Pe când mă aflam în Roosevelt, New York, la data de 3 august 1861, mi-au fost prezentate mai multe comunități și familii. Mi-au fost arătate influențele pe care le-au exercitat și urmările lor descurajatoare. Satana a folosit ca agenți ai săi indivizi care pretind a crede o parte a adevărului prezent, în timp ce ei se aflau în război cu o altă parte a acestuia. Pe unii ca aceștia el îi folosește cu mai mult succes decât pe aceia care sunt în război cu toată credința noastră. Modul său viclean de a induce în eroare prin credincioși care cred adevărul doar parțial i-a înșelat pe mulți și le-a derutat credința. Aceasta constituie cauza dezbinărilor existente în nordul statului Wisconsin. Unii primesc o parte a soliei, însă resping o altă parte. Unii acceptă Sabatul, dar resping întreita solie îngerească; totuși, deoarece au primit Sabatul, ei pretind a fi în părtășie cu cei care cred tot adevărul prezent. Apoi ei lucrează pentru a-i aduce și pe alții în aceeași poziție de întuneric cu ei înșiși. Ei nu se simt răspunzători față de nimeni și au o credință a lor înșiși, independentă de ceilalți. Unora ca aceștia li se îngăduie să aibă o anumită influență, când de fapt nu ar trebui să li se ofere nici un loc, în ciuda pretențiilor lor de onestitate.
Sufletele sincere vor vedea lanțul drept al adevărului prezent. Ele vor vedea legăturile lui armonioase, verigă cu verigă unindu-se în cadrul întregului cel mare, și se vor lega strâns de el. Adevărul prezent nu este greu de înțeles, iar poporul pe care Dumnezeu îl conduce va fi unit pe această temelie largă, solidă. El nu va folosi persoane cu o credință diferită, cu păreri și vederi diferite, care să dezbine. Cerul și îngerii cei sfinți lucrează pentru a uni, pentru a conduce la unitatea credinței în cadrul aceluiași trup. Satana se opune acestui lucru și este hotărât să împrăștie, să dezbine și să aducă diferite simțăminte cărora rugăciunea Domnului Hristos nu le poate răspunde: „Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca, și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17, 20.21.) Domnul Isus a rânduit ca poporul Său să aibă o singură credință. Dacă unul merge și predică un lucru, iar altul merge și predică ceva diferit de acesta, cum pot cei care cred prin cuvântul lor să fie una? Vor exista deosebiri în simțăminte.
Am văzut că, dacă ar dori să prospere, poporul lui Dumnezeu din Wisconsin ar trebui să ia o poziție hotărâtă cu privire la aceste lucruri și totodată să contracareze influența acelora care produc tulburare și dezbinare, învățând lucruri contrare corpului bisericii. Unii ca aceștia sunt stele rătăcitoare. Dau puțină lumină, duc și susțin doar o mică parte a adevărului și îi înșeală în acest fel pe cei lipsiți de experiență. Satana îi înzestrează cu spiritul lui, însă Dumnezeu nu este cu ei, Duhul Său nu locuiește în ei. Domnul Isus S-a rugat ca ucenicii Lui să fie una, așa cum El este una cu Tatăl, „pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Unicitatea și unitatea rămășiței credincioase a poporului lui Dumnezeu duc în fața lumii convingerea puternică a faptului că ei au adevărul și sunt poporul deosebit al lui Dumnezeu. Această unicitate și unitate răstoarnă planurile vrăjmașului și el este hotărât să facă orice pentru ca acestea să nu existe. Adevărul prezent, crezut în inimă și trăit în viață, face ca poporul lui Dumnezeu să fie una și să aibă o influență puternică.
