Frate G., La _____ mi-ai pus câteva întrebări la care am reflectat mult. Din discuția pe care am avut-o cu tine, sunt convinsă că tu nu îți dai seama de partea pe care ai avut-o în vătămarea cauzei lui Dumnezeu. Ceea ce mi-a fost arătat cu privire la tine mi-a fost foarte clar în fața ochilor și am comparat aceste lucruri cu cele ce mi-au fost arătate recent în mărturia referitoare la tine, publicată în Mărturia nr. 6, și nu pot găsi scuze pentru purtarea ta. Înainte de a fi părtaș la fanatismul din Wisconsin și de a-ți face simțită influența, nu erai văzut bine în ochii lui Dumnezeu.
Frate G., dacă ai fi urmat cu cinste lumina, nu ai fi apucat niciodată pe calea pe care ai ales-o. Cu ambiție și încăpățânare, ai urmat propria ta cale și te-ai bazat doar pe judecata ta, refuzând să fii condus de alții. Domnul ți-a trimis ajutor, însă ai refuzat să-l accepți. Ce altceva ar fi putut face cerul mai mult decât să te ajute? Când considerai că alții sunt mai mult stimați decât tine, erai nemulțumit și iritat și deveneai supărăcios și distant, ca un copil răsfățat. Tu voiai să fii mult stimat, însă calea pe care ai apucat te-a înjosit în ochii celor a căror aprobare o doreai.
Înainte de a deveni fanatic, tu ai fost gelos pe cei din Battle Creek și ai aruncat aluzii care trezeau suspiciune. Ai fost gelos pe soțul meu și pe mine și ai făcut presupuneri rele. Invidia și suspiciunea au fost prezente laolaltă. Sub aparența conștiinciozității, ai sugerat îndoieli cu privire la deplasările acelora care poartă povara lucrării din Battle Creek și ai făcut aluzii cu privire la lucruri despre care tu erai complet în necunoștință de cauză și cu totul incapabil de a judeca drept. Povara acestor lucruri nu a fost pusă pe seama ta. Mi-a fost arătat că Dumnezeu nu ar alege o persoană cu o minte ca a ta, nu ar pune poveri grele asupra ei și nu ar chema-o să ocupe poziții de răspundere; pentru că prețuirea de sine ar fi așa de proeminentă, încât ar fi dăunătoare atât pentru tine, cât și pentru poporul lui Dumnezeu. Dacă te-ai fi stimat ceva mai puțin pe tine însuți, n-ai fi fost atât de gelos și suspicios.
Frate G., tu ai aderat la corpul bisericii, ai fost unit și ai simpatizat cu aceia pe care Dumnezeu a găsit de cuviință să-i pună în capul lucrării; dacă ai fi acceptat darurile pe care Dumnezeu le-a așezat asupra bisericii, dacă te-ai fi consacrat pe deplin, ca să fii și tu părtaș la acestea, dacă ai fi acceptat cu hotărâre toate punctele adevărului prezent și ai fi lăsat urme drepte asemenea celor care au experiență în lucrare, tu și ai tăi ați fi fost complet liberi și în siguranță, neafectați de această înșelăciune. Ai fi avut o ancoră de care ai fi fost susținut. Însă tu ai luat o poziție nedefinită, temându-te să nu dai satisfacție acelora care erau cu tot sufletul în lucrarea și cauza lui Dumnezeu. Dumnezeu îți cere să stai ferm, hotărât, pe aceeași platformă cu frații tăi. Dumnezeu și îngerii cei sfinți au fost nemulțumiți de calea ta și nu-ți vor mai suporta mult nechibzuințele. Ai fost lăsat să-ți urmezi propria judecată, pe care ai prețuit-o atât de mult, până ar fi trebuit să ajungi să dorești să fii învățat și, fără gelozie, fără sentimente încăpățânate, fără a te plânge sau a critica pe alții, să înveți de la aceia care au simțit povara și greutatea cauzei lui Dumnezeu. Ți-ai căutat o poziție originală, căutând să fii independent de corpul bisericii, ca să fii aprobat și înălțat, până când am văzut că Dumnezeu a renunțat să te lase să conduci și să dai pe față acea înțelepciune pe care o socoteai superioară celorlalți și ai fost lăsat în voia judecății tale oarbe pentru a te prinde în cel mai nechibzuit, nebunesc și sălbatic fanatism care i-a nenorocit vreodată pe cei din Wisconsin.
