Mărturii pentru comunitate, vol. 1

Capitolul 31

Privilegiul și datoria Bisericii

[AUDIO]

Cele de mai jos se referă la comunitatea din Battle Creek, însă descrie starea și privilegiile pe care le au frații de pretutindeni.

Am văzut că un nor des îi învăluia și doar câteva raze de lumină de la Isus pătrundeau prin acest nor. M-am uitat să-i văd pe aceia care primiseseră această lumină și am văzut persoane rugându-se cu stăruință pentru biruință. Preocuparea lor era de a-L sluji pe Dumnezeu. Credința lor stăruitoare le-a adus răsplata. Lumina cerului a fost revărsată asupra lor; însă norul de întuneric ce se afla deasupra bisericii, în general, era des. L-am întrebat pe înger dacă este nevoie de acel întuneric. El a spus: „Privește!” Am văzut apoi cum biserica a început să se ridice, să se roage stăruitor lui Dumnezeu și razele de lumină au început să pătrundă acea întunecime, iar norul a fost îndepărtat. Lumina clară a cerului a strălucit asupra lor și, cu încredere sfântă, atenția le-a fost îndreptată spre Dumnezeu. Îngerul a spus: „Iată privilegiul și datoria lor.”

Satana a coborât cu putere mare, știind că timpul său este scurt. Îngerii lui sunt ocupați și o mare parte din poporul lui Dumnezeu își îngăduie să stea nepăsător de partea lui. Norul a trecut din nou și s-a așezat deasupra bisericii. Am văzut că acesta ar putea fi împrăștiat doar prin eforturi serioase și rugăciune stăruitoare.

Adevărurile alarmante ale Cuvântului lui Dumnezeu au pus puțin în mișcare poporul lui Dumnezeu. Pe ici, pe colo, ei fac eforturi pentru a birui, însă obosesc curând și se scufundă în aceeași stare de căldicel. Am văzut că ei nu sunt stăruitori și hotărâți. Cel care caută mântuirea ar trebui să aibă aceeași energie și stăruință pe care ar avea-o pentru comorile vremelnice și atunci ținta ar fi atinsă. Am văzut că poporul lui Dumnezeu ar putea la fel de bine să bea paharul plin, după cum poate ține în mână sau la gură paharul gol.

Nu este planul lui Dumnezeu ca unii să stea nepăsători, iar alții să fie împovărați. Sunt unii care simt greutatea și responsabilitatea lucrării și necesitatea de a acționa împreună cu Hristos și de a nu risipi. Alții socotesc că n-au nici o răspundere, acționând ca și când n-ar avea nici o influență. Aceștia sunt dintre cei care risipesc. Dumnezeu nu este părtinitor. Toți cei care doresc să aibă parte de mântuire și care speră să aibă parte și de slava împărăției viitoare trebuie să adune împreună cu Hristos. Fiecare trebuie să simtă că este răspunzător în dreptul său și pentru influența pe care o exercită asupra altora. Dacă aceștia rămân pe calea lui Hristos, Domnul Isus va fi în ei nădejdea slavei, și ei vor avea plăcere să-I aducă laude pentru a fi reînviorați. Cauza Mântuitorului lor le va fi apropiată și dragă. Preocuparea lor va fi de a contribui la înaintarea acestei cauze și de a o onora printr-o viețuire sfântă. Îngerul a spus: „Dumnezeu va cere înapoi fiecare talant cu dobândă.” Fiecare creștin trebuie să meargă din putere în putere și să-și folosească toată energia în cauza lui Dumnezeu.