Tinerii păzitori ai Sabatului sunt dedați căutării de plăceri. Am văzut că nici măcar unul din douăzeci nu cunoaște din experiență ce este religia. Ei sunt într-o goană continuă după ceva care să le satisfacă dorința de schimbare, de distracție; și dacă nu se vor trezi în așa fel, încât să zică din inimă „privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu” (Filipeni 3, 8), ei nu vor fi vrednici de El și vor pierde viața veșnică. Cei tineri, în general, sunt înșelați teribil și, cu toate acestea, ei susțin că sunt credincioși. Viețile lor neconsacrate constituie o rușine la adresa numelui de creștin; exemplul lor constituie o capcană pentru alții. Ei constituie o piedică pentru cel păcătos, pentru că aproape în toate privințele ei nu sunt mai buni decât cei necredincioși. Ei au Cuvântul lui Dumnezeu, însă avertizările, sfaturile, îndemnurile și mustrările acestuia nu sunt luate în seamă, ca și încurajările și făgăduințele pentru cel ascultător și credincios. Făgăduințele lui Dumnezeu sunt toate împlinite cu condiția ascultării umile. Un singur model este dat celor tineri, însă cum s-ar putea compara viețile lor cu viața Domnului Hristos? Sunt alarmată să văd pretutindeni ușurătatea tinerilor și tinerelor care pretind a crede adevărul. Se pare că Dumnezeu nu are loc în gândurile lor. Mințile lor sunt pline de prostii. Conversația lor nu este altceva decât vorbărie goală, deșartă. Ei au o ureche ascuțită pentru muzică, iar Satana știe ce părți ale corpului să stimuleze, pentru a frământa, acapara și a fermeca mintea, astfel ca Domnul Hristos să nu fie dorit. Lipsește dorul spiritual al sufletului pentru cunoaștere divină, pentru creștere în har.
Mi-a fost arătat că tinerii trebuie să se ridice mai sus și să facă din Cuvântul lui Dumnezeu izvorul sfaturilor lor și călăuza lor. Asupra tinerilor zac răspunderi solemne, pe care ei le privesc cu ușurință. Introducerea muzicii în casele lor, în loc să conducă la sfințenie și spiritualitate, a constituit mijlocul de a le distrage mințile de la adevăr. Cântecele ușuratice și muzica populară a zilei par potrivite pentru gusturile lor. Muzica le-a răpit timpul care ar fi trebuit devotat rugăciunii. Muzica, atunci când nu se face abuz de ea, este o mare binecuvântare; însă, când este folosită greșit, constituie un blestem teribil. Aceasta stârnește simțurile, însă nu dă acea tărie și acel curaj pe care creștinul le poate găsi doar la tronul harului, atunci când, în umilință, își face cunoscute lipsurile și, cu strigăte puternice și cu lacrimi, imploră putere divină spre a fi întărit să facă față ispitirilor puternice ale celui rău. Satana îi ține robi pe cei tineri. Oh, ce aș putea oare să spun ca să-i determin să-i zdrobească puterea lui, care îi înnebunește! El este un fermecător iscusit, care îi ademenește spre pierzare. Ascultați sfaturile din Cartea Inspirată a lui Dumnezeu. Am văzut că Satana a orbit mințile celor tineri, astfel ca ei să nu poată înțelege adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu. Simțurile lor sunt atât de tocite, încât ei nu iau în seamă îndemnurile sfântului apostol:
„Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept.” „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”, este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, „ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe (noul) pământ.” (Efeseni 6, 1-3.) „Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.” (Coloseni 3, 20.) Copiii care își dezonorează părinții și nu îi ascultă nu pot avea parte de pământul nou creat. Pământul cel nou, curățit, nu va fi un loc pentru cei răzvrătiți, pentru neascultători, pentru nemulțumitori, fiu sau fiică. Dacă aceștia nu învață supunerea și ascultarea aici, ei nu o vor învăța niciodată; pacea celor mântuiți nu va fi tulburată de copiii neascultători, dezordonați și nesupuși. Nici un călcător al poruncii nu poate moșteni Împărăția cerurilor. Vă rog pe toți tinerii să binevoiți să citiți porunca a cincea din Lege, rostită de Iehova la Sinai și înscrisă cu degetul Lui pe tablele de piatră: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exod 20, 12.)
Am fost îndreptată spre multe pasaje din Scriptură care le arată clar celor tineri voia lui Dumnezeu cu privire la ei. Cu aceste învățături clare, ei va trebui să se întâlnească la judecată. Cu toate acestea, nu există nici măcar un tânăr sau o tânără din douăzeci din cei care pretind că susțin adevărul care să dea atenție acestor învățături ale Bibliei. Tinerii nu citesc suficient Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ști care sunt cerințele acestuia cu privire la ei; și totuși, aceste adevăruri îi vor judeca în marea zi a lui Dumnezeu, când tineri și bătrâni vor fi răsplătiți după faptele făcute când erau în trup.
