Noi nu considerăm că este în acord cu credința noastră să ne îmbrăcăm în costumul american, să purtăm cercuri sau să cădem în extrema de a purta rochii lungi, care să măture trotuarele sau străzile. Dacă nu ar fi atât de lungi, ca să curețe murdăria de pe străzi, rochiile ar fi decente și ar putea fi păstrate curate mai ușor. Astfel de rochii ar fi potrivite cu credința pe care o avem noi. Am primit mai multe scrisori de la surori, care întreabă care este părerea mea cu privire la purtarea de fuste cu bretele. La toate aceste întrebări, am răspuns într-o scrisoare pe care am trimis-o unei surori din Wisconsin. Voi reda această scrisoare în continuare, și pentru folosul altora:
„Noi, ca popor, nu credem că datoria noastră este să ieșim din lume și să fim demodați. Dacă avem un fel de îmbrăcăminte curat, simplu, decent și confortabil și cei lumești aleg să se îmbrace ca noi, trebuie oare să ne schimbăm acest mod de a ne îmbrăca pentru a fi diferiți de lume? Nu, noi nu trebuie să fim ciudați sau unici în felul de a ne îmbrăca doar de dragul de a fi diferiți de lume, pentru că ei ne-ar disprețui dacă am face astfel. Creștinii sunt lumina lumii, sarea pământului. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie curată și modestă, vorbirea lor castă, cerească, iar purtarea lor -- fără vină.
Cum să ne îmbrăcăm? Dacă cineva poartă jupoane matlasate doar pentru etalare, și nu pentru confort, păcătuiește împotriva lui însuși, prejudiciindu-și sănătatea, și este datoria lui să și-o păstreze. Dacă cineva le poartă doar pentru a arăta ca cercurile, comite un păcat, deoarece caută să imite o modă care este dizgrațioasă. Fustele cu bretele s-au purtat înainte de a fi introduse cercurile. Eu am purtat o fustă simplă cu bretele când aveam 14 ani, nu pentru etalare, ci pentru că era comodă și decentă. Când au fost introduse cercurile, nu am renunțat la fusta cu bretele pentru ele. Să o dau deoparte pentru că a venit moda cu cercuri? Nu; aceasta ar însemna o extremă.
Voi avea întotdeauna în minte faptul că trebuie să fiu un exemplu, și din această cauză nu trebuie să mă avânt după cutare sau cutare modă, ci să urmez o cale dreaptă și independentă de acestea și să nu cad în extreme cu privire la îmbrăcăminte. Să dau la o parte fusta cu bretele, care a fost întotdeauna decentă și confortabilă, și să mă îmbrac cu o fustă subțire, de bumbac, apărând ridicolă în cealaltă extremă, ar fi greșit, pentru că eu nu dau un exemplu bun, ci aș pune un argument în gura celor care poartă cercuri. Pentru a se îndreptăți că le poartă, ar arăta spre mine ca la cineva care nu poartă din acestea și ar spune că ei nu se dezonorează astfel. Căzând în astfel de extreme, noi ne-am distruge influența pe care am avea-o altfel și i-am face pe cei care poartă cercuri să se îndreptățească. Trebuie să ne îmbrăcăm decent, fără să dăm nici cea mai mică atenție modei cu cercuri.
În toate aceste lucruri există o cale de mijloc. O, ce bine ar fi ca noi toți să găsim această cale de mijloc și să o păstrăm! În aceste timpuri solemne, toți ar trebui să ne cercetăm inimile, să ne pocăim de păcatele noastre și să ne umilim înaintea lui Dumnezeu. Lucrarea este între Dumnezeu și propriile noastre suflete. Este o lucrare individuală și fiecare are suficient de făcut, fără a fi nevoie să critice îmbrăcămintea, faptele și motivele fraților și surorilor lor. «Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului!» (Țefania 2, 3.) Aceasta este lucrarea noastră. Cuvintele acestea nu sunt adresate celor păcătoși, ci celor smeriți din țară, care au împlinit poruncile Sale sau au păzit poruncile Lui. Există de lucru pentru fiecare, iar dacă toți vom fi ascultători, vom vedea o dulce unitate între păzitorii Sabatului.”