Mi-a fost arătată calea urmată de H. și I. Deși au fost mustrați, ei nu și-au îndreptat greșelile. Poporul lui Dumnezeu, în special cei din statul New York, au fost afectați de cursul greșit urmat de ei. Influența lor a fost dăunătoare cauzei lui Dumnezeu. În ultimii zece ani, ei mi-au fost prezentați adeseori în viziuni, greșelile lor mi-au fost arătate și eu le-am scris cu privire la aceste lucruri. Însă ei au avut grijă să tăinuiască de frații lor faptul că fuseseră mustrați, temându-se că astfel nu vor mai avea influență. Cei care fuseseră afectați de calea lor greșită ar fi beneficiat de pe urma mustrărilor pe care le-au primit. Eu ar fi trebuit să așez aceste solii în mâna fraților cu judecată din biserică, pentru ca, dacă avea să fie necesar, toți să poată înțelege sfatul pe care Domnul a găsit de cuviință să-l dea poporului Său. Însă, când am relatat soliile care mi-au fost date pentru acești frați altor persoane decât lor, ei m-au criticat în maniera cea mai necruțătoare. Acest lucru mi-a produs multă suferință, încât am fost condusă să tăinuiesc ceea ce îmi descoperise Domnul cu privire la greșelile făcute de anumite persoane.
Mândria inimii a fost aceea care îi condusese pe acești frați să se teamă atât de mult că alții vor ști că au fost corectați. Dacă și-ar fi mărturisit în umilință greșelile în fața bisericii, ei ar fi dat pe față încrederea pe care pretindeau că o au în viziuni, iar biserica ar fi fost întărită prin îndreptarea și mărturisirea greșelilor lor. Acești învățători au stat în calea turmei. Ei au dat un exemplu greșit, iar biserica a privit la ei și, când au fost mustrați, a întrebat: „De ce nu au fost mustrați acești pastori atunci când noi le urmăm învățăturile?” În acest fel s-a deschis o ușă pentru Satana spre a ispiti cu privire la veridicitatea viziunilor.
Frații au fost înșelați și au greșit. Ei au crezut că noi suntem uniți cu acești învățători și că am urmat învățăturile lor care au fost toate greșite; le-am scris acestor pastori cu durere în suflet, când am văzut că lucrarea lui Dumnezeu a fost prejudiciată prin nechibzuința lor. Cu câtă nerăbdare am urmărit efectul acestor solii! Însă ei le-au lăsat deoparte, iar fraților nu li s-a permis să știe nimic despre ei, de aceea nu au putut beneficia de instrucțiunile pe care Domnul a găsit de cuviință să le dea.
Străduința mea a fost urmată de descurajare, când am văzut că ceea ce rânduise Dumnezeu nu s-a îndeplinit. Adesea mă întrebam cu tristețe: Care este rezultatul muncii mele? Acești frați își exprimau astfel poziția: Noi credem în viziuni, însă sora White, când le scrie, le pune în propriile sale cuvinte, iar noi vom crede acea parte din ele pe care o considerăm ca fiind de la Dumnezeu și nu dăm atenție celeilalte părți. Ei au urmat această cale și nu și-au îndreptat viețile. Au pretins a crede în viziuni, însă au acționat contrar acestora. Exemplul și influența lor au ridicat îndoieli în mințile altora. Ar fi fost mai bine pentru cauza adevărului prezent dacă amândoi s-ar fi opus darurilor Duhului Sfânt. Atunci oamenii nu ar fi fost amăgiți și nu s-ar fi împiedicat de acești învățători orbi. Noi am sperat și ne-am rugat ca ei să se poată îndrepta și să exercite o influență bună asupra turmei; însă speranța s-a năruit, iar noi nu putem, nu îndrăznim să mai avem pace. Noi am greșit față de biserica lui Dumnezeu prin faptul că nu am vorbit mai înainte.