Ioan spune: „V-am scris tinerilor, fiindcă sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău. Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2, 14-17.)
Îndemnul către tineri este valabil și pentru tinere. Tinerețea nu îi scutește de responsabilitățile pe care le au. Ei sunt puternici și nu sunt doborâți de griji și de povara anilor; sunt plini de zel, iar dacă își îndreaptă sentimentele de la cele lumești către Domnul Hristos și către cer, făcând voia lui Dumnezeu, ei vor avea nădejdea unei vieți mai bune, de durată, și vor trăi veșnic, încununați cu slavă, cinste, onoare și viață veșnică. Dacă cei tineri trăiesc pentru a-și satisface pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, înseamnă că ei caută lucrurile acestei lumi făcând pe plac marelui lor vrăjmaș și astfel ei se despart de Tatăl. Iar când toate aceste lucruri care sunt căutate trec, speranțele le sunt spulberate, iar așteptările lor pier. Despărțiți de Dumnezeu, ei se vor pocăi atunci cu amar de nesăbuința de a-și fi slujit plăcerii proprii, satisfăcându-și dorințele, și pentru că și-au vândut, pentru câteva plăceri frivole, o viață de fericire de care s-ar fi putut bucura pentru totdeauna.
„Nu iubiți lumea, nici lucrurile care sunt din lume”, spune apostolul inspirat. Atunci el adaugă avertizarea: „Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2, 15.) Este un lucru care ar trebui să ne alarmeze anume că dragostea pentru lume stăpânește mințile celor tineri. Fără doar și poate, ei iubesc lumea și lucrurile din lume și tocmai din acest motiv dragostea lui Dumnezeu nu își găsește loc în inimile lor. Ei își găsesc plăcerea în lume și în lucrurile din lume și sunt străini față de Tatăl și față de darurile Duhului Său. Dumnezeu este dezonorat prin neseriozitate și modă și prin vorbăria goală, deșartă și râsetele care caracterizează viața celor tineri în general. Pavel îi îndeamnă pe tineri să fie serioși: „Sfătuiește de asemenea pe tineri să fie cumpătați, și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată spune nimic rău de noi.” (Tit 2, 6-8.)
Îi implor pe cei tineri, de dragul sufletului lor, să dea atenție îndemnului inspirat al apostolului. Toate aceste învățături, avertismente și mustrări pline de har pot fi fie o mireasmă de viață spre viață, fie de moarte spre moarte. Mulți dintre cei tineri sunt nechibzuiți în ceea ce vorbesc. Ei vor să treacă cu vederea că din cuvintele lor vor fi socotiți fără vină și tot din cuvintele lor vor fi condamnați. Toți ar trebui să dea atenție cuvintelor Mântuitorului: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12, 35-37.) Cât de puțină atenție este acordată chiar îndemnurilor Învățătorului ceresc! Mulți fie că nu studiază Cuvântul lui Dumnezeu, fie că nu acordă atenție adevărurilor solemne ale acestuia, și aceste adevăruri clare se vor ridica la judecată și îi vor condamna.
Cuvintele și faptele scot la iveală în mod limpede ceea ce este în inimă. Dacă mândria, vanitatea și iubirea de sine și de îmbrăcăminte umplu inima, cuvintele rostite vor fi despre modă, îmbrăcăminte și înfățișare, și nu despre Domnul Hristos și Împărăția cerurilor. Dacă în inimă domnesc sentimente de invidie, acestea vor fi prezente în vorbe și fapte. Cei care se măsoară după alții, care fac ce fac alții și nu realizează lucruri mari, aducând ca scuză defectele și greșelile altora, nu vor fi decât pleavă și vor rămâne niște pitici din punct de vedere spiritual, atâta timp cât îi vor face pe plac lui Satana, îngăduindu-și astfel de simțăminte neconsacrate. Unii nu sunt preocupați decât de ce să mănânce, ce să bea și cu ce să se îmbrace. Aceste gânduri ies la iveală din prisosul inimii, atâta timp cât lucrurile vremelnice constituie marea țintă a vieții, cea mai mare realizare. Aceste persoane uită cuvintele lui Hristos: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6, 33.)