Dacă așa-zișii păzitori ai Sabatului din Wisconsin ar fi căutat cu stăruință și s-ar fi străduit să fie în armonie cu rugăciunea Domnului Hristos, să fie una așa cum El și Tatăl sunt una, lucrarea lui Satana ar fi fost înfrântă. Dacă toți ar fi căutat să fie în armonie cu trupul, fanatismul, care a făcut o rană atât de adâncă asupra cauzei adevărului prezent în nordul statului Wisconsin, nu ar fi luat naștere; căci acesta este urmarea separării de trup și căutării de a avea o credință originală, independentă față de credința trupului bisericii.
În ultima viziune care mi-a fost dată la Battle Creek, mi-a fost arătat că cei din _____ au apucat pe o cale neînțeleaptă cu privire la viziuni, pe vremea organizării bisericii de acolo. În _____, unii erau copii ai lui Dumnezeu și, cu toate acestea, aveau îndoieli în privința viziunilor. Alții nu manifestau opoziție, însă nu îndrăzneau să ia o poziție hotărâtă cu privire la acestea. Unii erau sceptici și aveau motive suficiente să fie. Falsele viziuni și manifestările fanatice, cu roadele mizerabile ce au urmat, au influențat lucrarea din Wisconsin, stârnind repulsie asupra oricărui lucru ce purta numele de viziune. Toate acestea ar fi trebuit luate în considerație, dându-se dovadă de înțelepciune. Nu ar fi trebuit să existe o preocupare specială pentru aceia care nu au văzut niciodată persoana care are viziuni și care nu au nici o cunoștință cu privire la influența viziunilor. Unii ca aceștia nu ar trebui să fie lipsiți de beneficiile și privilegiile bisericii, dacă viața lor de creștin este de altfel corectă și și-au format un frumos caracter creștin.
Mi-a fost arătat că unii ar putea primi viziunile publicate judecând pomul după roadele sale. Alții sunt ca Toma necredinciosul: nu pot crede Mărturiile publicate și nici să primească dovezi prin mărturia altora, ci trebuie să vadă și să aibă ei înșiși dovada. Unii ca aceștia nu trebuie lăsați deoparte, ci, cu îndelungă răbdare și dragoste frățească, să se lucreze cu ei până ce vor lua o anumită poziție, hotărând pentru sau împotriva viziunilor. Dacă ei luptă împotriva viziunilor despre care nu au cunoștință, dacă ei își manifestă opoziția până într-acolo încât se opun în lucruri în care nu au experiență și se supără când cei care cred că viziunile sunt de la Dumnezeu, vorbesc despre acestea în adunare simțindu-se mângâiați prin sfaturile pe care le dau aceste viziuni, biserica să știe că aceștia nu fac bine comportându-se astfel. Biserica lui Dumnezeu nu trebuie să se înjosească, să cedeze și să renunțe la libertatea pe care o are, în fața unor asemenea nemulțumiți. Dumnezeu a lăsat daruri în biserică pentru ca aceasta să aibă foloase de pe urma lor; iar când cei care susțin că au adevărul se opun acestor daruri și luptă împotriva viziunilor, sufletele sunt în pericol datorită influenței acestora și este timpul ca atunci să se lucreze cu ei, pentru ca cei slabi să nu fie duși în rătăcire prin influența lor.
A fost foarte greu pentru slujitorii lui Dumnezeu să lucreze în _____, pentru că acolo exista o grupă de vorbăreți, oameni care se îndreptățeau mereu pe sine, nestăpâniți, care au stat în calea lucrării lui Dumnezeu. Dacă ar fi primiți în biserică, aceștia ar sfâșia-o în bucăți. Ei nu ar fi niciodată satisfăcuți până ce conducerea nu ar fi în mâinile lor.
