Stimați frați și surori, În îndurarea Sa, Domnul m-a vizitat din nou. Am fost într-un chin mare timp de câteva luni de zile. Boala apăsa cu putere asupra mea. Timp de ani de zile am suferit de hidropizie și de inimă, suferință care avea tendința să-mi distrugă credința și curajul. Solia către Laodicea nu a produs acea pocăință plină de zel în rândul poporului lui Dumnezeu la care mă așteptam și mintea mea a fost în mare încurcătură. Boala părea că avansează și eu credeam că voi ajunge în mormânt. Nu aveam dorință să trăiesc, de aceea nu puteam să am credință și să mă rog pentru vindecarea mea. Adesea, când mă odihneam în timpul nopții, îmi dădeam seama că eram în pericolul de a-mi pierde răsuflarea înainte de venirea dimineții. În această stare, am leșinat la miezul nopții. S-a trimis după frații Andrews și Loughborough și s-au înălțat cereri stăruitoare pentru mine către Dumnezeu. Deznădejdea, o greutate teribilă, a fost ridicată de pe inima mea bolnavă și am fost luată în viziune, unde am văzut lucrurile pe care vi le voi prezenta acum. Am văzut că Satana a încercat să mă ducă la descurajare și deznădejde, să mă facă să doresc mai degrabă moartea decât viața. Mi-a fost arătat că Dumnezeu nu dorea să-mi încetez lucrarea și să zac în mormânt; căci atunci vrăjmașii credinței noastre ar triumfa, iar inimile copiilor lui Dumnezeu ar fi întristate. Am văzut că adesea aveam să fiu chinuită sufletește, că aveam să sufăr mult; totuși, primisem făgăduința că cei din jurul meu aveau să mă încurajeze și să mă ajute, că tăria și curajul meu nu vor ceda când voi fi lovită atât de tare de diavolul.
Mi-a fost arătat că solia către Laodicea se aplică poporului lui Dumnezeu din acest timp, iar motivul pentru care acesta nu a împlinit o lucrare mai mare este datorită împietririi inimii. Însă Dumnezeu a dat soliei suficient timp pentru a-și face lucrarea. Inima trebuie să fie curățită de păcatele care L-au îndepărtat atât de mult timp pe Isus. Această solie înfricoșătoare își va face lucrarea. Când a fost prezentată pentru prima dată, ea a condus la o cercetare profundă a inimii. Păcatele au fost mărturisite, iar poporul lui Dumnezeu de pretutindeni a fost mișcat. Aproape toți credeau că această solie se va încheia cu marea strigare a celui de-al treilea înger. Însă, pentru că nu au văzut această lucrare plină de putere îndeplinindu-se în timp scurt, mulți au pierdut efectul soliei. Am văzut că această solie nu avea să-și împlinească lucrarea doar în câteva luni. Scopul ei este de a-i trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, de a le arăta cât sunt de decăzuți și de a-i conduce la o pocăință profundă, pentru a se putea bucura de prezența lui Isus și a fi potriviți pentru strigarea cea mare a celui de-al treilea înger. Pe măsură ce atingea inima, această solie conducea la o umilință profundă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii erau trimiși în toate direcțiile, spre a pregăti inimile necredincioase pentru adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu a început să ia amploare, iar poporul Său a început să se familiarizeze cu poziția desemnată. Dacă s-ar fi acordat deplină atenție sfatului Martorului Credincios, Dumnezeu ar fi lucrat cu o putere mai mare pentru poporul Său. Totuși, eforturile care au fost făcute de la data când a fost dată solia au fost binecuvântate de Dumnezeu și multe suflete au fost aduse din întuneric și rătăcire spre a se bucura de adevăr.