Tinerii au inima plină de iubire de sine. Acest lucru se dă pe față în dorința lor de a fi zugrăviți de artist; ei nu se mulțumesc să fie reprezentați o singură dată, ci stau iar și iar pentru tabloul lor, sperând de fiecare dată că ultimul va depăși toate eforturile anterioare și tabloul va apărea mai frumos decât originalul. Banii care ar fi trebuit să fie ai Domnului sunt irosiți în acest fel, și ce se câștigă? O biată umbră pe hârtie. Orele care ar fi trebuit să fie devotate rugăciunii sunt ocupate cu propria lor persoană; ceasurile prețioase ale harului sunt astfel irosite.
Satana este mulțumit când atenția tinerilor este atrasă de orice lucru care le distrage mintea de la Dumnezeu, astfel ca înșelătorul să se poată strecura pe furiș, iar ei, nepregătiți pentru atacurile lui, să fie prinși în cursă. Ei nu sunt conștienți că marele Artist al cerului ia cunoștință de orice faptă și de orice cuvânt și că purtarea lor și chiar gândurile și intențiile inimii stau în fața Lui, prezentate în amănunt. Orice defect din caracterul lor moral stă descoperit sub privirile insistente ale îngerilor și ei vor avea întregul tablou, integral prezentat în fața lor în toată diformitatea sa, atunci când judecata va fi pronunțată. Toate acele cuvinte deșarte, neserioase, sunt scrise în carte. De asemenea, toate vorbele neadevărate, toate faptele menite să înșele, ale căror motive au fost ascunse de ochiul omenesc, dar sunt văzute de ochiul atotvăzător al lui Iehova, toate acestea sunt scrise cu litere vii. Orice faptă egoistă este prezentată.
În general, tinerii se comportă ca și când ceasurile prețioase ale timpului de har, în timp ce harul se prelungește, ar fi o mare sărbătoare, iar ei ar fi în această lume doar pentru distracție, pentru a fi mereu satisfăcuți de un cerc neîntrerupt de senzații. Satana a făcut eforturi speciale pentru a-i determina să-și găsească fericirea în distracțiile lumești și a se îndreptăți străduindu-se să arate că aceste distracții sunt nevătămătoare, nevinovate și chiar importante pentru sănătate. Unor medici le-a dat impresia că spiritualitatea și consacrarea față de Dumnezeu sunt în defavoarea sănătății. Acest lucru este pe placul vrăjmașului sufletelor. Există persoane cu o imaginație bolnavă, care nu reprezintă corect religia lui Hristos; aceștia nu dețin religia curată a Bibliei. Unii se tot chinuie pe ei înșiși pe parcursul vieții datorită păcatelor lor; tot ceea ce pot vedea nu este decât un Dumnezeu al dreptății ofensat. Ei nu-L văd pe Domnul Hristos și puterea Lui mântuitoare prin meritele sângelui Său. Unii ca aceștia nu au credință. Din această clasă fac parte în general cei care nu au o minte echilibrată. Prin boala transmisă lor de către părinți și printr-o educație greșită în copilărie, ei au preluat obiceiuri greșite, care sunt vătămătoare organismului și creierului, făcând ca organele implicate în moralitate să se îmbolnăvească și făcând imposibil ca ei să poată gândi și acționa rațional în toate privințele. Ei nu au minți bine echilibrate. Evlavia și neprihănirea nu sunt vătămătoare pentru sănătate, ci sunt sănătate pentru trup și tărie pentru suflet. Petru spune: „Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune ... să se depărteze de rău și să caute binele, să caute pacea și s-o urmărească; căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.” „Căci dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi. N-aveți nici o teamă de ei și nu vă tulburați.” (1 Petru 3, 10-12.14.)
Conștiența lucrului bine făcut constituie cel mai bun medicament pentru trupurile și mințile bolnave. Binecuvântarea specială a lui Dumnezeu asupra celui ce o primește este sănătate și putere. O persoană a cărei minte are liniște și mulțumire în Domnul se află pe calea spre sănătate. Conștiența faptului că ochii Domnului sunt asupra noastră și că El ne ascultă rugăciunile reprezintă cu adevărat o mulțumire. Faptul că știm că avem un Prieten care nu dă greș niciodată, căruia îi putem încredința toate secretele sufletului, constituie un privilegiu pe care cuvintele nu îl pot exprima niciodată. Cei ale căror facultăți morale le sunt întunecate de boală nu sunt cei care să reprezinte corect viața creștină sau frumusețile vieții sfinte. Prea adesea, ei se găsesc în focul fanatismului sau în apa indiferenței reci sau a ceții placide. Cuvintele Domnului Hristos sunt de valoare mai mare decât părerile tuturor medicilor din Univers: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6, 33.) Acesta este cel dintâi mare obiectiv -- Împărăția cerurilor, neprihănirea lui Hristos. Alte obiective de atins trebuie să fie secundare acestora.