Și, cu toate acestea, mi-a fost arătat că tu nu ți-ai dat seama de influența pe care a avut-o purtarea ta asupra cauzei, de poziția ta din prezent și de datoria pe care o ai în legătură cu acel fanatism. În loc să lucrezi cu toată energia pentru a te elibera și pentru a contracara influența pe care ai avut-o, ai ieșit deasupra în toate, scuzându-te pe tine și criticându-i pe aceia pe care Dumnezeu i-a trimis la tine, fiind gata să dictezi și chiar să sugerezi un plan prin care Domnul te-ar fi putut opri, prin slujitorii Săi, și care ar fi trebuit să ia o altă cale decât aceea pe care au luat-o. Judecata ta a fost pervertită de puterea lui Satana și, învăluit în întuneric, erai un judecător incompetent al celor mai bune acțiuni care se întreprindeau cu privire la tine. Dacă ai fi știut ce ar fi trebuit să facă slujitorii lui Dumnezeu pentru a te ajuta, ai fi știut cum să ieși singur din încurcătură. Dumnezeu te-a lăsat să alegi între a fi învățat, a fi instruit de slujitorii Săi prin calea pe care a rânduit-o El, și a continua, menținându-ți calea ambițioasă, și a cădea în plasa fanatismului.
Ai ales să-ți urmezi propria ta cale. Și acum doar pe tine te poți învinui. Tu susții că ești un străjer pe zidurile Sionului, un păstor al turmei, deși ai văzut biata turmă sfâșiată, făcută bucăți, și nu ai dat nici o avertizare. „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: «Vei muri negreșit!» dacă nu-l vei înștiința, și nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul! Dar dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască, și nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!” (Ezechiel 3, 17-19.21.)
Păcatul celor din Wisconsin care au luat calea fanatismului stă mai greu asupra ta, frate G., decât asupra oricui altcineva. Tu ai fost un străjer necredincios. Nu ai descoperit răul pentru că ai fost necredincios. Dumnezeu Și-a trimis străjerii credincioși, care au stat în lumină și au putut discerne răul, pentru a te putea avertiza pe tine și turma care greșise. Dacă ai fi ascultat atunci avertizarea, s-ar fi cruțat mult rău. Influența ți-ar fi fost ocrotită. Ai fi stat afară din cale, astfel ca mărturia slujitorilor lui Dumnezeu să poată ajunge la turma tulburată. Cei greșiți nu au auzit vocea lui Dumnezeu prin slujitorii Săi aleși. Ei și-au împietrit spiritul împotriva avertizării străjerilor trimiși la ei și s-au încăpățânat în umblarea lor nesăbuită și înșelătoare. Păstorul nu voia să audă. El s-a simțit ofensat pentru că fanatismul acesta a fost abordat atât de hotărât. El nu a întrezărit pericolul. Nu a socotit că e nevoie de grabă. El avea suficientă lumină pentru a decide, însă a fost prea ambițios și prea suspicios față de slujitorii lui Dumnezeu ca să cedeze în fața mărturiei lor.
