Am fost îndreptată spre copiii lui Israel din vechime. Dumnezeu le cerea tuturor, fie bogați, fie săraci, o jertfă potrivit cu starea lor materială. Săracii nu erau cruțați pentru că nu aveau bogăția pe care o aveau frații lor bogați. Li se cerea să practice economia și tăgăduirea de sine. Iar dacă cineva era atât de sărac, încât îi era cu totul imposibil să-I aducă ceva Domnului, dacă acest lucru se întâmpla datorită vreunei boli sau nenorociri, celor care erau bogați li se cerea să-l ajute cu câțiva bănuți, astfel ca nici unul de felul acesta să nu vină în fața Domnului cu mâinile goale. Această rânduială era în folosul ambelor părți.
Există unii care nu s-au alăturat planului dăruirii sistematice, aducând ca scuză faptul că încă au datorii. Ei susțin că mai întâi „nu trebuie să fie datori nimănui nimic.” Însă faptul că au datorii nu constituie o scuză. Am văzut că ei trebuie să dea „Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Unii socotesc ca o datorie faptul de a „nu datora nimănui nimic” (Romani 13, 8) și consideră că Dumnezeu nu cere nimic de la ei până ce nu-și plătesc datoriile. În acest punct, ei se înșeală singuri. Ei dau greș în aceea că nu-I dau lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aducă înaintea lui Dumnezeu o jertfă corespunzătoare. Cei care au datorii trebuie să plătească datoria din lucrurile pe care le posedă și să dea o parte din ceea ce rămâne.
Unii au simțit că au cele mai sacre îndatoriri față de copiii lor. Ei trebuie să dea fiecăruia câte o parte, însă nu se simt în stare să adune bani pentru cauza lui Dumnezeu. Ei folosesc ca scuză faptul că au o datorie față de copiii lor. Acest lucru poate fi adevărat, însă cea dintâi datorie a lor este față de Dumnezeu. „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Nu Îl jefuiți pe Dumnezeu, reținând din zecimi și daruri. Cea dintâi datorie sfântă este aceea de a da lui Dumnezeu o parte potrivită. Nimeni să nu vă atragă cu pretențiile lui și să vă determine să-L jefuiți pe Dumnezeu. Nu-i lăsați pe copiii voștri să ia jertfa pe care ați adus-o la altar spre folosul lor personal.
Am văzut că, în trecut, lăcomia îi conducea pe unii să rețină o parte; darurile lor erau reduse. Acest lucru a fost înregistrat în ceruri, iar ei resimțeau blestemul în recoltele și în vitele lor exact cu cât au reținut. Unii erau afectați de nenorociri în familiile lor. Dumnezeu nu acceptă o jertfă șchioapă. Aceasta trebuie să fie fără pată -- cea mai bună din turmă și cele mai bune roade ale câmpului. Trebuie să fie o jertfă de bunăvoie, dacă vor ca binecuvântarea Domnului să rămână asupra familiilor și averilor lor.
Mi-a fost prezentat cazul lui Anania și al Safirei, pentru a ilustra calea apucată de cei care își declară proprietatea sub valoarea reală. Ei au pretins că dau o jertfă de bunăvoie Domnului din averea lor. Petru a spus: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” Răspunsul a fost: „Da, cu atât.” (Faptele Apostolilor 5, 8.) Sunt unii din acest veac plin de păcat care n-ar considera acest răspuns o minciună. Însă Domnul l-a privit ca o minciună. Ei nu vânduseră cu atât, ci cu mult mai mult. Ei declaraseră că vor consacra totul Domnului. Pe El L-au mințit ei, iar răsplata nu a întârziat.
Am văzut că inimile vor fi încercate prin sistemul dăruirii sistematice. Este un test continuu, viu, prin care omul este condus să își cunoască propria inimă, să vadă dacă adevărul sau dragostea de lume predomină. Acesta este un test pentru cei egoiști din fire și lacomi. Ei își declară afacerile în cifre foarte mici. În acest punct, ei se înșeală. Îngerul a spus: „Blestemat să fie acela care face lucrarea Domnului prin înșelăciune.” Îngerii urmăresc dezvoltarea caracterului, iar faptele unora ca aceștia sunt duse în ceruri de mesagerii cerești. Unii vor fi cercetați de Dumnezeu cu privire la aceste lucruri, iar venitul lor va ajunge să scadă la cifrele declarate de ei. „Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; și altul care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el.” (Proverbe 11, 24.25.)
Toți trebuie să dovedească interes față de această lucrare. Cei care folosesc tutun, ceai și cafea ar trebui să lase deoparte acești idoli, iar valoarea acestora să o depună în vistieria Domnului. Unii nu au făcut niciodată sacrificii pentru cauza lui Dumnezeu și sunt adormiți cu privire la ceea ce cere Domnul de la ei. Unii, chiar dintre cei foarte săraci, vor avea de dus o luptă foarte grea pentru a se debarasa de aceste excitante. Acest sacrificiu personal nu este cerut din cauză că lucrarea lui Dumnezeu suferă datorită lipsei mijloacelor. Fiecare inimă este pusă la încercare, fiecare caracter trebuie să se dezvolte. Acesta este principiul care ar trebui să stea la baza acțiunii celor din poporul lui Dumnezeu. Principiul viu trebuie pus în aplicare în viață.
„Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi?” Dar voi întrebați: „Cu ce Te-am înșelat?”„Cu zecimile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta) și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor.” (Maleahi 3, 8-11.) Am văzut că acest pasaj din Scriptură a fost aplicat greșit în biserică în rugăciuni și cuvântări. Profeția are o aplicare specială pentru timpul din urmă și învață pe poporul lui Dumnezeu să își îndeplinească datoria de a aduce o parte din venitul lor ca jertfă de bunăvoie Domnului.