Fratele G. a căutat să acționeze cu multă precauție. El știa că acei oameni care se opuneau viziunilor greșeau și nu erau creștini sinceri, întemeiați pe adevăr; și de aceea, pentru a scăpa de aceste obstacole, el a propus să nu primească pe nimeni în biserică dintre cei care nu credeau în întreita solie îngerească și în viziuni. Acest lucru a îndepărtat câteva suflete prețioase, care nu luptaseră împotriva viziunilor. Ei nu au avut curaj să se unească cu biserica, temându-se să se expună unor lucruri pe care nu le-au înțeles și crezut pe deplin. Și existau și unii care erau gata să-i prejudicieze pe cei conștiincioși și să așeze lucrurile lor în cea mai rea lumină posibilă. Unii s-au simțit necăjiți și ofensați datorită stării membrilor și sentimentele lor de nemulțumire au crescut mult. Puternice prejudecăți i-au luat în stăpânire.
Mi-a fost arătat cazul sorei H. Ea a avut legătură cu o așa-zisă soră, care avea prejudecăți puternice împotriva soțului meu și împotriva mea și se opunea viziunilor. Acest spirit a determinat-o să se atașeze și să fie de partea tuturor zvonurilor mincinoase cu privire la noi și la viziuni și ea a transmis aceste lucruri sorei H. Ea avea un spirit înverșunat de luptă împotriva mea, de fapt necunoscându-mă deloc. Ea nu știa care îmi este lucrarea și, cu toate acestea, nutrea cele mai rele simțăminte de prejudecată împotriva mea, influențând-o și pe sora H.; ele s-au unit în observațiile și discuțiile lor înverșunate. Mi s-a arătat că persoana care era în legătură cu sora H. era o femeie încăpățânată, de tip sanguin, cu o părere foarte bună despre sine. Ea gândea că părerile ei sunt corecte și că ceilalți trebuie să se bizuie pe cuvântul ei, când, de fapt, ea doar întuneca sfatul prin cuvintele ei și dădea pe față spiritul oștirii balaurului în luptă împotriva acelora care ar trebui să fie uniți prin poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus.
De când a fost la _____, sora H. a început să disprețuiască viziunile și a răspândit zvonuri și bârfe, deși ea le considera adevărate. Nu s-a împotrivit nici unei influențe menite a mă ataca pe mine. Nu știa decât că viziunile sunt de la Dumnezeu; ea nu cunoștea în mod personal unealta umilă pe care o folosea Dumnezeu; și, cu toate acestea, s-a unit cu cei neconsacrați din _____, pentru a exercita o influență puternică împotriva mea. Ei s-au încurajat unul pe celălalt, unindu-se ca să transmită mai departe istorisiri mincinoase ce proveneau din diferite surse, în acest fel alimentându-și prejudecățile. Nu poate exista unire între spiritul lor și spiritul soliilor pe care Domnul găsește de cuviință să le dea poporului Său umil. Spiritul care domnește în inimile lor nu se poate armoniza cu lumina dată de Dumnezeu.
Multe biete suflete nu știu ce fac. Ele se unesc cu forțele lui Satana și îl ajută în această lucrare. Ele dovedesc mult zel și stăruință în împotrivirea lor oarbă, ca și când I-ar face un serviciu lui Dumnezeu împotrivindu-se viziunilor. Toți cei care doresc să facă astfel pot face cunoștință ei înșiși cu roada acestor viziuni. Timp de șaptesprezece ani, Dumnezeu a găsit de cuviință ca acestea să supraviețuiască și să fie întărite împotriva forțelor lui Satana, iar influența agenților omenești a avut menirea să-l ajute pe Satana în această lucrare.