Satana va prezenta calea sfințirii ca fiind grea, în timp ce cărarea plăcerilor lumești o arată ca fiind presărată cu flori. Ispititorul va prezenta în fața voastră lumea cu plăcerile ei în culori false, amăgitoare. Vanitatea constituie una dintre cele mai puternice trăsături ale firilor noastre destrăbălate și el știe că poate face apel cu succes la aceasta. El vă va linguși prin agenții săi. Poate vei primi laude care îți vor satisface vanitatea și îți vor alimenta mândria și prețuirea de sine și vei gândi poate că ar fi păcat ca, având astfel de avantaje și puncte de atracție, să ieși din lume, să te desparți de ea și să devii creștin, să-ți uiți tovarășii și să fii ca și mort, când ei te laudă sau te critică. Satana îți spune că, datorită avantajelor pe care le ai, te vei putea bucura într-o mare măsură de plăcerile lumii. Însă ia seama că plăcerile acestui pământ vor avea un sfârșit și că ceea ce semeni va trebui să și culegi. Sunt oare trăsăturile ce țin de propria persoană, iscusința sau talentele, prea valoroase pentru a fi consacrate lui Dumnezeu, Creatorul ființei tale, Acela care veghează asupra ta în fiecare moment? Sunt calitățile tale prea prețioase pentru a fi consacrate lui Dumnezeu?
Tinerii susțin că au nevoie de ceva care să însuflețească și să distragă mintea. Am văzut că se poate găsi plăcere în hărnicie, mulțumire în a duce o viață cu folos. Unii însă susțin că trebuie să aibă ceva care să le intereseze mintea atunci când își termină treburile, o ocupație mintală sau o distracție spre care mintea se poate îndrepta pentru a găsi ușurare și împrospătare, în mijlocul grijilor și lucrului istovitor. Speranța creștină este chiar ceea ce avem nevoie. Religia se va dovedi un mângâietor pentru cel necredincios, o călăuză sigură spre Izvorul adevăratei fericiri. Tinerii trebuie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu și să se devoteze meditației și rugăciunii și vor descoperi că timpul lor liber nu ar putea fi folosit mai bine. Prieteni tineri, trebuie să vă luați timp ca să vă dovediți vouă înșivă dacă sunteți în dragostea lui Dumnezeu. Fiți stăruitori pentru a fi siguri de chemarea și alegerea voastră. Depinde doar de voi dacă vă veți asigura o viață mai bună.
„Căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.” (Proverbe 3, 17.) Locuința viitoare a celor neprihăniți și răsplata lor veșnică sunt teme înalte și nobile pe care le pot contempla cei tineri. Zăboviți asupra minunatului plan al mântuirii, asupra marelui sacrificiu făcut de Regele slavei pentru a putea fi înnobilați prin meritele sângelui Său și prin ascultare, în cele din urmă, să fiți ridicați la tronul lui Hristos. Acest subiect ar trebui să angajeze cele mai nobile gânduri ale minții. A fi adus într-o stare pe placul lui Dumnezeu -- ce privilegiu! A avea comuniune cu El -- ce ar putea să ne înalțe mai mult, să ne rafineze și să ne ridice mai presus de plăcerile frivole ale pământului? A ne bucura de reînnoirea prin har a firilor noastre stricate, a ne ține poftele păcătoase și tendințele animalice în supunere, a merge înainte având o independență morală nobilă, dobândind victorii zi de zi, ne va da acea pace a conștiinței pe care numai lucrul bine înfăptuit o poate da.
Prieteni tineri, am văzut că, având o astfel de ocupație și divertisment al minții, puteți fi fericiți. Însă motivul pentru care voi nu aveți astâmpăr este că nu căutați singura sursă de fericire. Voi încercați tot timpul să găsiți în afara lui Hristos acea fericire care nu se poate găsi decât în El. În El nu pot exista speranțe spulberate. Rugăciunea, o, cât de mult este neglijat acest prețios privilegiu! Citirea Cuvântului lui Dumnezeu pregătește mintea pentru rugăciune. Unul dintre cele mai mari motive pentru care sunteți atât de puțin dispuși să vă apropiați de Dumnezeu în rugăciune este faptul că nu sunteți pregătiți pentru această lucrare sfântă din cauză că citiți povești fascinante care au stârnit imaginația și au trezit patimi nesfinte. Cuvântul lui Dumnezeu devine dezgustător, iar ceasul rugăciunii este uitat. Rugăciunea constituie puterea creștinului. Când e singur, el nu este singur; el simte prezența Aceluia care a spus: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele.” (Matei 28, 20.)