Fratele G. ar fi dorit să aștepte până ce fanatismul se dezvolta și ar fi continuat așa cum ar fi vrut Satana, ajungându-se la rezultate teribile. Nu au fost manifestări raționale, pline de simțire, care să denote că această lucrare ar fi fost de la Dumnezeu. Slujitorii lui Dumnezeu și-au executat misiunea, și-au eliberat veșmintele de sângele sufletelor și s-au păstrat curați de influența blestemată, în timp ce tu porți greutatea înspăimântătoare a păcatului acestui fanatism regretabil. Ai regretat profund acest lucru, deși nu îți vezi propriile greșeli legate de acesta. Tu critici și învinuiești oaia slabă, hoinară, pentru că te-a abătut de pe cale. La ce folosește străjerul, dacă nu să vegheze asupra răului și să avertizeze? La ce folosește păstorul dacă nu să vegheze asupra oricărei primejdii, pentru ca oile să nu fie atacate și nimicite de lupi? Ce scuză ar putea găsi păstorul pentru greșeala de a fi îngăduit turmei să se abată de la pășunile bune și să fie sfâșiată, făcută bucăți și devorată de lupi? Cum ar putea fi luată în seamă scuza că oaia l-a abătut din drum pe păstor? Ele au lăsat oare pășunea și l-au condus afară de pe cale? O astfel de pledoarie ar sta împotriva abilității păstorului de a veghea asupra oilor. Nu se mai poate avea încredere în el pentru a îngriji turma ca un păstor credincios, care să aducă oile înapoi atunci când s-ar abate de la calea cea dreaptă.
Vina ta cu privire la sora A. ți se datorează în mod dureros. Ai înălțat prea mult abilitatea și experiența ei. Ea era slabă, dar, cu toate acestea, într-o anumită măsură, își avea locul în familie pentru a-și ține copiii laolaltă; însă, înainte ca rațiunea să-i fie detronată, a lipsit puțin timp de acasă. Starea de apostazie a susținătorilor Sabatului din _____ te-a determinat să o influențezi pe sora A. să-și lase familia, care avea nevoie de grija ei, și să vină la _____ pentru ca influența ei să-i ajute pe păzitorii Sabatului de acolo. O agitație nesănătoasă a caracterizat calea ei acolo. Câțiva dintre cei lipsiți de experiență au fost înșelați. Mintea slabă a sorei A. a fost suprasolicitată și boala i-a cuprins creierul. Iar cauza lui Dumnezeu a fost profund afectată și învinuită datorită acestui lucru. Fratele A. a greșit; el trebuie să sufere un mare necaz, iar copiii să fie împrăștiați. Aceia a căror influență a dus la aceste consecințe triste au o lucrare de făcut pentru a alina sufletul fratelui A., printr-o recunoaștere credincioasă și deplină față a păcatului și a greșelii făcute față de el, contracarând răul cât de repede posibil.
Dacă ai fi primit sfatul lui Dumnezeu, recunoscând darurile Duhului Său ca ocupând locul cuvenit lor în biserică; dacă ai fi fost cu inima și din principiu alături de Review, întemeiat pe puterea adevărurilor aplicabile pentru acest timp; dacă ai fi dat hrană la vreme potrivită poporului lui Dumnezeu, influența ta în _____ și în apropiere ar fi fost cu totul diferită. Ai fi adus o mărturie pătrunzătoare în armonie cu aceia care sunt conducători în această mare lucrare. Greșelile diferitelor persoane ar fi fost condamnate. Lucrul credincios i-ar fi determinat pe păzitorii Sabatului să nu mai stea înapoia altor biserici. Însă ei au avut aproape totul de învățat. Tu ar fi trebuit să aduci o mărturie puternică, să-i faci să înțeleagă necesitatea sacrificiului, faptul că toți au o parte de dus în povara lucrării. Ar fi trebuit să le prezinți dăruirea sistematică și să-i determini pe toți să-și aducă partea și să facă ceva pentru înaintarea cauzei adevărului. Poziția ta nedefinită, felul slobod și încet în care ai tratat lucrurile în _____ au avut o influență rea asupra lucrării de acolo. Opoziția pe care ai simțit-o și despre care ai vorbit cu privire la organizație și înaintarea poporului lui Dumnezeu a adus roade care pot fi văzute în multe locuri din partea de nord a statului Wisconsin.