Mi-au fost arătate și alte femei din _____ care se războiau cu adevărul. Mi-a fost prezentată una dintre acestea care îmbrățișase câteva puncte ale adevărului și apoi nu a mers mai departe cu rămășița poporului lui Dumnezeu. Ea avea o părere înaltă despre sine și credea că înțelege tot adevărul. După părerea ei, era înțeleaptă și mi-a fost prezentată ca privind mereu înapoi, referindu-se astfel la o experiență avută demult, când primise o anumită lumină, și se considera suspusă, gândind că are suficientă lumină și cunoștință pentru a instrui întregul trup. Credința ei era șovăielnică și incoerentă. Multe dintre ideile ei cu privire la adevăr sunt greșite și, cu toate acestea, ea este egoistă, plină de sine, îndreptățindu-se mereu. Ea e gata să-i învețe pe alții, însă nu este dispusă să se lase învățată. A disprețuit sfatul și a dat la o parte învățăturile lui Dumnezeu oferite prin servii Săi. Am văzut-o cum se îndreptățea și i-am văzut viața devoțională, de rugăciune. Ca și fariseul, ea își enumera faptele bune: „Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalți oameni hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” (Luca 18, 12.) Rugăciunea fariseului nu a fost luată în seamă, ci a bietului vameș, care a putut să spună doar atât: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”, trezind mila Domnului. Rugăciunea lui a fost acceptată, în timp ce rugăciunea fariseului arogant a fost respinsă. „Fiindcă oricine se înalță va fi smerit, iar cine se smerește va fi înălțat.” (Luca 18, 14.)
Apocalipsa 3, 17.18: „Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic» și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești; haine albe ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi ca să-ți ungi ochii și să vezi.”
Această persoană, al cărei chip l-am recunoscut când l-am privit, mi s-a spus că este dna I. Am văzut că viața ei nu se caracteriza prin acea umilință ce ar trebui să fie observată la urmașii lui Hristos. Când bieții oameni, muritori, orice ar pretinde ei că sunt, devin drepți în ochii lor, atunci Domnul Isus îi părăsește și îi lasă să fie amăgiți cu privire la ei înșiși. Mi-a fost arătat că această femeie îi influențase pe alții și unii s-au unit cu ea pentru a pune viziunile într-o lumină ridicolă. Pentru toate aceste lucruri, ei vor răspunde înaintea lui Dumnezeu. Pentru că fiecare cuvânt batjocoritor împotriva luminii pe care Dumnezeu găsește de cuviință să o transmită pe calea aleasă de El este înregistrat cu credincioșie.
Mi-a mai fost arătată și o altă femeie care nu este unită cu poporul condus de Dumnezeu. Duhul adevărului nu locuiește în inima ei și ea a fost foarte ocupată să facă lucrarea care-i place atât de mult vrăjmașului oricărui bine, pentru a distrage și pune în încurcătură mințile oamenilor. (Am recunoscut-o pe această femeie în ultima zi a adunărilor; ea a rămas după terminare.) Este foarte vorbăreață și oricând gata să asculte și să spună orice lucru nou cu privire la greșelile altora, iar aceste presupuneri rele ale ei le numește discernământ. Ea socotește lumina întuneric, iar întunericul lumină și face rugăciuni lungi. Îi place să fie aprobată și să i se dea dreptate și a înșelat pe câțiva. Ea vrea să-i învețe pe alții și consideră că Dumnezeu o învață pe ea mai mult decât pe ceilalți. Însă adevărul nu are loc în inima ei.
Mi-au fost arătate și alte câteva persoane care își unesc influența cu cele pe care le-am menționat și împreună fac tot ce pot pentru a-i îndepărta pe oameni din corpul bisericii și pentru a crea confuzie; influența lor aruncă ocară asupra adevărului lui Dumnezeu. Domnul Isus și sfinții îngeri înalță și unesc poporul lui Dumnezeu într-o singură credință, pentru ca ei să aibă o singură gândire și o singură judecată. Și în timp ce sunt aduși la unitatea credinței, pentru a vedea față în față adevărurile importante, solemne, pentru acest timp, Satana este la lucru pentru a se împotrivi înaintării lor. Domnul Isus este la lucru prin instrumentele Sale, pentru a aduna laolaltă și a uni. Satana lucrează prin instrumentele sale pentru a împrăștia și dezbina. „Căci iată, voi porunci și voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ.” (Amos 9, 9.)
