu mai există nici un vrăjmaș hain și înșelător care să ispitească la uitarea de Dumnezeu. Fiecare facultate va fi dezvoltată, fiecare capacitate sporită. Dobândirea cunoștinței nu va obosi mintea și nu va epuiza energiile. Acolo se vor putea realiza cele mai mărețe proiecte, vor putea fi atinse cele mai nobile aspirații și îndeplinite cele mai înalte ambiții; și încă se vor ivi noi înălțimi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înțeles, lucruri proaspete care să solicite puterile minții, sufletului și trupului.
și pe măsură ce se desfășoară veșnicia, ea va aduce tot mai bogate și mai slăvite descoperiri ale lui Dumnezeu și ale lui Hristos. După cum cunoașterea progresează, vor spori și dragostea, reverența și fericirea. Cu cât oamenii învață mai mult despre Dumnezeu, cu atât Îi vor admira mai mult caracterul. Pe măsură ce Isus le descoperă bogățiile mântuirii și realizările uimitoare în marea luptă cu Satana, inimile celor răscumpărați bat cu o consacrare mai mare, iar ei își ating harpele de aur cu o mână mai hotărâtă: și de zece mii de ori zece mii și mii de mii de glasuri se unesc în marele cor de laudă.
„Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea și stăpânirea în vecii vecilor!»” Apocalipsa 5, 13.
Nu mai există păcat și păcătoși. Întreg universul lui Dumnezeu este curat, iar marea luptă s-a sfârșit pentru totdeauna.