Dacă ai fi fost un lucrător prompt, meticulos, ținând pasul cu providența lui Dumnezeu, roada care se vede acum ar fi fost cu totul altfel. Suflete s-ar fi decis în unele locuri fie cu totul pentru, fie împotriva poruncilor lui Dumnezeu și a altor adevăruri legate de întreita solie îngerească. Ei nu ar fi zăbovit la marginile Sionului, trăgându-i în jos pe cei ce erau pe calea dreaptă. Însă tu nu ai dovedit credincioșie. Nu s-a făcut o lucrare dreaptă, deplină. Tu nu i-ai încurajat pe cei din biserică, printr-o aplicare puternică a adevărului, să-și facă mărturisirea de credință în mod armonios; însă mulți nu vor să facă ceva pentru înaintarea cauzei adevărului, așa cum sunt mulțumiți să asculte adevărul. Ei iubesc lucrarea în ce privește cuvântul și mărturisirea, însă nu cu fapta și adevărul.
Poziția ta i-a condus pe mulți din și din jurul _____ să privească cu mai puțină considerație revista Review decât ar fi făcut-o altfel și au tratat cu foarte multă ușurință adevărurile descoperite în acesta. În acest fel, Review nu a putut avea asupra lor influența rânduită de Dumnezeu. Și fiecare și-a urmat propria lui cale și a făcut ce i s-a părut lui corect; de aceea ei sunt la pământ și, dacă nu se va face o lucrare deplină pentru ei, vor fi puși în cumpănă și găsiți necorespunzători.
Mi-a fost arătat că tu cauți să arunci urmările greșelilor tale asupra altora, însă, ca străjer, Dumnezeu te socotește răspunzător pentru acestea. Ar trebui să faci cele mai umile mărturisiri în _____, _____, _____ și în alte locuri unde influența ta a fost exercitată în opoziție cu cea a slujitorilor lui Dumnezeu. Fratele și sora B. au fost mult afectați de acest fanatism. Ei au fost afectați atât în ce privește lucrurile vremelnice, cât și din punct de vedere spiritual și au fost aproape ruinați de această înșelăciune a lui Satana. Frate G., tu te-ai afundat mult în acest fanatism trist; ți-a fost afectat atât trupul, cât și mintea, iar acum cauți să pui toate aceste lucruri pe seama altora. Nu ai un adevărat simț al poziției tale și al căii tale din trecut. Ești gata să spui ce au făcut alții, dar nu ce ai făcut tu.
Influența ta în _____ a fost vătămătoare. Te-ai opus organizației și ai predicat împotriva acesteia într-o manieră nedefinită, nu cu atâta obrăznicie cum au făcut-o alții, însă ai mers departe, atât cât ai îndrăznit. În acest fel, de multe ori ți-ai satisfăcut sentimentele de invidie și ai dat naștere la neîncredere și nesiguranță în mintea multora; dar, dacă ai fi vorbit deschis, ai fi putut înțelege lucrurile cu totul altfel și ai fi făcut mai puțin rău. Când ai fost acuzat că nutrești sentimente opuse credinței corpului bisericii, tu nu ai recunoscut acest lucru, ci poziția ta a fost învăluită în mister și ai făcut să pară că frații nu te-au înțeles pe tine, când tu știi că acuzația a fost întemeiată. Așa cum ești acum, biserica nu poate conta pe tine. Când vei da pe față roadele unei reforme depline și vei dovedi că ai fost convertit și că ți-ai biruit gelozia, atunci Dumnezeu îți va încredința ție turma Sa. Însă, până nu te reintegrezi pe deplin, îți vei exercita cea mai bună influență stând acasă, și „nu fiind trândav în lucru”.