Dumnezeu pune la probă și Își încearcă acum poporul. Este avut în vedere caracterul. Îngerii cântăresc valoarea morală și țin un raport credincios al tuturor faptelor copiilor oamenilor. Între cei care susțin că fac parte din poporul lui Dumnezeu sunt inimi corupte; însă toți aceștia vor fi puși la probă și încercați. Pentru că Dumnezeu, care citește inimile tuturor, va aduce la lumină faptele ascunse ale întunericului atunci când se bănuiește cel mai puțin, astfel ca obstacolele care au împiedicat progresul lucrării să poată fi date la o parte, iar Dumnezeu să poată avea un popor curat și sfânt, care să-I rostească judecățile.
Căpitanul mântuirii noastre îi conduce pe cei din poporul Său pas cu pas, curățindu-i și făcându-i corespunzători în vederea mutării de pe acest pământ și lăsându-i în urmă pe aceia care se distanțează de trup și nu vor să se lase conduși, mulțumindu-se cu propria lor neprihănire. Dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare este întunericul acesta! Nu există amăgire mai mare care să înșele mintea omului decât aceea care îi determină pe oameni să-și îngăduie un spirit încrezător în sine, să creadă că ei sunt drepți și în lumină, în timp ce se îndepărtează de poporul lui Dumnezeu, iar lumina pe care o nutresc ei este întuneric.
Acei oameni din _____ care s-au îndepărtat de trupul bisericii au dovedit un spirit împietrit, înverșunat, împotriva acelora pe care Dumnezeu îi folosește ca unelte ale Sale, pentru a-Și uni poporul pe aceeași temelie a adevărului. Spiritul lor se opune lucrării lui Dumnezeu, iar influența lor a adus rușine asupra cauzei lui Dumnezeu și a făcut ca necredincioșii să privească cu dezgust asupra cauzei lui Dumnezeu, făcându-l pe Satana să tresalte. Cei care lucrează în cadrul bisericii și încearcă să-I slujească lui Dumnezeu s-ar putea să fie un timp agasați de cei nedrepți și despre care mi-a fost arătat că se îndreptățesc pe ei înșiși și sunt farisei; însă, dacă au răbdare și umblă în umilință înaintea lui Dumnezeu, rugându-se cu stăruință pentru puterea Duhului Său, ei vor înainta, iar cei care nu au o poziție sănătoasă în credință vor fi lăsați în urmă.
Mi-a fost prezentat fratele J. și mi-a fost arătat că purtarea lui nu a fost pe placul lui Dumnezeu. El a fost instabil. A fost indus în eroare de teoria „Veacului ce va să fie”; și, având în vedere că nu există nici cea mai mică armonie între această teorie și întreita solie îngerească, el și-a pierdut atașamentul și credința față de solie și a fost iritat de faptul că s-a spus atât de mult cu privire la aceasta. Cel de-al treilea înger proclamă una dintre cele mai solemne solii locuitorilor pământului; va fi oare poporul ales al lui Dumnezeu indiferent față de aceasta și nu își va uni glasul pentru a face să răsune această solemnă avertizare? Fratele J. este amăgit și îi amăgește și pe alții. Subiectul lui fusese consacrarea, când inima lui nu era în rânduială. Mintea lui era împărțită. El nu a avut o ancoră care să îl susțină, plutind încoace și încolo fără să fie întemeiat în credință. Și-a petrecut mult timp referindu-se la zvonuri sau istorisiri menite să distragă mințile și să le tulbure. A avut multe de spus împotriva mea, a soțului meu și a viziunilor. El s-a așezat în această poziție: „Dă-mi de știre iar noi vom da de știre mai departe.” Dumnezeu nu l-a trimis cu o asemenea misiune. El nu știe pe cine a slujit. Satana s-a folosit de el pentru a arunca mințile oamenilor. Puțina influență pe care a avut-o a folosit-o pentru a întărâta mințile oamenilor împotriva întreitei solii îngerești. Prin rapoarte false, el a prezentat viziunile într-o lumină greșită, iar sufletele slabe, care nu erau bine întemeiate în tot adevărul prezent, au fost hrănite până la saturație cu aceste lucruri, în loc să fie hrănite cu hrana curată, bine aleasă, vânturată. El a fost înșelat cu privire la sfințire. Dacă nu își schimbă viața și dacă nu se lasă învățat și nu se atașează luminii date, Dumnezeu îl va lăsa să-și urmeze propria lui cale și să-și urmeze judecata nedesăvârșită, până ce va ajunge la ruina credinței sale și, prin umblarea lui neînțeleaptă, va deveni un semnal de avertizare pentru aceia care aleg să meargă independent de trup. Dumnezeu va deschide ochii sufletelor sincere, pentru a înțelege lucrarea teribilă a acelora care risipesc și dezbină. El îi va însemna pe cei care provoacă dezbinări, astfel ca fiecare suflet sincer să poată scăpa din cursa lui Satana.