Tinerii au nevoie exact de ceea ce nu au, și anume de religie. Nimic nu o poate înlocui. Religia doar cu numele nu înseamnă nimic. Numele sunt înscrise în cărțile bisericii de pe pământ, dar nu în cartea vieții. Am văzut că nu este nici măcar unul din douăzeci de tineri care să știe din experiență ce este religia. Ei își slujesc lor înșiși și, cu toate acestea, pretind că sunt slujitori ai lui Hristos; iar dacă vraja care i-a cuprins nu este îndepărtată, își vor da seama în curând că vor avea soarta păcătosului. În ce privește tăgăduirea de sine sau sacrificiul pentru adevăr, ei au găsit o cale mai ușoară. În ce privește plânsul cu lacrimi și strigăte puternice către Dumnezeu pentru harul Său îndurător și putere de la El pentru a se împotrivi ispitirilor lui Satana, ei au socotit că este inutil să fie atât de serioși și zeloși; ei se pot descurca bine și fără acestea. Domnul Hristos, Regele slavei, se ducea adesea singur în munți și în locuri singuratice pentru a-Și vărsa sufletul în rugăciune înaintea Tatălui Său; însă omul păcătos, care nu are putere, gândește că poate trăi fără atât de multă rugăciune.
Domnul Hristos este modelul nostru; viața Sa a constituit un exemplu de fapte bune. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. El a plâns pentru Ierusalim pentru că locuitorii lui nu au vrut să fie salvați, acceptând mântuirea pe care le-o oferea El. Ei nu au vrut să vină la El ca să poată avea viață. Comparați-vă viața cu cea a Mântuitorului vostru, care a făcut un sacrificiu atât de mare ca să puteți fi mântuiți. El petrecea adesea toată noaptea, pe pământul umed, în rugăciune agonizantă. Voi căutați doar plăcerea voastră. Ascultați vorbele deșarte, ușuratice; râsetele, glumele. Imită acestea modelul? Ascultați încă, este menționat Domnul Isus? Este adevărul subiectul conversației? Aduc vorbitorii slavă crucii lui Hristos? Ei vorbesc despre moda aceasta, despre boneta aceea, despre rochia cealaltă, despre ce a zis cutare tânăr sau cutare tânără sau despre distracțiile pe care le pun la cale. Ce veselie! Sunt îngerii atrași spre acel loc și se îndreaptă aproape de ei și în jurul lor spre a abate întunericul pe care Satana îl îngrămădește asupra și în jurul lor? Oh, nu. Ei se întorc înapoi îndurerați. Văd lacrimi pe fața acestor îngeri. E posibil ca îngerii lui Dumnezeu să poată fi făcuți să plângă? Da, chiar așa!
Lucrurile veșnice au o mică importanță pentru cei tineri. Îngerii lui Dumnezeu sunt înlăcrimați când scriu în registru cuvintele și faptele așa-zișilor creștini. Îngerii zăbovesc împrejurul locuinței de acolo. Tineri sunt adunați în acel loc; se aude sunetul muzicii vocale și instrumentale. Sunt creștini adunați acolo, însă ce se aude? Un cântec, un cântecel ușuratic, potrivit pentru sala de dans. Priviți cum îngerii cei sfinți își adună lumina tot mai mult din jurul lor, iar întunericul îi împresoară pe cei din acea locuință. Îngerii părăsesc scena. Tristețea se vede pe fețele lor. Iată, ei plâng. Am văzut acest lucru repetându-se de nenumărate ori în rândurile păzitorilor Sabatului și în special în _____. Muzica a ocupat orele care ar fi trebuit să fie devotate rugăciunii. Muzica reprezintă idolul în fața căruia se închină mulți dintre cei ce pretind a fi creștini păzitori ai Sabatului. Satana nu are nici o obiecție față de muzică, dacă el poate face din aceasta un canal prin care să aibă acces la mințile tinerilor. Tot ceea ce distrage mintea de la Dumnezeu și ocupă timpul care ar trebui să fie devotat slujirii Sale se potrivește foarte bine scopului său. El lucrează prin acele mijloace prin care exercită cea mai puternică influență spre a-i menține pe mulți într-o nesăbuință plăcută, în timp ce sunt paralizați de puterea lui. Când este folosită spre bine, muzica este o binecuvântare; însă adesea, ea este făcută unul din mijloacele cele mai atractive prin care Satana prinde în cursă sufletele. Când se face abuz de ea, aceasta îi conduce pe cei neconsacrați spre mândrie, vanitate și nebunie. Când i se îngăduie să ia locul devoțiunii și rugăciunii, este un blestem teribil. Tinerii se adună să cânte și, deși pretind că sunt creștini, ei îl dezonorează adesea pe Dumnezeu și credința lor prin cuvintele lor ușuratice și prin muzica pe care o aleg. Muzica sacră nu le este pe plac. Am fost îndreptată spre învățăturile clare din Cuvântul lui Dumnezeu, care nu au fost luate în seamă. La judecată, toate aceste cuvinte inspirate îi vor condamna pe aceia care nu le-au acordat atenție.
Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei „prin porunca lui Dumnezeu Mântuitorul nostru și a Domnului Isus Hristos” (1 Timotei 1, 1): „Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli. Vreau de asemenea ca femeile să se îmbrace în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” (1 Timotei 2, 8-10.)
Petru scrie bisericii: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt.»” (1 Petru 1, 13-16.)
Apostolul Pavel, inspirat, îl îndeamnă pe Tit să dea instrucțiuni speciale bisericii lui Hristos, „ca să facă în totul cinste învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (Tit 2, 10. u.p.) El spune: „Și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca să ne răscumpere de orice fărădelege și să-Și curățe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2, 12-14.)
Petru îndeamnă bisericile: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5, 8.) „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.” (1 Petru 4, 7.) Iarăși el spune: „Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul!” (1 Petru 3, 15-17.)
Sunt tinerii în stare să răspundă, cu blândețe și teamă, oricui le cere socoteală de nădejdea lor? Am văzut că tinerii nu înțeleg care ar trebui să fie poziția noastră. În fața lor sunt scene teribile, un timp de încercare care va pune la probă valoarea caracterului. Cei în care locuiește adevărul vor avea atunci un caracter format, dezvoltat. Cei care au evitat crucea, au neglijat cuvântul vieții și s-au închinat eului vor fi găsiți necorespunzători. Ei sunt prinși în cursa lui Satana și vor afla prea târziu că au făcut o greșeală teribilă. Plăcerile pe care le-au căutat se vor dovedi a fi amare în cele din urmă. Îngerul a spus: „Sacrificați totul pentru Dumnezeu. Eul trebuie să moară. Dorințele firești și înclinațiile inimii nerenăscute trebuie să fie supuse.” Nu neglija Biblia; cuvintele inspirate îți vorbesc ție; nu trece cu ușurință pe lângă ele. Cu fiecare cuvânt te vei întâlni ca să dai socoteală pentru ce fel de lucrare ai făcut, modelându-ți viața după învățăturile sfinte din Cuvântul lui Dumnezeu. Sfințirea inimii și a vieții sunt necesare. Toți cei care au luat Numele lui Hristos și s-au înscris în serviciul Său trebuie să fie buni soldați ai crucii. Ei trebuie să arate că sunt morți față de lume și că viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Pavel le scrie fraților săi coloseni cele ce urmează: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3, 1-4.) „Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și, mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3, 14-17.)
Efesenilor, el le scrie: „Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. Nu vă îmbătați de vin. Aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efeseni 5, 15-20.)
Dumnezeu este slăvit prin cântări de laudă dintr-o inimă curată, plină de dragoste și devotament față de El. Când se adună la un loc credincioșii adevărați, discuțiile lor nu vor fi despre nedesăvârșirile altora și ei nu vor avea plăcere să murmure sau să se plângă; iubirea, dragostea, legătura desăvârșirii este cea care îi va lega. Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele se revarsă în mod natural prin cuvinte pline de afecțiune, împreună simțire și prețuire pentru frații lor. Pacea lui Dumnezeu domnește în inimile lor; vorbele lor nu sunt deșarte, vorbe goale, ușuratice, ci o mângâiere și o îmbărbătare pentru cei ce le ascultă. Dacă creștinii vor asculta de sfaturile date lor de Domnul Hristos și de apostolii inspirați, ei se vor împodobi cu religia Bibliei și se vor scăpa singuri de multe încercări și de multă tulburare, pe care ei le pun pe seama necazurilor ce vin ca urmare a faptului că ei cred adevărul care nu este popular. Aceasta este o greșeală tristă. Foarte multe necazuri au fost create de ei înșiși pentru că s-au depărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei cedează în fața lumii, se așează în câmpul de luptă al dușmanului și ispitesc pe diavolul ca să-i ispitească pe ei. Aceia care se conformează strict îndemnurilor și sfaturilor din Cuvântul lui Dumnezeu, căutând, cu rugăciune, să cunoască și să facă voia Lui cea sfântă, nici nu bagă în seamă necazurile mărunte pe care le au zi de zi. Mulțumirea pe care o simt ei și pacea lui Dumnezeu care domnește în ei îi determină ca inima lor să înalțe melodii către Domnul, iar prin cuvintele pe care le rostesc, ei vorbesc despre iubirea și recunoștința pe care o datorează Mântuitorului lor, care i-a iubit atât de mult, încât a murit pentru ca ei să poată avea viață. Nici unul din cei în a căror inimă domnește Mântuitorul nu Îl va dezonora în fața altora prin acorduri ale unor instrumente muzicale care îndepărtează mintea de la Dumnezeu și de la cele cerești spre lucruri ușuratice și nesăbuite.