Prin poziția luată, neangajându-te la nimic, și prin acest fanatism ai produs mai mult rău cauzei lui Dumnezeu în Wisconsin decât ai făcut în toată viața ta. Credința noastră a ajuns dezgustătoare pentru cei necredincioși; cauza lui Dumnezeu a suferit o rană ce nu poate fi vindecată, însă, cu toate acestea, mulți împreună cu tine sunt mirați că se spune și se face atât de mult împotriva acestui fanatism. O sămânță rea semănată prinde rădăcină, crește și aduce roadă, iar secerișul este îmbelșugat. Răul înflorește și nu are nevoie de îngrijire, dar sămânța cea bună semănată are nevoie să fie udată, păzită cu grijă și hrănită în mod continuu, căci, dacă nu, prețioasa plantă va muri. Satana, îngerii cei răi și oamenii nelegiuiți încearcă să dezrădăcineze și să distrugă ceea ce este bine și este nevoie de cea mai mare vigilență, de cea mai mare grijă pentru ca aceasta să poată trăi și înflori. O sămânță rea semănată nu poate fi ușor dezrădăcinată. Aceasta se împrăștie și dă lăstari în toate direcțiile, pentru a zdrobi sămânța cea bună; iar dacă este lăsată, crește puternică și îndepărtează razele de soare de la plantele prețioase, până ce acestea se îmbolnăvesc și mor.
Am întâmpinat influența ta la _____. Dezbinarea existentă acolo nu ar fi existat dacă tu ai fi luat o poziție corectă și ai fi primit Cuvântul Domnului prin slujitorii Săi. Însă tu nu ai făcut acest lucru. Slujitorii lui Dumnezeu sunt confruntați în mare măsură cu purtarea ta greșită. Dacă ei ar fi luat o atitudine fermă și ar fi fost mai severi față de ce ai făcut tu, Dumnezeu i-ar fi aprobat. Ar fi fost mult mai bine dacă nu te-ai fi dus niciodată la _____ deoarece, de fiecare dată când slujitorii lui Dumnezeu au demascat acest fanatism și l-au mustrat pe fratele G., tu te-ai dat înapoi, te-ai simțit maltratat, neglijat etc. În orbirea ta, ți-ai continuat căile în multe familii în _____ și ai lucrat pentru a trezi simpatie, creând opoziție față de frații C., D. și E. Te-ai simțit rău, desconsiderat; ai vorbit și ți-ai dat pe față sentimentele și, în acest fel, ai dat naștere la gelozie și neîncredere în mintea multora față de slujitorii lui Dumnezeu, pe care El i-a trimis în mod special la tine. Calea urmată de tine a distrus puterea mărturiei lor în mințile unora, însă alții au fost mulțumiți pentru că a venit lumina, iar cursa întinsă de Satana a fost zdrobită și ei au scăpat. Altora le-a venit greu, au luat poziție împotriva mărturiei și astfel a fost dezbinare în corpul credincioșilor. Poți să-ți asumi răspunderea pentru această situație creată. Ar fi trebuit să lucrezi pentru biserica din _____ într-un spirit umilit, pentru a îndepărta influența cea rea și impresiile pe care le-ai creat. Tu ai o lucrare de făcut acolo.
Am văzut că unii au fost foarte geloși pe tine, temându-se că nu s-a procedat corect cu tine și că frații slujitori nu ți-au făcut dreptate. Unii ca aceștia ar trebui să se dea la o parte din cale, să-și mărturisească greșelile cu credincioșie și să lase critica și greșelile tale pe seama capului tău. Dumnezeu dorește ca ei să facă acest lucru până când tu te vei pocăi pe deplin și vei face o mărturisire din toată inima. Aceia care dovedesc o simpatie nesfințită față de tine nu te pot ajuta. Fie ca aceștia să aibă zel în ce privește pocăința față de păcatele lor și să te lase să te aperi singur. Te-ai dat cu totul la o parte; și dacă nu faci o lucrare deplină, de a-ți mărturisi greșelile fără a-i critica pe frați, și dacă nu ești dispus să primești sfat, nu poți face parte din poporul lui Dumnezeu.