Fratele J. a primit din partea fratelui K. o falsă teorie cu privire la sfințire, care se situează în afara întreitei solii îngerești și care, oriunde este primită, distruge atașamentul față de solie. Mi-a fost arătat că fratele K. se afla pe un teren primejdios. El nu este unit cu întreita solie îngerească. S-a bucurat odată de binecuvântarea lui Dumnezeu, însă acum nu se mai bucură, pentru că nu a prețuit și nu a îndrăgit lumina adevărului care a strălucit pe calea lui. El a adus cu sine teoria metodistă cu privire la sfințire și a prezentat-o în față, considerând-o de cea mai mare importanță. Iar adevărurile sacre, aplicabile în acest timp, au fost socotite de el de mică importanță. El a urmat propria lui lumină și s-a afundat tot mai mult în întuneric, îndepărtându-se tot mai mult de adevăr, până ce acesta nu a mai avut decât puțină influență asupra lui. Satana i-a luat mintea în stăpânire și el a produs multă vătămare cauzei adevărului în partea de nord a statului Wisconsin.
Această teorie cu privire la sfințire a fost cea primită de sora G. de la fratele K. și pe care ea a încercat să o urmeze, consecința pentru ea fiind afundarea în acel teribil fanatism. Fratele K. a tulburat și zăpăcit multe minți cu această teorie privitoare la sfințire. Toți cei care o îmbrățișează își pierd în mare măsură interesul și atașamentul față de întreita solie îngerească. Acest punct de vedere cu privire la sfințire este o teorie foarte atrăgătoare. Ea ascunde bietelor suflete aflate în întuneric greșeala și mândria. Le dă aparența că sunt buni creștini și că posedă sfințirea, când inimile lor sunt corupte. Este o teorie care susține pacea și siguranța, care nu aduce răul la lumină și nu respinge și nu mustră păcatul. Ea vindecă rana fiicei poporului lui Dumnezeu într-o oarecare măsură, strigând: „Pace, pace”, când nu este pace. Bărbați și femei cu inimile întinate aruncă asupra lor veșmântul sfințirii și sunt considerați ca exemple în turmă, când de fapt ei sunt agenții lui Satana, folosiți de el pentru a ispiti și a înșela sufletele sincere, ducându-le pe căi laterale, astfel ca acestea să nu poată simți puterea și importanța adevărurilor solemne proclamate de cel de-al treilea înger.
Fratele K. a fost privit ca un exemplu, în timp ce a adus prejudicii cauzei lui Dumnezeu. Viața lui nu a fost fără vină. Căile lui nu au fost conform cu legea cea sfântă a lui Dumnezeu sau cu viața fără pată a Domnului Hristos. Firea lui coruptă nu a fost supusă; și, cu toate acestea, el zăbovește mult asupra sfințirii și prin aceasta amăgește pe mulți. Am fost îndreptată spre trecutul lui. El dăduse greș în a aduce suflete la adevăr și a le întemeia pe întreita solie îngerească. El prezintă o teorie a sfințirii ca o problemă de cea mai mare importanță, în timp ce socotește de foarte mică importanță canalul prin care vine binecuvântarea lui Dumnezeu. „Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17, 17.) Adevărul prezent, care constituie canalul, nu este avut în vedere, ci este călcat în picioare. Mulți strigă: sfințenie, sfințenie, consacrare, consacrare, și cu toate acestea nu cunosc din proprie experiență mai mult despre ceea ce vorbesc decât își cunoaște păcătosul propriile înclinații corupte. Dumnezeu va smulge în curând acest veșmânt de pretinsă sfințenie pe care unii, care au o minte firească, l-au aruncat împrejurul lor pentru a-și ascunde diformitatea sufletului.
