Pe când mă aflam în Battle Creek, Michigan, la 5 mai 1855, mi-a fost arătat că există o mare lipsă de credință în rândul slujitorilor lui Dumnezeu, ca și în rândurile bisericii. Ei se descurajau prea ușor, se îndoiau de Dumnezeu și erau prea lesne crezători că au o soartă grea și că Dumnezeu i-a părăsit. Acest lucru este neîndurător. Dumnezeu i-a iubit atât de mult, încât a dat pe scumpul și iubitul Său Fiu să moară pentru ei și întregul cer a fost interesat de mântuirea lor; și după ce au fost făcute toate acestea pentru ei, lor le era greu să creadă și să se încreadă într-un astfel de Tată bun și iubitor. El a spus că este mai doritor să dea Duhul Sfânt celor care Îl cer decât sunt părinții pământești gata să dea daruri bune copiilor lor. Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu și biserica se descurajau prea ușor. Când cereau Tatălui lor din ceruri lucruri pe care ei le socoteau necesare, și acestea nu erau primite imediat, credința lor șovăia, curajul dispărea și un duh de murmurare punea stăpânire pe ei. Am văzut că aceasta nu-I făcea plăcere lui Dumnezeu.
Fiecare sfânt care vine înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră, și își înalță cererile sincere către El prin credință, va primi răspuns la rugăciunile sale. Credința voastră nu trebuie să se desprindă de făgăduințele lui Dumnezeu, dacă nu vedeți sau nu simțiți imediat răspunsul la rugăciune. Nu vă fie teamă să vă încredeți în Dumnezeu. Bazați-vă pe făgăduința Lui sigură: „Cereți și veți primi”. Dumnezeu este prea înțelept pentru a greși și prea bun pentru a reține vreun lucru bun de la sfinții Săi care merg pe o cale dreaptă. Omul greșește și, deși cererile sale sunt înălțate dintr-o inimă sinceră, el nu cere întotdeauna lucrurile care sunt bune pentru el sau care vor aduce slavă lui Dumnezeu. Când este așa, Tatăl nostru cel înțelept și bun ne ascultă cererile și ne va răspunde, uneori imediat; însă El ne dă lucrurile care sunt cel mai mult spre binele nostru și spre slava Sa. Dumnezeu ne dă binecuvântări; dacă am putea observa planul Său, noi am vedea limpede că El știe ce este cel mai bine pentru noi și că rugăciunile noastre sunt ascultate. Nu ne dă nimic care să ne fie vătămător, ci tocmai binecuvântarea de care avem nevoie, în loc să ne dea un lucru pe care noi l-am cerut, dar care nu este spre binele nostru, ci pentru a ne face rău.
Am văzut că, dacă nu primim răspuns imediat la rugăciuni, noi ar trebui să ne menținem credința și să nu îngăduim descurajarea, căci aceasta ne va despărți de Dumnezeu. Dacă credința noastră șovăie, nu vom primi nimic de la El. Încrederea noastră în Dumnezeu trebuie să fie puternică; și când vom avea cel mai mult nevoie de aceasta, binecuvântarea va cădea asupra noastră ca un ropot de ploaie.
Când slujitorii lui Dumnezeu se roagă pentru Duhul Său și pentru binecuvântarea Sa, uneori aceasta vine imediat; însă aceasta nu este întotdeauna acordată atunci. În asemenea momente, nu fiți slabi. Lăsați credința voastră să se prindă cu credincioșie de promisiunea care va veni. Încrederea voastră să fie deplină în Dumnezeu și adesea binecuvântarea va veni când aveți cel mai mult nevoie de ea; pe neașteptate veți primi ajutor de la Dumnezeu, când veți prezenta adevărul celor necredincioși și veți fi în stare să propovăduiți Cuvântul cu claritate și putere.
Acest lucru mi-a fost asemănat cu copiii care cer o binecuvântare de la părinții lor de pe pământ, care îi iubesc. Ei cer ceva despre care părinții lor știu că le va face rău; părinții lor le dau lucrurile care vor fi bune și sănătoase pentru ei, în locul celor pe care ei le-au dorit. Am văzut că fiecare rugăciune înălțată în credință, dintr-o inimă deschisă, va fi ascultată de Dumnezeu și va primi răspuns, iar cel care a înălțat cererea va avea binecuvântarea când va avea cel mai mult nevoie de ea și, cel mai adesea, aceasta va depăși așteptările sale. Nici o rugăciune a sfinților credincioși nu este pierdută atunci când este înălțată în credință, dintr-o inimă sinceră.