Poporul lui Dumnezeu va fi pus la probă și încercat. Între păzitorii Sabatului trebuie să aibă loc o lucrare de cercetare. Ca și vechiul Israel, cât de repede Îl uităm noi pe Dumnezeu și lucrările Sale minunate și ne răzvrătim împotriva Lui! Unii privesc la lume și doresc să-i urmeze practicile și să ia parte la plăcerile ei tot așa cum copiii lui Israel au privit înapoi spre Egipt, poftind după lucrurile bune de care se bucuraseră acolo și pe care Dumnezeu hotărâse să le țină departe de ei, pentru a-i pune la încercare și a le proba astfel credincioșia față de Sine. El dorea să vadă dacă poporul Său prețuia ceea ce făcea pentru el și izbăvirea pe care i-o dăduse într-un mod atât de minunat, mai mult decât lucrurile de care se bucurase în Egipt, în robia unui popor tiran și idolatru.
Toți urmașii adevărați ai lui Hristos va trebui să facă sacrificii. Dumnezeu va încerca și va pune la probă autenticitatea credinței lor. Mi-a fost arătat că adevărații urmași ai lui Isus vor da la o parte petrecerile, balurile și alte întruniri de dragul plăcerii. Acolo ei nu Îl pot întâlni pe Domnul Isus și mintea lor nu poate fi înălțată către cer și în acele locuri nu va fi nici o influență prin care să crească în har. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne conduce să lăsăm deoparte toate aceste lucruri și să ne despărțim de ele. Lucrurile lumii sunt căutate și considerate demne de a fi administrate și a avea plăcere de ele, de toți aceia care nu iubesc cu toată devoțiunea lor crucea și nu sunt închinători spirituali ai lui Isus Cel răstignit.
Există pleavă printre noi și de aceea suntem atât de slabi. Unii se apleacă mereu spre lume. Vederile și simțămintele lor se armonizează mult mai bine cu spiritul lumii decât cu acela al urmașilor umili ai lui Hristos. Pentru ei este cu totul normal să prefere compania acelora al căror spirit se potrivește cel mai bine cu al lor. Și unii ca aceștia au o influență chiar mult prea mare în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Ei stau între ei, au un nume printre ei și sunt o priveliște pentru necredincioși și cei slabi și neconsacrați din biserică. Aceste persoane cu două fețe vor avea întotdeauna obiecții în fața mărturiei clare, pătrunzătoare, care mustră păcatele oamenilor. În aceste vremuri critice, aceste persoane ori se vor converti pe deplin și vor fi sfințite prin ascultarea de adevăr, ori vor fi lăsați să fie cu lumea, căreia îi aparțin, pentru a-și primi răsplata care va fi dată lumii.
„După roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7, 20.) Toți urmașii lui Hristos aduc roade spre slava Lui. Viețile lor stau ca mărturie că Duhul lui Dumnezeu a lucrat în ei o lucrare bună, iar roada lor este spre sfințire. Viețile lor sunt înalte și curate. Cei care nu aduc roadă nu au experiență în lucrurile lui Dumnezeu. Ei nu sunt în viță. Citiți Ioan 15, 4.5: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.”
Dacă dorim să ne închinăm în spirit lui Isus Hristos, noi trebuie să sacrificăm orice idol și să ascultăm cu totul de primele patru porunci. Matei 22, 37.38: „Isus i-a spus: «Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.»” Primele patru porunci nu îngăduie să ne îndepărtăm de Dumnezeu din punct de vedere al simțămintelor noastre. Nimic nu trebuie să ne umbrească sau să ne ia din bucuria supremă pe care trebuie să o avem în El. Orice lucru care ne îndreaptă simțămintele și în altă direcție și îndepărtează din suflet dragostea supremă pentru Dumnezeu constituie un idol. Inimile noastre de carne se lipesc de idolii noștri și caută să îi ducă mai departe; însă noi nu putem să înaintăm până ce nu îi îndepărtăm, pentru că aceștia ne despart de Dumnezeu. Căpetenia bisericii Și-a ales poporul din lume și îi cere să fie despărțit de ea. El dorește ca spiritul poruncilor Sale să îi atragă pe ai Săi spre El și să îi separe de ceea ce este în lume. A iubi pe Dumnezeu și a ține poruncile Sale înseamnă a fi departe de a iubi plăcerile și prietenia lumii. Nu poate exista înțelegere între Hristos și Belial. Poporul lui Dumnezeu se poate încrede pe deplin cu totul în El și astfel să meargă fără teamă înainte, pe calea ascultării de El.