Se ține un raport credincios al faptelor copiilor oamenilor. Nimic nu poate fi tăinuit de ochiul Celui prea înalt și sfânt. Unii apucă pe o cale opusă Legii lui Dumnezeu și apoi, pentru a-și acoperi purtarea păcătoasă, susțin că sunt consacrați Lui. Această presupusă sfințenie nu se dă pe față în viața lor de toate zilele. Nu are tendința de a-i înălța sufletește și de a se „feri de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5, 22.) Noi suntem o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. Credința noastră suferă ocară ca urmare a căii luate de mințile firești. Aceștia susțin o parte a adevărului care le conferă influență, în timp ce ei nu sunt uniți cu cei care cred și sunt uniți în tot adevărul. Care a fost influența fratelui K.? Care au fost roadele eforturilor sale? Câți au fost aduși și întemeiați în adevărul prezent? Pe câți i-a adus la unitatea credinței? El nu a adunat cu Hristos. Influența lui a fost spre a împrăștia. Se simte o lipsă în predicarea lui, iar convertiților lui le lipsește ceea ce se va dovedi a fi stânca și scutul lor în ziua mâniei lui Dumnezeu. Predicarea lui duce lipsă de sare, savoare. El nu convertește pe deplin sufletele la adevăr, despărțindu-le de lume și făcându-i să se unească alături de poporul adevărat al lui Dumnezeu. Convertiții lui nu au o ancoră care să îi susțină, sunt purtați încoace și încolo, până ce mulți dintre ei se rătăcesc și se pierd în lume.
Fratele K. nu știe ce spirit are. El își unește influența cu cea a oștirii balaurului pentru a se împotrivi acelora care țin poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus. El are o luptă grea în fața lui. În ce privește Sabatul, el se situează pe aceeași poziție cu baptiștii de ziua a șaptea. Despărțiți Sabatul de aceste solii și acesta își va pierde puterea; însă atunci când este legat de întreita solie îngerească, acesta este însoțit de putere care îi convinge pe necredincioși și le dă tărie să ia poziție, să trăiască, să crească și să înflorească în Domnul. Este timpul ca poporul lui Dumnezeu din Wisconsin să-și definitiveze poziția. „Cine este de partea Domnului?” va fi solia pe care o vor face să răsune cei credincioși, cei cu experiență din orice loc. Dumnezeu le cere să iasă afară și să se separe de orice influență care i-ar putea despărți unul de celălalt și de marea temelie a adevărului pe care Dumnezeu Și-a așezat poporul.
Mi-a fost arătat cazul d-lui L. El are multe de spus cu privire la sfințire, însă se înșeală singur și alții sunt înșelați prin el. Sfințirea lui poate că durează cât timp este la adunare, însă nu poate trece testul. Sfințirea Bibliei curățește viața, însă inima lui L. nu a fost curățită. Răul există în inimă și se dă pe față în viață, iar vrăjmașii credinței noastre au avut ocazia de a-i ocărî pe păzitorii Sabatului. Ei judecă pomul după roadele lui.
