Am văzut că noi nu trebuie să amânăm venirea Domnului. Îngerul a spus: „Pregătiți-vă, pregătiți-vă pentru ceea ce va veni asupra pământului. Faptele voastre să fie în acord cu credința voastră.” Am văzut că mintea trebuie să aibă ca preocupare pe Dumnezeu și că influența noastră trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu și a adevărului Său. Noi nu Îl putem onora pe Domnul atunci când suntem nepăsători și indiferenți. Nu putem să-I aducem slavă atunci când suntem deznădăjduiți. Cu toată seriozitatea să căutăm să ne asigurăm mântuirea și să salvăm pe mulți alții. Orice lucru important trebuie legat de aceasta și orice este lăturalnic trebuie să treacă în plan secundar.
Am văzut frumusețea cerurilor. I-am auzit pe îngeri cântând cântecele lor înălțătoare, aducând laudă, onoare și slavă lui Isus. Am putut atunci să-mi dau seama puțin de ceea ce înseamnă minunata iubire a Fiului lui Dumnezeu. El a lăsat toată slava și onoarea pe care le avea în ceruri și a fost atât de preocupat de mântuirea noastră, încât a dus cu răbdare și blândețe toate nelegiuirile și ofensele pe care omul le-a putut îngrămădi asupra Lui. El a fost rănit și lovit; El a fost întins pe crucea Calvarului și a suferit moartea cea mai teribilă pentru a ne scăpa de moarte, pentru ca noi să putem să putem fi spălați prin sângele Său și înălțați pentru a locui cu El în locuințele pe care le-a pregătit pentru noi; pentru a ne bucura de lumina și slava cerului, pentru a auzi cântecul îngerilor și a cânta împreună cu ei.
Am văzut că întregul cer este interesat de mântuirea noastră; iar noi să fim indiferenți? Să fim noi nepăsători, ca și când ar fi un lucru de mică însemnătate dacă suntem sau nu mântuiți? Să desconsiderăm noi sacrificiul care a fost făcut pentru noi? Unii au făcut acest lucru. Ei s-au jucat cu harul oferit, iar acum mânia lui Dumnezeu este asupra lor. Duhul lui Dumnezeu nu poate fi întristat la nesfârșit. El Se va depărta dacă este în continuare întristat. După tot ceea ce s-a făcut ca Dumnezeu să-i poată salva pe oameni, dacă ei arată prin viețile lor că se joacă cu harul lui Dumnezeu, moartea va fi partea lor, și aceasta va fi scump plătită. Va fi o moarte îngrozitoare; căci va trebui să simtă agonia pe care a simțit-o Domnul Hristos pe cruce, ca să plătească pentru ei prețul de răscumpărare, pe care ei au refuzat-o. Și atunci, ei își vor da seama că au pierdut viața veșnică și moștenirea nemuririi. Marele sacrificiu care a fost făcut pentru suflete arată cât de valoroase sunt ele. Când un suflet prețios este pierdut o dată, el este pierdut pentru totdeauna.
Am văzut un înger ce avea în mână o cumpănă cu care cântărea gândurile și preocupările poporului lui Dumnezeu și în special ale celor tineri. Într-o parte erau gândurile și interesele îndreptate către cer, iar în cealaltă parte, gândurile și interesele îndreptate spre pământ. Pe această balanță erau puse cititul de cărți obișnuite, preocupările în privința îmbrăcămintei, a etalării, a vanității, mândriei etc. Oh, ce moment solemn! Îngerul lui Dumnezeu ținând cumpăna, cântărind gândurile celor ce susțineau că sunt copiii Săi -- a acelora care pretindeau că sunt morți față de lume și vii pentru Dumnezeu. Partea balanței plină cu gânduri legate de pământ, vanitate, mândrie, s-a lăsat repede în jos, neputând rezista sub greutatea care se tot adăuga. Cea cu gânduri și preocupări pentru cer a mers tot așa de repede în sus cum a mers cealaltă în jos și, oh, cât de ușoară a fost aceasta! Pot să vă relatez acest lucru așa cum l-am văzut; însă n-aș putea reda niciodată impresia solemnă și vie care s-a întipărit în mintea mea atunci când îngerul cu cumpăna a cântărit gândurile și preocupările poporului lui Dumnezeu. Îngerul a spus: „Pot intra unii ca aceștia în cer? Nu, nu, niciodată. Spune-le că nădejdea pe care o au acum le este zadarnică și că, dacă nu se pocăiesc degrabă și nu obțin mântuirea, trebuie să piară.”