Dumnezeu îl va pune la încercare pe poporul Său. Isus Se poartă cu răbdare cu ei și nu îi varsă din gura Sa într-o clipă. Îngerul a spus: „Dumnezeu Își cântărește poporul”. Dacă solia ar fi fost de scurtă durată, așa cum ne-am așteptat mulți dintre noi, n-ar mai fi fost timp pentru ei să-și formeze caracterul. Mulți acționau mânați de sentimente, și nu din principiu și credință, și această solie solemnă, înfricoșătoare, i-a mișcat. Aceasta a lucrat asupra sentimentelor lor, le-a stârnit temerile, însă nu s-a realizat lucrarea desemnată de Dumnezeu. El citește inima. Pentru ca cei din poporul Său să nu fie înșelați cu privire la ei înșiși, El le oferă timp pentru ca acea exaltare a simțurilor să poată trece, și apoi îi pune la încercare pentru a vedea dacă ascultă de sfatul Martorului Credincios.
Dumnezeu Își conduce mereu poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situații rânduite astfel, pentru a se da pe față ceea ce este în inimă. Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte, inima este încercată și pusă la probă tot mai mult. Dacă cei ce pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu descoperă că inimile lor se opun acestei lucrări drepte, acest lucru ar trebui să-i convingă că au o lucrare de făcut pentru a birui, pentru ca să nu fie vărsați din gura Domnului. Îngerul a spus: „Dumnezeu Își face continuu lucrarea, pentru a pune la încercare și a proba pe fiecare din poporul Său.” Unii sunt gata să primească într-un anumit punct; însă, atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care sunt puși la probă, ei se dau înapoi și se retrag, pentru că aceasta îi aduce în luptă directă cu un idol îndrăgit. Aici, ei au ocazia să vadă ceea ce este în inimile lor și care Îl îndepărtează pe Isus. Ei prețuiesc altceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt gata să-L primească pe Isus. Fiecare în mod personal va fi pus la probă și încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă își va sacrifica idolii și va da atenție sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi curățit prin ascultarea de adevăr și nu-și va birui egoismul, mândria și patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: „Sunt atașați de idolii lor, lăsați-i în pace”; și ei trec mai departe să-și facă lucrarea, lăsându-i pe aceștia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea îngerilor răi. Aceia care cresc continuu și fac față cu succes fiecărui test, oricare ar fi prețul, au dat atenție sfatului Martorului Credincios și vor primi ploaia târzie, și astfel vor fi corespunzători pentru a fi luați la cer.
Dumnezeu Își încearcă poporul în această lume. Acesta este locul potrivit pentru a apărea în fața Sa. Aici, în această lume, în aceste timpuri din urmă, fiecare om va arăta ce putere îi stăpânește inima și îi controlează acțiunile. Dacă este puterea adevărului divin, aceasta îl va conduce la fapte bune. Aceasta îl va înălța pe primitor, îl va face nobil și generos, la fel ca și Domnul Său din ceruri. Însă, dacă îngerii cei răi stăpânesc inima, acest lucru se va vedea în moduri diferite. Roada va fi egoismul, lăcomia, mândria și patimile rele.
Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cei care susțin că sunt religioși nu vor să se cerceteze îndeaproape, ca să vadă dacă sunt în credință; și este înfricoșător că mulți se agață de o nădejde falsă. Unii se bizuie pe o experiență pe care au avut-o cu mulți ani în urmă; însă, când sunt aduși în fața acestor momente de cercetare, când toți ar trebui să aibă o experiență zilnică, ei nu au nimic de istorisit. Ei par a crede că, dacă susțin că sunt de partea adevărului, doar acest lucru îi va mântui. Când vor renunța la acele păcate pe care Dumnezeu le urăște, Domnul Isus va intra și va cina cu ei și ei cu El. Atunci ei vor căpăta putere de la Isus, vor crește în El și vor putea spune, în biruință sfântă: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruință prin Isus Hristos.” Pentru Domnul ar fi mult mai plăcut ca așa-zișii creștini, în starea de căldicel, să nu fi rostit niciodată Numele Său. Ei sunt o continuă povară pentru aceia care vor să fie urmași credincioși ai lui Isus. Ei sunt, de asemenea, o piedică pentru cei necredincioși, iar îngerii cei răi tresaltă cu privire la ei și găsesc prin aceasta un prilej de a-i înțepa pe îngerii lui Dumnezeu prin metodele lor necinstite. Unii ca aceștia constituie un blestem pentru lucrare, atât în cămin, cât și în afara lui. Ei se apropie de Dumnezeu doar cu buzele, în timp ce inima le este departe de El.
Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să se ia după moda lumii. Unii au făcut așa și au pierdut acest caracter deosebit, care ar trebui să-i evidențieze ca fiind din poporul lui Dumnezeu. Atenția mi-a fost îndreptată către poporul lui Dumnezeu din vechime și am fost îndemnată să compar veșmintele lor cu moda îmbrăcămintei din aceste vremuri din urmă. Ce diferență! Ce schimbare! Pe atunci, femeile nu erau așa de îndrăznețe ca acum. Când apăreau în public, ele își acopereau fețele cu un văl. În aceste timpuri, modele sunt extravagante și lipsite de decență. Ele sunt menționate în profeție. Pentru prima dată, acestea au fost aduse de o categorie de oameni asupra cărora Satana are stăpânire deplină, care, „și-au pierdut orice fel de simțire, s-au dedat la desfrânare și săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție.” (Efeseni 4,19.) Dacă cei care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu nu s-ar fi îndepărtat atât de mult de El, ar fi existat o diferență vădită între îmbrăcămintea lor și cea a lumii. Bonetele mici, care expun fața și capul, arată o lipsă de modestie. Inelele sunt o rușine. Locuitorii pământului devin tot mai corupți, iar linia de distincție dintre ei și Israelul lui Dumnezeu ar trebui să fie mult mai clară, căci, dacă nu, blestemul cade asupra celor care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu.
Am fost îndreptată spre următorul pasaj din Scriptură. Îngerul a spus: „Acesta este pentru instruirea poporului lui Dumnezeu.” 1 Timotei 2, 9.10: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” 1 Petru 3, 3-5: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu.”
Fie că ești tânăr, fie că ești bătrân, Dumnezeu te pune la încercare acum. Tu îți hotărăști acum destinul veșnic. Mândria, plăcerea de a urma moda lumii, conversațiile deșarte și seci, egoismul, toate sunt puse în balanță și greutatea roadelor este în mod înfricoșător împotriva ta. Ești sărac, nenorocit, orb și gol. În timp ce răul crește și prinde adânc rădăcină, el înăbușă sămânța cea bună care a fost semănată în inimă; și, în curând, cuvântul care a fost dat cu privire la casa lui Eli va fi rostit de îngeri cu privire la tine. Păcatele tale „nu vor fi curățite” la nesfârșit „nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare” (1 Samuel 3, 14 u.p.). Am văzut că mulți s-au măgulit că sunt buni creștini, când de fapt nu au nici o rază de lumină de la Isus. Ei nu știu ce înseamnă să fii reînnoit prin harul lui Dumnezeu. Ei nu au o experiență personală, vie, în privința lucrurilor lui Dumnezeu. Și am văzut că Dumnezeu Își ascute sabia în ceruri pentru a-i nimici. O, ce bine ar fi dacă fiecare creștin în starea de căldicel și-ar da seama de lucrarea de curățire pe care Dumnezeu este pe punctul de a o face în rândul celor care susțin că fac parte din poporul Său! Dragi prieteni, nu vă înșelați singuri cu privire la starea voastră. Nu Îl puteți înșela pe Dumnezeu. Martorul Credincios spune: „Știu faptele tale”. Îngerul al treilea conduce un popor, pas cu pas, mai sus, tot mai sus. Și la fiecare pas ei sunt încercați.