2 Corinteni 4, 2: „Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.”
Mulți merg direct împotriva Scripturii de mai sus. Ei lucrează cu viclenie și mânuiesc Cuvântul lui Dumnezeu pentru a înșela. Ei nu trăiesc adevărul în viața lor. Au anumite manifestări ale sfințeniei și, cu toate acestea, aruncă la o parte Cuvântul lui Dumnezeu. Ei se roagă pentru sfințire, cântă sfințirea și strigă sfințirea. Oameni cu inimile întinate își iau un aer de nevinovăție și susțin că sunt consacrați, însă acest lucru nu constituie dovada că sunt drepți. Faptele lor dau mărturie cu privire la ei. Conștiința lor este împietrită, însă ziua lui Dumnezeu se apropie și orice lucrare a omului va fi scoasă la iveală, de orice fel ar fi. Și fiecare va primi după faptele sale.
Îngerul a spus în timp ce arăta spre L.: „Ce tot înșiri tu legile Mele și ai în gură legământul Meu, când tu urăști mustrările și arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoț, te unești cu el și te însoțești cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rău și limba ta urzește vicleșuguri.” (Psalmii 50, 16-19.) Dumnezeu va da la o parte aceste influențe dezbinătoare și Își va izbăvi poporul, dacă aceia care susțin tot adevărul vor ieși în ajutorul Domnului.
Nu există sfințire biblică pentru aceia care aruncă la o parte o parte a adevărului. Există suficientă lumină dată în Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că nimeni nu trebuie să se rătăcească. Adevărul este atât de înălțător, încât poate fi admirat de mințile cele mai înalte, și este atât de simplu, încât cel mai umil, cel mai slab copil al lui Dumnezeu îl poate înțelege și poate fi învățat prin el. Aceia care nu văd frumusețea care există în adevăr și care nu acordă importanță întreitei solii îngerești vor fi fără scuză, pentru că adevărul este clar.
2 Corinteni 4, 3.4: „Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul acestui veac, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
Ioan 17, 17.19: „Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.”„Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.”
1 Petru 1, 22: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul, să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.”
2 Corinteni 7, 1: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.”
Filipeni 2, 12-15: „Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. Faceți toate lucrurile fără cârtiri și șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume.”
Ioan 15, 3: „Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.”
Efeseni 5, 25-27: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.”
Aceasta este sfințirea Bibliei. Nu este doar ceva ce se vede pe dinafară, o lucrare exterioară. Este sfințirea care se primește prin canalul adevărului. Este adevărul primit în inimă și pus în practică în viață.
Domnul Isus, ca om, a fost desăvârșit, și cu toate acestea, a crescut în har. Luca 2, 52: „Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” Chiar cel mai desăvârșit creștin poate crește continuu în cunoașterea dragostei lui Dumnezeu.
2 Petru 3, 14.18: „De aceea, prea iubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace ... ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum și în ziua veșniciei. Amin.”
Sfințirea nu este o lucrare de o clipă, de o oră sau de o zi. Este o continuă creștere în har. Noi nu știm astăzi cât de aprigă va fi lupta mâine. Satana trăiește și este activ și în fiecare zi noi trebuie să strigăm cu stăruință după ajutor la Dumnezeu și după tărie pentru a putea să ne împotrivim lui. Atâta timp cât stăpânește Satana, trebuie să ne supunem eul. Avem de întâmpinat obstacole și nu există loc pentru zăbavă și punct în care să putem veni și să spunem că am ajuns la țintă.
Filipeni 3, 12: „Nu că am și câștigat premiul sau am ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus.”
Viața creștinului este un continuu marș înainte. Domnul Isus Își curățește și rafinează poporul; iar atunci când chipul Său este pe deplin reflectat în copiii Săi, aceștia sunt desăvârșiți și sfinți, pregătiți pentru mutarea de pe acest pământ. Creștinul are o mare lucrare de făcut. Noi suntem avertizați să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, să ne desăvârșim sfințirea în temere de Dumnezeu. Vedem în ce constă marea noastră lucrare. Fiecare mlădiță din vie trebuie să-și extragă seva de viață și tăria din viță pentru a putea aduce roadă.