Pe data de 20 noiembrie 1855, pe când mă aflam la rugăciune, Duhul Domnului a venit deodată și cu putere asupra mea și am fost luată în viziune.
Am văzut că Spiritul Domnului Se îndepărta din biserică. Slujitorii lui Dumnezeu se încrezuseră prea mult în tăria argumentului și nu se bizuiseră așa cum ar fi trebuit pe Dumnezeu. Am văzut că numai puterea argumentului nu-i va determina pe oameni să ia poziție de partea rămășiței; pentru că adevărul este nepopular. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă adevărul în suflet. Îngerul a spus: „Ei trebuie să-l preia cald din slavă, să-l poarte în inimile lor și să-l prezinte cu toată căldura și ardoarea sufletului acelora care îl ascultă.” Doar puțini dintre cei care sunt conștiincioși sunt pregătiți să se decidă doar pe baza argumentului; este imposibil să ajungi la inimile multor oameni doar cu teoria adevărului. Trebuie să existe o putere care să însoțească adevărul, o mărturie vie care să-i miște.
Am văzut că vrăjmașul este preocupat să distrugă sufletele. Mândria a pătruns în rândurile noastre; trebuie să existe mai multă umilință. Solii Săi își îngăduie prea multă independență a spiritului. Aceasta trebuie dată la o parte și trebuie să existe unitate între slujitorii lui Dumnezeu. Spiritul a fost scăpat de sub control și s-a ajuns la întrebarea: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Îngerul a spus: „Da, tu ești păzitorul fratelui tău. Trebuie să veghezi asupra lui, să fii interesat să-i meargă bine și să nutrești sentimente de bunătate și iubire față de el. Fiți uniți, fiți uniți.” Dumnezeu a lăsat ca omul să fie cu inima deschisă și cinstit, fără prefăcătorie, blând, umil, modest. Acesta este principiul cerului; Dumnezeu a rânduit să fie așa. Dar, bietul și neajutoratul om a căutat ceva cu totul diferit -- să urmeze propria sa cale, să-și vadă doar de interesele lui.
L-am întrebat pe înger de ce a fost îndepărtată simplitatea din biserică și de ce a pătruns mândria și înălțarea. Am văzut că acesta este motivul pentru care am fost lăsați aproape cu totul în ruina vrăjmașului. Îngerul mi-a spus: „Privește și vei vedea că predomină această atitudine: «Sunt eu păzitorul fratelui meu?»” Îngerul a spus din nou: „Ești păzitorul fratelui tău. Menirea ta, credința ta îți cer să te lepezi de tine și să te sacrifici pentru Dumnezeu, căci dacă nu vei face astfel, nu vei fi vrednic de viața veșnică; căci, aceasta a fost cumpărată pentru tine cu un preț scump: suferințele, agonia și sângele iubitului Fiu al lui Dumnezeu.”
Am văzut că mulți, în diferite locuri, în est și în vest, își cumpărau fermă după fermă, teren după teren, casă după casă, folosind drept pretext cauza lui Dumnezeu, spunând că ei fac acest lucru pentru a fi de folos lucrării. Unii cumpără un teren și lucrează din greu pentru a-l putea plăti. Timpul le este atât de ocupat, încât nu pot petrece decât puțin timp în rugăciune, pentru a-I sluji lui Dumnezeu și a câștiga putere pentru El, spre a birui când este asaltat. Acumulează datorii, iar când lucrarea are nevoie de ajutorul lor, ei nu pot ajuta deoarece în primul rând ei trebuie să scape de datorii. Însă, de îndată ce se eliberează de datorii, mai departe fac la fel, nefiind de folos cauzei; din nou se implică în alte treburi, cumpărându-și o altă proprietate. Ei se măgulesc că procedează bine, că vor folosi avantajele ce decurg de aici în folosul cauzei, când de fapt ei își strâng comori pentru aici. Ei iubesc adevărul cu vorba, nu cu fapta. Iubesc cauza lui Dumnezeu exact atât de mult cât o arată faptele lor. Iubesc mai mult lumea și mai puțin cauza lui Dumnezeu. Atracția pământului este mai puternică, iar atracția cerului mai slabă. Comoara lor este acolo unde este și inima lor. Prin exemplul lor, ei le spun celor din jur că intenționează să stea aici, că această lume este casa lor. Și îngerul a spus: „Ești păzitorul fratelui tău.”
Mulți s-au complăcut în cheltuieli inutile doar pentru a-și satisface dorințele, gustul, ochiul, atunci când lucrarea avea atâta nevoie de aceste mijloace și când unii dintre slujitorii lui Dumnezeu erau sărac îmbrăcați și împiedicați în lucrul lor din lipsă de mijloace. Îngerul a spus: „Timpul lor va trece curând. Faptele arată că eul este idolul lor și că pentru acesta se sacrifică ei.” Eul lor trebuie mulțumit cel dintâi; simțământul lor este: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Mulți au primit avertizare după avertizare; dar nu le-au dat atenție. Eul este pentru ei obiectivul principal și acestuia totul trebuie să i se supună.
Am văzut că biserica aproape a pierdut spiritul de tăgăduire de sine și de sacrificiu; ei pun pe primul plan eul și propriile interese, iar după aceea ei fac pentru lucrare ceea ce gândesc că pot face, aceasta fiind uneori aproape nimic. Am văzut că un asemenea sacrificiu este insuficient și nu este acceptat de Dumnezeu. Toți trebuie să fie interesați să facă tot ce pot mai bine pentru înaintarea lucrării. Am văzut că cei care nu dețin proprietăți, însă au un corp puternic, sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu de felul cum își folosesc această putere. Ei trebuie să fie harnici în treburile lor și să aibă un spirit însuflețit; nu ar trebui să-i lase pe cei care au proprietăți să facă tot sacrificiul. Am văzut că și aceștia pot sacrifica, tot așa de bine ca și aceia care dețin diferite mijloace. Însă adesea, cei care nu dețin proprietăți nu își dau seama că și ei pot renunța la multe lucruri, pe multe căi, că pot pune la dispoziție mai puțin pentru corpul lor, pentru a-și satisface gusturile și poftele, și pot obține mult pentru lucrare și astfel își strâng o comoară în ceruri. Am văzut că adevărul lui Dumnezeu este încântător și plin de frumusețe; însă luați de la el puterea lui Dumnezeu și acesta va rămâne lipsit de tărie.