Celor tineri li se cere ca, prin tot ceea ce fac, prin cuvânt sau faptă, să facă totul în Numele Domnului Isus, aducând mulțumiri lui Dumnezeu Tatăl prin El. Am văzut că doar puțini dintre creștini înțeleg ce înseamnă să fii creștin, ce înseamnă să fii asemenea lui Hristos. Va trebui ca ei să învețe adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu înainte de a-și putea conforma viețile după model. Nu există nici măcar un tânăr din douăzeci care să fi experimentat în propria sa viață acea despărțire de lume pe care Domnul o cere de la toți cei care doresc să devină membri ai familiei Sale, copii ai Regelui ceresc. „De aceea, ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6, 17-18.)
Ce făgăduință este făcută aici cu condiția ascultării! Ca să te hotărăști să asculți de adevărurile mărețe ale Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să te desparți de prieteni și rude? Ai curaj, Dumnezeu S-a îngrijit de tine, brațele Lui sunt deschise spre a te primi. Ieși din mijlocul lor și desparte-te de ei, nu te atinge de ce este necurat și El te va primi. El îți promite că îți va fi Tată. Oh, ce legătură este aceasta! Mai înaltă și mai sfântă decât orice legătură pământească. Dacă trebuie să faceți un sacrificiu, dacă trebuie să lăsați tată, mamă, surori, frați, soție și copii de dragul lui Hristos, nu veți rămâne fără prieteni. Dumnezeu vă adoptă în familia Sa; voi deveniți membri ai familiei regale, fii și fiice ai Împăratului care domnește în cerurile cerurilor. Vă puteți dori o poziție mai înaltă decât cea promisă aici? Nu este destul acest lucru? Îngerul a spus: „Ce ar putea face Dumnezeu mai mult pentru fiii oamenilor decât ceea ce a făcut deja? Dacă o astfel de iubire, dacă astfel de făgăduințe mărețe nu sunt apreciate, ce ar putea inventa El, mai măreț, mai bogat și mai nobil? Tot ce poate face Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor a fost făcut deja; și cu toate acestea, inimile fiilor oamenilor s-au împietrit. Mulțimea de binecuvântări cu care Dumnezeu i-a înconjurat sunt socotite de ei ca lucruri obișnuite și uită de Binefăcătorul lor plin de har.”
Am văzut că Satana este un dușman vigilent, iar scopul său este de a-i conduce pe tineri pe o cale cu totul contrară celei pe care o aprobă Dumnezeu. El știe că nu există nici o altă clasă care să poată face atât de mult bine ca tinerii și tinerele consacrați lui Dumnezeu. Tinerii, dacă fac ceea ce este bine, pot avea o influență puternică. Predicatorii sau laicii înaintați în vârstă nu pot avea nici pe jumătate influența pe care o au tinerii consacrați lui Dumnezeu asupra celorlalți tineri. Ei ar trebui să simtă că au asupra lor responsabilitatea de a-și salva semenii, chiar dacă aceasta se face cu sacrificiul plăcerilor și dorințelor lor firești. Timpul și chiar mijloacele, dacă este nevoie, trebuie să fie consacrate lui Dumnezeu. Toți cei care pretind că sunt credincioși trebuie să simtă pericolul celor ce sunt fără Hristos. Curând, timpul lor de probă se va încheia. Aceia care ar fi putut exercita o influență în vederea mântuirii semenilor lor, dacă ar fi ascultat de sfatul lui Dumnezeu, dar nu și-au făcut această datorie fiind egoiști, indolenți sau pentru că s-au rușinat de crucea lui Hristos, nu numai că își vor pierde sufletele, dar vor avea asupra veșmintelor lor sângele bieților păcătoși. Va trebui să dea socoteală pentru binele pe care ar fi putut să-l facă dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu, însă nu au făcut acest lucru datorită necredincioșiei lor. Aceia care au gustat cu adevărat bucuriile iubirii mântuitoare nu vor avea odihnă, nu vor putea avea odihnă până când celor din preajma lor nu li se va aduce la cunoștință planul mântuirii. Tinerii ar trebui să se întrebe: „Doamne, ce vrei să fac? Cum aș putea onora și proslăvi Numele Tău pe pământ?” Pretutindeni în jurul nostru pier suflete. Astfel stând lucrurile, ce fac tinerii pentru a câștiga suflete pentru Hristos? Cei care merg la școală ar putea fi martori pentru Mântuitorul; însă cine rostește Numele lui Hristos? Cine pledează cu toată seriozitatea pe lângă colegi, pentru a-și lăsa căile păcătoase și a alege calea sfântă?
