Mi-a fost arătat David implorându-L pe Domnul să nu-l părăsească atunci când va fi bătrân și motivul pentru care a trebuit să înalțe o rugăciune atât de arzătoare. El a văzut că majoritatea oamenilor în vârstă din jurul lui erau bătrâni și că această nefericire creștea mai ales o dată cu înaintarea în vârstă. Dacă unii oameni erau prin firea lor închiși și lacomi, aceste trăsături deveneau tot mai dezagreabile cu trecerea anilor. Dacă erau geloși, nervoși și nerăbdători, când ajungeau bătrâni erau și mai rău.
David s-a întristat când a văzut că regi și nobili, care păreau că se tem de Dumnezeu când erau în puterea vârstei, au devenit geloși pe cei mai buni prieteni ai lor când au ajuns bătrâni. Ei se temeau în mod continuu că prietenii lor se interesau de ei din motive egoiste. Erau gata să asculte insinuările și sfaturile înșelătoare ale străinilor cu privire la cei în care ar fi trebuit să se încreadă. Gelozia lor neținută în frâu izbucnea uneori pentru că nu erau toți de acord cu felul greșit în care vedeau ei lucrurile. Lăcomia lor era teribilă. Adesea gândeau că propriii lor copii și rudele lor ar dori ca ei să moară pentru a le lua locul sau avuțiile și a primi onoarea care le fusese acordată lor. Iar unii erau atât de stăpâniți de sentimente de gelozie și lăcomie, încât erau gata să-și distrugă propriii lor copii.
David a observat că, deși viețile unora fuseseră neprihănite în timpul maturității, pe măsură ce s-au apropiat de vârsta bătrâneții, parcă și-au pierdut stăpânirea de sine. Satana fusese cel care intervenise și pusese stăpânire pe mințile lor, făcându-i să fie nemulțumiți și nestăpâniți. El a văzut că mulți din cei în vârstă păreau a fi fost părăsiți de Domnul și se expuseseră batjocurii și ocării vrăjmașilor lor. David a fost profund mișcat; privind înainte la timpul când avea să fie înaintat în vârstă, s-a întristat. El se temea că Domnul avea să-l părăsească și că avea să fie și el tot așa de nefericit ca și ceilalți bătrâni la ale căror vieți privise și că avea să fie lăsat de ocara vrăjmașilor Domnului. Cu această povară asupra lui, el se roagă fierbinte: „Nu mă lepăda la vremea bătrâneții, când mi se duc puterile, nu mă părăsi!”„O, Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe și până acum eu vestesc minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta neamului de oameni care va veni.” (Psalm 71, 9.17.18.) David simțea nevoia de veghere împotriva relelor care aveau să însoțească vârsta bătrâneții.
Se întâmplă adesea ca persoanele în vârstă să nu dorească să-și dea seama sau să recunoască faptul că tăria lor mintală este în scădere. Ei își scurtează zilele, luând asupra lor unele griji care le aparțin copiilor lor. Satana se joacă adesea cu închipuirile lor și îi face să se simtă în continuă îngrijorare cu privire la banii lor. Aceștia constituie idolul lor și ei îi adună cu toată grija. Uneori se lipsesc de multe lucruri care le sunt necesare în viață sau muncesc mai degrabă peste puterile lor decât să folosească din banii pe care îi au. În acest fel, ei se lipsesc în mod continuu de anumite lucruri, de teamă ca nu cumva, în viitor, cândva, să ducă lipsă. Toate aceste temeri provin de la Satana. El este cel care tulbură organismul, conducând la temeri servile și gelozii care strică noblețea sufletului și distrug gândurile și simțămintele înalte. Astfel de persoane nu sunt întregi la minte când este vorba de bani. Dacă ei ar fi așa cum dorește Dumnezeu, zilele lor de pe urmă ar fi cele mai fericite și cele mai bune. Aceia care au copii, în a căror gospodărire cinstită și judicioasă au ales să se încreadă, ar trebui să-i lase pe aceștia să-i facă fericiți. Dacă nu vor face acest lucru, Satana va profita de pe urma lipsei lor de tărie mintală și va administra el lucrurile pentru ei. Ei trebuie să lase deoparte îngrijorarea și poverile și să-și ocupe timpul în mod cât mai plăcut, în așa fel încât roada lor să fie pentru cer.