Te-ai separat cu semeție de cei asupra cărora Dumnezeu a pus povara cea grea a lucrării Sale. În timp ce soțul meu făcea munca pe care trei bărbați ar fi trebuit să o facă, tu l-ai jignit cu observațiile și aluziile tale și i-ai ajutat și pe alții să mai pună poveri asupra lui. Trebuie să-ți dai seama de acest lucru. Tu nu ai avut o anumită povară asupra ta; tu ai avut timp pentru meditație și studiu, odihnă și somn, în timp ce soțul meu era obligat să lucreze zi după zi și adesea noaptea târziu; iar uneori, când voia să doarmă, nu putea deoarece plângea și gemea pentru cauza adevărului și datorită nedreptății pe care i-o făceau frații, deși viața și interesul său erau dedicate în întregime lucrării.
El a avut grija și responsabilitatea acestor treburi la birou, grija cu privire la hârtie și multă grijă pentru comunitățile din diferite state. Și cu toate acestea, câțiva dintre frații lui din lucrare l-au tulburat și l-au necăjit prin faptele lor neînțelepte. Tu și alți câțiva frați l-ați privit pe fratele White ca pe un individ de afaceri, care nu are prea mult de a face cu religia. Unii ca aceștia nu îl cunosc. Satana îi înșeală pe mulți cu privire la el. Dumnezeu a găsit de cuviință să așeze povara lucrării asupra lui, să-l aleagă pe el pentru a conduce diferite acțiuni întreprinse; El a ales o persoană sensibilă, care poate simți cu cei nenorociți, conștiincioasă și totuși independentă, care nu va acoperi păcatul, ci va sesiza de îndată răul, îl va respinge și nu-i va face loc, chiar dacă urmarea ar fi fost să rămână de unul singur. Acestea sunt motivele pentru care el suferă atât de mult. Frații lui, în general, nu știu nimic în legătură cu poverile pe care le poartă și multora nici nu le pasă de el, iar prin faptele lor îndoielnice, adaugă asupra lui multă grijă și tulburare. Cerul notează toate aceste lucruri. Bărbații care nu au greutăți sau poveri asupra lor, care pot avea ore de tihnă, care nu au nimic de făcut în mod special, care pot medita, studia și împrospăta mintea, pot da pe față multă stăpânire de sine. Ei nu văd nimic care să-i determine să aibă un zel deosebit și sunt gata să petreacă ore în șir în discuții fără rost. Iar unii îi privesc pe aceștia ca fiind cei mai buni și cei mai sfinți oameni de pe pământ. Însă Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. Dumnezeu privește la inimă. Aceia care iau o poziție atât de ușuratică vor fi răsplătiți potrivit cu faptele lor.
Poziția pe care o ocupă soțul meu nu este de invidiat. Aceasta necesită cea mai mare atenție, grijă și trudă a minții. Necesită exercitarea unei judecăți și înțelepciuni sănătoase. Necesită tăgăduire de sine, o inimă deschisă și o voință puternică pentru a urni din loc lucrurile. În această poziție importantă, Dumnezeu are nevoie de un bărbat care să se aventureze în aceste lucruri, să-și asume un anumit risc, să fie hotărât în ceea ce este drept, oricare ar fi consecințele; să lupte împotriva obstacolelor fără să se clatine, chiar dacă viața i-ar fi în joc.