Planul dărniciei sistematice (Vezi Apendice) este pe placul lui Dumnezeu. Atenția mi-a fost îndreptată spre zilele apostolilor și am văzut că Dumnezeu a călăuzit acest plan prin coborârea Duhului Sfânt și că, prin darul profetic, El a dat sfaturi poporului Său cu privire la rânduiala dăruirii. Toți contribuiau la această lucrare de împărtășire de bunurile lor vremelnice acelora care le slujeau în lucrurile spirituale. De asemenea, ei erau învățați că văduvele și orfanii trebuie să se bucure și ei de această lucrare de caritate. Religia curată și neîntinată înseamnă să-i cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să rămânem neîntinați de lume. Am văzut că aceasta nu însemna să simțim împreună cu ei doar mângâindu-i cu vorbe în necazurile lor, ci să-i ajutăm la nevoie cu bunurile noastre. Tinerii și tinerele cărora Dumnezeu le-a dat sănătate pot dobândi o binecuvântare mai mare ajutându-i pe văduve și orfani în necazurile lor. Am văzut că Dumnezeu le cere tinerilor să sacrifice mai mult pentru binele altora. El le cere mai mult decât sunt ei gata să înfăptuiască. Dacă ei se știu neîntinați de lume, dacă nu-i urmează moda și lasă la o parte lucrurile inutile, pe care iubitorii de plăceri le folosesc pentru a-și satisface mândria, și dăruiesc celor în necazuri și pentru a susține lucrarea, ei vor avea aprobarea Aceluia care spune: „Știu faptele tale”.
În ceruri este ordine și Dumnezeu Își găsește plăcere când vede că poporul Său face eforturi pentru a încerca să acționeze în ordine și rânduială în lucrarea Sa, aici, pe pământ. Am văzut că ar trebui să fie ordine în biserica lui Dumnezeu și ordinea este necesară pentru a duce mai departe cu succes ultima mare solie de îndurare către lume. Dumnezeu Își conduce poporul în planul dăruirii sistematice, și acesta este unul dintre punctele în care El va fi necruțător cu unii dintre ei. Pentru unii, aceasta înseamnă tăierea mâinii drepte sau scoaterea ochiului drept, în timp ce, pentru alții, aceasta este o mare ușurare. Celor care au suflete nobile, generoase, cerințele acestea li se par foarte mici și nu pot fi mulțumiți să facă doar așa de puțin. Unii au bogății multe și, dacă le țin ca provizii pentru scopuri caritabile, după cum i-a făcut Dumnezeu să prospere, ceea ce oferă li se pare prea mult. Inima egoistă se leagă la fel de mult și de un dar mai mic, ca și de unul mai mare și socotește o sumă mică a fi foarte mare.
Am fost îndreptată spre începutul acestei lucrări din urmă. Pe atunci, câțiva dintre cei care iubeau adevărul puteau vorbi consecvent despre sacrificiu. Ei devotau mult pentru cauza lui Dumnezeu, pentru a transmite adevărul și altora. Ei și-au trimis din vreme comoara în ceruri. Fraților, pe aceia dintre voi care ați primit adevărul în ultima vreme și care aveți bogății mari Dumnezeu v-a chemat în câmp nu numai ca să vă puteți bucura de adevăr, dar și pentru a ajuta cu bunurile voastre la aducerea la îndeplinire a acestei mari lucrări. Și dacă dovediți interes pentru această lucrare, veți îndrăzni și veți investi în ea, astfel ca și alții să poată fi salvați prin eforturile voastre și ca să puteți avea împreună cu ei răsplata finală. S-au făcut sacrificii mari și au fost îndurate multe lipsuri pentru ca adevărul să poată ajunge la voi într-o lumină clară. Acum Dumnezeu vă cheamă și pe voi, ca la rândul vostru, să depuneți eforturi și să sacrificați pentru a duce adevărul celor care sunt în întuneric. Dumnezeu este Cel care cere acest lucru. Voi susțineți a crede adevărul; faceți ca faptele voastre să adeverească acest lucru. Fără faptă, credința este moartă. Doar o credință vie vă poate salva de la scenele teribile care vă stau în față.