Doar o formă de evlavie nu va mântui pe nimeni. Toți trebuie să aibă o experiență vie, profundă. Doar aceasta îi va scăpa în timpul de strâmtorare. Atunci lucrarea lor va fi pusă la probă; și dacă este aur, argint sau pietre prețioase, ei vor fi ascunși sub scutul lui Dumnezeu. Însă, dacă lucrarea lor este lemn, fân și paie, nimic nu-i va putea apăra de mânia aprinsă a lui Iehova.
Celor tineri, ca și celor în vârstă, li se va cere socoteală de nădejdea lor. Însă mintea, pentru care Dumnezeu a rânduit lucruri bune, pentru a-I sluji în mod desăvârșit, a zăbovit asupra unor lucruri nechibzuite, în loc să zăbovească asupra celor veșnice. Mintea care este lăsată să hoinărească încoace și încolo este tot așa de capabilă să înțeleagă adevărul, dovezile din Cuvântul lui Dumnezeu pentru ținerea Sabatului și temelia adevărată a nădejdii creștine, cum este în stare să fie preocupată de înfățișare, maniere, îmbrăcăminte etc. Iar aceia care lasă mintea să le fie distrasă de povestiri nechibzuite și basme închipuite își hrănesc imaginația, însă strălucirea Cuvântului lui Dumnezeu este eclipsată pentru ei. În mod voit, mintea este îndepărtată de Dumnezeu. Interesul pentru prețiosul Său cuvânt este distrus.
Ne-a fost dată o carte care să ne călăuzească picioarele prin primejdiile acestei lumi întunecoase, pe calea către ceruri. Aceasta ne spune cum putem scăpa de mânia lui Dumnezeu și ne vorbește, de asemenea, despre suferințele Domnului Hristos pentru noi, sacrificiul cel mare pe care l-a făcut El ca să putem fi mântuiți și să ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna. Și dacă unii nu vor atinge această țintă în cele din urmă, după ce au auzit adevărul pe care îl au în această țară cu atâta lumină, aceasta va fi din vina lor; ei nu vor avea scuză. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum putem deveni creștini desăvârșiți și cum să scăpăm de ultimele șapte plăgi. Însă ei nu-și dau interesul să descopere aceste lucruri. Altceva le preocupă mintea, idolii pe care îi iubesc, iar Duhul lui Dumnezeu este neglijat și desconsiderat. Dumnezeu nu a fost luat în serios de cei care susțin că sunt creștini, iar când Cuvântul Său cel sfânt îi va judeca în ziua de pe urmă, ei vor fi găsiți necorespunzători. Acest cuvânt, pe care ei l-au neglijat în favoarea unor cărți ieftine, le pune la încercare viețile. Acela este standardul; motivele, cuvintele, faptele și felul în care își petrec timpul, toate acestea sunt comparate cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu; și dacă atunci sunt găsiți necorespunzători, cazurile lor sunt hotărâte pentru totdeauna.
Am văzut că mulți se măsoară cu ei înșiși și își compară viețile cu viețile altora. Nu ar trebui să fie așa. Nimeni în afară de Domnul Hristos nu ne este dat ca exemplu. El este adevăratul nostru Model și fiecare ar trebui să se lupte să exceleze în a-L imita. Noi suntem ori împreună lucrători cu Hristos, ori cu Satana. Ori adunăm cu Hristos, ori risipim. Ori suntem creștini hotărâți, sinceri, cu toată inima, ori nu suntem deloc. Domnul Hristos spune: „O, dacă ai fi rece sau în clocot. Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3, 15. 16.)
Am văzut că, până acum, mulți de-abia știu câte ceva din ceea ce înseamnă tăgăduirea de sine sau sacrificiul sau ce înseamnă să suferi de dragul adevărului. Însă nimeni nu va intra în cer fără să facă sacrificii. Trebuie nutrit un spirit de tăgăduire de sine și de sacrificiu. Unii nu s-au sacrificat nici pe ei înșiși, nici trupurile lor pe altarul lui Dumnezeu. Ei își îngăduie un temperament pripit, capricios, își satisfac poftele și slujesc propriilor lor interese, fără să țină seama de lucrarea lui Dumnezeu. Toți cei care sunt gata să facă orice sacrificiu pentru viața veșnică o vor avea și se va merita să sufere pentru a o dobândi, se va merita să-și răstignească eul și să renunțe la orice idol pentru a ajunge la ea. O greutate mult mai mare și veșnică de slavă întrece orice lucru și eclipsează orice plăcere pământească.