Greutatea și răspunderea acestei lucrări aduc multe griji, nopți nedormite și necesită cele mai serioase, arzătoare, chiar agonizante rugăciuni. Domnul l-a pus pe soțul meu în față, dându-i poziții de răspundere una după alta. Critica din partea fraților lui îi chinuie sufletul, dar el nu trebuie să se clatine în lucrarea pe care o are de făcut. Colaboratorii lui care au doar o formă de evlavie se opun oricărui pas înainte pe care Dumnezeu îl îndeamnă să-l facă și timpul său prețios trebuie să-l ocupe călătorind din loc în loc, luptând cu necazurile în comunitățile unde trebuie să dreagă ceea ce au stricat acești frați cu numele. Bieții muritori! Ei încurcă lucrurile, nu au acel simț cu privire la ceea ce trebuie să fie un creștin. Aceia cărora li s-a încredințat lucrarea de a aduce o mărturie clară, pătrunzătoare, în temere de Dumnezeu, de a mustra răul, de a lucra cu toate energiile pentru a zidi în poporul lui Dumnezeu și de a se întemeia bine în anumite puncte ale adevărului prezent, au avut parte adesea de critică, în locul simpatiei și ajutorului, în timp ce aceia care, ca și tine, au luat o poziție evazivă sunt considerați oameni devotați și blânzi. Dumnezeu nu îi socotește astfel. Înainte-mergătorul lui Hristos de la prima Sa venire a fost un vorbitor direct, răspicat. El a mustrat păcatul și a spus lucrurilor pe nume. El a înfipt securea la rădăcina copacului. S-a adresat în acest fel unei anumite clase de oameni care au venit la el să fie botezați în Iordan: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc.” (Matei 3, 7-10.)
În acest timp înfricoșător, înainte de a doua venire a Domnului Hristos, predicatorii credincioși ai lui Dumnezeu trebuie să aducă o mărturie și mai pronunțată decât cea pe care a adus-o Ioan Botezătorul. În fața lor stă o lucrare importantă, plină de responsabilitate; iar pe aceia care tratează lucrurile cu ușurință, Dumnezeu nu îi recunoaște ca fiind păstorii Săi. Pe aceștia îi așteaptă un necaz teribil.
Acest fanatism ciudat din Wisconsin se trage din teoria cu privire la sfințenie susținută de fratele K., o sfințenie independentă de întreita solie îngerească, în afara adevărului prezent. Sora G. a primit această teorie falsă de la el, a primit-o pentru ea și apoi i-a învățat cu mult zel și pe alții. Aceasta aproape a distrus atașamentul ei față de adevărurile importante, sacre, pentru acest timp, adevăruri care, dacă ea le-ar fi împărtășit și li s-ar fi supus, s-ar fi dovedit o ancoră care să o pună pe o temelie sigură. Însă ea împreună cu mulți alții au făcut din această teorie cu privire la sfințire sau consacrare lucrul cel mai important, iar adevărurile mari din Cuvântul lui Dumnezeu le-au socotit de mică însemnătate, „dacă inima era în rânduială”. Și bietele suflete erau fără ancoră, mânate de sentimente, iar Satana le-a putut lua în stăpânire mințile pentru a le impresiona și a le da simțăminte care îi conveneau lui. Rațiunea și judecata sunt disprețuite, iar cauza lui Dumnezeu a ajuns în mod teribil de ocară.
Fanatismul în care ai căzut ar trebui să vă conducă, pe tine și pe alții, să cercetați înainte de a decide cu privire la această formă de consacrare. Ceea ce se vede nu constituie dovada pentru un caracter creștin. Tu și alții vă temeți de critică și sunteți foarte atenți să vedeți orice greșeală sau aparentă neglijență față de voi, simțindu-vă în acest caz jigniți. Ești prea sever. Ai greșit și te-ai înșelat singur. Dacă alții te-au judecat greșit cu privire la anumite lucruri, aceasta nu este mai mult decât te-ai fi putut aștepta, având în vedere împrejurările. Ar fi trebuit să te pocăiești în umilință pentru că te-ai îndepărtat de ceea ce este bine, lucru care a dat ocazie la o diversitate de sentimente și puncte de vedere cu privire la tine; și dacă nu consideri fiecare lucru, luat în parte, ca fiind corect, nu trebuie să-i critici pe alții. Trebuie să-ți mărturisești greșelile fără să-i critici pe alții și să încetezi să te plângi că frații tăi te-au neglijat. Ei ți-au dat mai multă atenție decât ai meritat, având în vedere poziția pe care ai ocupat-o ani de zile. Dacă ai fi putut vedea aceste lucruri așa cum le vede Dumnezeu, ai disprețui felul în care te plângi și te-ai umili sub brațul lui Dumnezeu. „Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi.” (1 Samuel 15, 22.23)