Am văzut că mulți dintre cei cărora Dumnezeu le-a încredințat mijloace se simt liberi să le folosească oricum, după bunul lor plac, pentru a-și face casele cât mai plăcute aici; însă, atunci când construiesc o casă în care să se închine lui Dumnezeu, în care este cuprinsă toată veșnicia, ei nu-și pot permite să-L lase pe El să folosească mijloacele pe care li le-a împrumutat spre folosință. Nu există acea dorință de a întrece pe altul în arătarea recunoștinței față de Dumnezeu pentru adevăr, prin a face tot ce se poate pentru a pregăti un loc potrivit de închinare; însă unii încearcă să facă cât se poate de puțin; și ei socotesc că banii folosiți pentru locul de închinare pentru Cel Prea Înalt sunt ca și pierduți. Astfel de daruri nu sunt corespunzătoare și nu sunt acceptate de Dumnezeu. Am văzut că ar fi mult mai plăcut pentru Dumnezeu dacă poporul Său ar arăta tot atâta înțelepciune când Îi pregătesc Lui o casă, ca și atunci când își fac locuințe pentru ei.
Copiilor lui Israel li se cerea ca darurile și jertfele pe care le aduceau să fie fără cusur, fără pată, cele mai bune din turmă, și tot poporul era chemat să participe la această lucrare. În aceste vremuri, lucrarea lui Dumnezeu este de proporții mult mai mari. Dacă Îi zidiți o casă lui Dumnezeu, considerați-o ca pe cel mai prețios bun al vostru; dați-vă tot interesul să fie un loc potrivit, confortabil. Unii gândesc că aceste lucruri nu au importanță, deoarece timpul este atât de scurt. Este adevărat, însă atunci să facă același lucru și cu locuințele lor din viața aceasta vremelnică.
Am văzut că Dumnezeu Și-ar fi putut îndeplini lucrarea și fără ajutorul omului; însă nu acesta este planul Său. Lumea de acum este locul în care omul este pus la încercare. Aici trebuie să-și formeze el caracterul pe care-l va lua cu sine în viața veșnică. Binele și răul îi sunt așezate înainte, iar situația lui în viitor depinde de alegerea pe care o face. Domnul Hristos a venit pentru a schimba cursul gândurilor și simțămintelor sale. Inima lui trebuie dezlipită de comoara pământească și îndreptată spre cea din ceruri. Prin tăgăduire de sine, Dumnezeu poate fi slăvit. Sacrificiul cel mare a fost făcut pentru om, iar acum el este încercat și pus la probă, pentru a se vedea dacă va urma exemplul Domnului Isus și va face sacrificii pentru semenii lui. Satana și îngerii lui sunt uniți împotriva poporului lui Dumnezeu, însă Domnul Isus caută să-i curățe pentru Sine. El le cere să contribuie la înaintarea lucrării Lui. Dumnezeu a investit în poporul Său suficient pentru ca lucrarea Sa să meargă înainte fără opreliște și este în planul Său ca mijloacele pe care le-a încredințat acestora să fie folosite în mod judicios. „Vindeți ce aveți și dați milostenie” (Luca 12, 33), așa zice Cuvântul Său Sfânt. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se ridice și să strige tare, fără să cruțe: „Vestește poporului Meu nelegiuirile lui și casei lui Iacov păcatele ei.” (Isaia 58, 1.) Lucrarea lui Dumnezeu se extinde tot mai mult, iar dacă poporul Său Îi urmează sfatul, nu vor fi multe mijloace printre bunurile lor care să fie arse în conflagrația finală. Toți își vor fi pus comoara acolo unde nu o mănâncă molia sau rugina; iar inima nu va fi cu nimic legată de pământ.