Am văzut că este timpul ca aceia care au bogății mari să acționeze repede. Este timpul nu doar să pună deoparte bunuri pe măsură ce Dumnezeu îi ajută să prospere, ci să o facă pentru că El i-a ajutat până acum. În zilele apostolilor, planurile se făceau în așa fel, încât să nu fie unii care să o ducă mai ușor, iar alții să fie împovărați. S-a urmărit ca toți să ia parte în mod egal la poverile bisericii lui Dumnezeu, potrivit cu darurile pe care le aveau. Îngerul a spus: „Securea trebuie înfiptă la rădăcina pomului”. Aceia care, ca și Iuda, și-au legat inimile de comoara pământească, vor plânge ca și el. Inima lui a poftit la uleiul cel scump turnat asupra lui Isus și a căutat să-și ascundă egoismul sub o mască de pioșenie și grijă față de săraci: „De ce nu a fost vândut acest ulei cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” (Ioan 12, 5.) Ar fi dorit ca el să aibă acel ulei; să nu fi fost turnat pe Mântuitorul. L-ar fi folosit el; l-ar fi vândut pentru bani. El și-a prețuit Domnul exact atât cât să-L vândă oamenilor nelegiuiți pentru câteva monede de argint. Așa cum Iuda i-a adus pe săraci ca scuză pentru egoismul său, la fel sunt și cei care susțin că sunt creștini, dar ale căror inimi sunt lacome și își ascund egoismul sub o conștiinciozitate de formă. O, ei se tem că, adoptând sistemul dăruirii sistematice, noi vom ajunge ca bisericile bazate pe forme și ritualuri. „Să nu știe stânga ta ce face dreapta.” (Matei 6, 3. u.p.) Ei ar trebui să dorească să urmeze cu conștiinciozitate Biblia, așa cum o înțeleg în această problemă; însă neglijează cu totul sfatul clar al Domnului Hristos: „Vindeți ce aveți și dați milostenie.” (Luca 12, 33.)
„Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei.” (Matei 6, 1.) Unii gândesc că acest text învață că faptele de caritate trebuie făcute în ascuns. Și ei nu fac decât foarte puțin, scuzându-se că nu știu exact cum să dea. Însă Domnul Isus le-a explicat acest lucru ucenicilor: „Tu dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.” (Matei 6, 2.) Unii ca aceștia au dat ca să fie priviți de oameni ca fiind nobili și generoși. Ei au primit lauda oamenilor, însă Domnul Isus le-a spus ucenicilor că aceasta este toată răsplata de care au parte. Sunt mulți a căror mână stângă nu știe ce face mâna dreaptă, pentru că mâna dreaptă nu face nimic vrednic de a fi notat de mâna stângă. Această lecție dată de Domnul Isus ucenicilor Săi a avut scopul de a-i mustra pe aceia care doreau să primească slavă de la oameni. Ei făceau milostenie în public; și, înainte de a face acest lucru, era făcută o strigare, prin care generozitatea lor era adusă la cunoștința poporului; și mulți au dat sume mari, numai pentru ca numele lor să fie înălțate de oameni. Însă, adesea, bunurile dăruite în acest fel erau stoarse de la alții prin exploatarea lucrătorilor, reținerea salariilor lor și chinuirea celor săraci.
Mi-a fost arătat că acest text al Scripturii nu se aplică acelora care au lucrarea lui Dumnezeu pe inimă și își folosesc cu umilință mijloacele pentru înaintarea ei. Am fost îndreptată către aceste texte: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5, 16.) „După roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7, 20.) Mi-a fost arătat că mărturia Scripturii se armonizează atunci când este înțeleasă corect. Faptele bune ale copiilor lui Dumnezeu sunt cea mai eficientă predică pe care o poate avea cel necredincios. Acesta gândește că trebuie să existe motive puternice care să-l determine pe creștin la tăgăduire de sine și să-și folosească bunurile sale pentru mântuirea semenilor săi. Spiritul acestuia nu seamănă cu al lumii. Aceste roade sunt o mărturie a faptului că cei care le au sunt creștini autentici. Ei par că tind mereu spre o comoară nepieritoare.
Pentru fiecare dar sau milostenie pe care o face, dătătorul trebuie să aibă o țintă potrivită situației respective, nu pentru a încuraja pe cineva spre trândăvie, nu pentru a fi văzut de oameni sau a-și face un nume mare, ci pentru a aduce slavă lui Dumnezeu prin înaintarea lucrării Sale. Unii fac donații mari pentru cauza lui Dumnezeu, în timp ce fratele lor, care este sărac, poate că suferă chiar lângă ei, iar ei nu fac nimic pentru a-i ușura viața. Mici fapte de bunătate, făcute în ascuns pentru fratele lor, le vor lega inimile laolaltă și vor fi notate în ceruri. Am văzut că, atunci când stabilesc prețurile și salariile, cei bogați ar trebui să facă o diferență în favoarea celor în necazuri, a văduvelor și a celor săraci. Însă se întâmplă adesea că cei bogați trag foloase de pe urma săracilor, culegând tot ce se poate de pe urma lor și cerând cu exactitate fiecare bănuț pentru tot ce se face. Totul se notează în ceruri. „Știu faptele tale.”