Am văzut că aceasta este calea pe care ar trebui să meargă cei tineri; însă ei nu fac acest lucru; este mai plăcut pentru simțurile lor să se unească cu cel păcătos în sport și plăceri. Cei tineri au o sferă largă de utilitate, însă ei nu o văd. Oh, fie ca ei să-și pună la lucru puterile minții, căutând căi de a se apropia de păcătoșii care pier, făcându-le cunoscută calea neprihănirii și, prin rugăciuni și cereri, să câștige măcar un suflet pentru Hristos! Ce întreprindere nobilă! Un suflet care să-L laude pe Dumnezeu de-a lungul veșniciei! Un suflet care să se bucure de fericire și viața veșnică! O nestemată în coroana lor, care să strălucească precum o stea în veci de veci! Însă este posibil ca mai mult de un suflet să fie întors din rătăcire la adevăr, de la păcat la neprihănire. Domnul spune prin profet: „Cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.” (Daniel 12, 3.) Cei care se înrolează împreună cu Hristos și îngerii în lucrarea de mântuire a sufletelor care pier vor fi mult răsplătiți în Împărăția cerurilor.
Am văzut că multe suflete ar putea fi salvate dacă tinerii ar sta acolo unde ar trebui, devotați față de Dumnezeu și adevăr; însă, de regulă, ei necesită multă preocupare, căci, dacă nu, devin precum lumea. Ei sunt o sursă continuă de neliniște și dureri de inimă. Pe seama lor curg multe lacrimi și pentru ei părinții înalță rugăciuni fierbinți. Cu toate acestea, ei merg înainte, nepăsători de durerea pe care o produc. Ei sădesc spini în pieptul acelora care sunt gata să moară pentru a-i salva și a deveni ceea ce Dumnezeu dorește ca ei să devină prin meritele sângelui lui Hristos.
Tinerii își pun la lucru toată iscusința pentru a face cutare sau cutare operă de artă, însă nu simt că Dumnezeu le cere să-și folosească talentele pentru un scop mai bun, acela de a-și îndeplini datoria și de a căuta să salveze suflete pentru care a murit Hristos. Un suflet astfel salvat are o valoare mai mare decât multe lumi. Aurul și comorile pământești nu suportă comparație cu mântuirea cel puțin a unui suflet.
Tineri și tinere, am văzut că Dumnezeu are o lucrare pentru voi; luați-vă crucea și urmați-L pe Domnul Hristos, dacă nu, nu sunteți vrednici de El. În timp ce rămâneți într-o indiferență nepăsătoare, cum puteți ști care este voia lui Dumnezeu cu privire la voi și cum vă așteptați să fiți mântuiți, dacă nu faceți voia Domnului ca niște slujitori credincioși? Cei care au viața veșnică vor fi făcut totul bine. Regele slavei va ridica înspre ei mâna dreaptă și le va spune: „Bine, robi buni și credincioși” Cum puteți spune câte suflete ați fi putut salva din ruină dacă, în loc de a vă fi făcut plăcerile, ați fi căutat să vedeți ce lucrare ați fi putut face în via Stăpânului? Pentru câte suflete au fost spre mântuire aceste întâlniri pentru discuții și muzică? Dacă nu puteți arăta spre cel puțin un suflet care a fost salvat, atunci întoarceți-vă, schimbați-vă calea. Începeți să vă rugați pentru suflete; apropiați-vă de Hristos, de coasta Sa sângerândă. Fie ca un spirit blând și smerit să vă împodobească viețile, iar cererile voastre arzătoare, fierbinți, unite, să se înalțe către El pentru înțelepciune, ca să puteți avea succes în salvarea nu numai a sufletului vostru, dar și al altora. Rugați-vă mai mult decât cântați. Nu doriți să aveți mai multă nevoie de rugăciune decât de cântec? Tineri și tinere, Dumnezeu vă cere să lucrați, să lucrați pentru El. Faceți o schimbare totală în viața voastră. Voi puteți face o lucrare pe care cei care lucrează cu cuvântul și cu învățătura nu o pot face. Voi puteți ajunge la o clasă la care pastorul nu poate ajunge.