Cel mai mare păcat care există acum în biserică este lăcomia. Dumnezeu este întristat că cei care susțin că sunt poporul Său sunt atât de egoiști. Slujitorii Săi și-au sacrificat timpul și puterea pentru a le aduce Cuvântul vieții și mulți au arătat prin faptele lor că nu prețuiesc cum se cuvine acest lucru. Dacă îl pot ajuta cumva pe slujitorul lui Dumnezeu, uneori o fac; însă, adesea, ei îl lasă să treacă mai departe, făcând doar foarte puțin pentru el. Dacă ei angajează un lucrător pentru o zi, acestuia trebuie să i se plătească un salariu complet. Însă nu așa stau lucrurile cu slujitorul lui Dumnezeu, acela care face atâtea sacrificii. Acesta lucrează pentru ei cu cuvântul și învățătura, el duce povara cea grea a lucrării pe inima sa; el arată cu răbdare din Cuvântul lui Dumnezeu greșelile ce se pot face, care sunt atât de primejdioase și vătămătoare pentru suflet; el face să se vadă necesitatea de a smulge de îndată buruienile care înăbușă sămânța cea bună; el scoate din depozitul Cuvântului lui Dumnezeu cuvinte noi și vechi, pentru a hrăni turma lui Dumnezeu. Toți recunosc că au avut foloase; însă buruiana otrăvitoare, lăcomia, este atât de adânc înrădăcinată, încât ei îl lasă pe slujitorul lui Dumnezeu să plece fără a-i sluji în lucrurile vremelnice. Faptele lor arată cât au prețuit truda lui. Martorul Credincios spune: „Știu faptele tale”.
Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu nu sunt scutiți de ispitirile lui Satana. Ei sunt adesea înconjurați în mod înfricoșător de vrăjmașul și au de dus o luptă grea. Dacă ar putea fi eliberați de însărcinarea pe care o au, ei ar munci bucuros cu mâinile. Ei însă lucrează pentru frații lor; când își văd munca așa de puțin prețuită, se descurajează. Credincioși fiind, ei privesc spre final pentru răsplată, și acest lucru îi face să reziste; însă familiile lor au nevoie de hrană și îmbrăcăminte. Timpul lor aparține bisericii lui Dumnezeu; nu este la dispoziția lor. Ei sacrifică societatea familiilor lor pentru a-i ajuta pe alții; și totuși, sunt unii care, beneficiind de pe urma lor, sunt indiferenți față de nevoile lor. Acești egoiști vor fi chemați să dea socoteală lui Dumnezeu nu numai pentru felul în care au întrebuințat banii Domnului, dar și pentru toate suferințele pe care le-au produs slujitorilor lui Dumnezeu și pentru că au constituit o piedică în calea eforturilor acestora. Toate aceste lucruri vor fi puse în contul ispravnicilor necredincioși.
Martorul Credincios declară: „Știu faptele tale”. Inima egoistă, lacomă, va fi pusă la încercare. Unii nu doresc să-I consacre lui Dumnezeu nici măcar o foarte mică parte din venitul comorii lor pământești. Dacă le vorbești de ceea ce este esențial, ei se dau înapoi cu oroare. Ce au sacrificat aceștia pentru Dumnezeu? Nimic. Ei pretind a crede că Domnul Isus vine curând; însă faptele lor le tăgăduiesc credința. Fiecare persoană va da pe față prin viața lui credința pe care o are. Tu, care susții cu perfidie că ești credincios, nu uita că Isus știe faptele tale. El urăște darurile tale reduse și sacrificiile tale slabe.