Stimate frate D., Îmi amintesc de chipul tău printre câteva alte chipuri care mi-au fost prezentate în viziune la Rochester, New York, la 25 decembrie 1865. Mi-a fost arătat că tu stai mai retras. Ești convins că noi avem adevărul, însă nu ai experimentat încă influența lui sfințitoare. Tu nu ai mers îndeaproape pe urmele pașilor Răscumpărătorului nostru, de aceea nu ești pregătit să mergi așa cum a umblat El. Când asculți cuvintele adevărului, judecata ta spune că este corect, că nu poate fi contrazis; însă, de îndată, inima nesfințită spune: „Acestea sunt vorbe grele. Cine le poate asculta? Mai bine renunță la eforturile tale de a fi în armonie cu poporul lui Dumnezeu, căci se vor ivi tot mereu lucruri noi, ciudate, dificile; uneori va trebui să te oprești și ai putea la fel de bine să te oprești acum, și asta va fi mai bine decât să mergi mai departe.”
Nu se poate să susții că ești de partea adevărului și să nu-l trăiești; tu ai prețuit întotdeauna o viață care se potrivește cu mărturisirea de credință. Mi-a fost arătată o carte în care era scris numele tău, alături de multe alte nume. În dreptul numelui tău era o pată neagră. Tu o priveai și spuneai: „Nu poate fi ștearsă niciodată”. Domnul Isus a ținut mâna Sa rănită deasupra acesteia și a spus: „Numai sângele Meu o poate șterge. Dacă tu vrei ca de acum înainte să alegi calea ascultării umile și să te bizui doar pe meritele sângelui Meu, care să-ți acopere nelegiuirea din trecut, Eu îți voi șterge nelegiuirile și îți voi acoperi păcatele. Însă, dacă tu alegi calea călcătorilor de lege, va trebui să culegi răsplata călcătorilor de lege. Plata păcatului este moartea.”
Am văzut îngeri răi care îți dădeau târcoale și căutau să-ți distragă mintea de la Hristos, făcându-te să-L privești pe Dumnezeu doar ca pe un Dumnezeu al dreptății și să pierzi din vedere iubirea, mila și îndurarea unui Mântuitor crucificat, care îi va mântui pe deplin pe toți cei ce vin la El. Îngerul a spus: „Dacă păcătuiește cineva, avem un mijlocitor la Tatăl, pe Domnul Isus Hristos Cel neprihănit.”
Când ești supus presiunii îngrijorărilor, când asculți sugestiile lui Satana și murmuri și te plângi, un înger slujitor este însărcinat să-ți aducă ajutorul de care ai nevoie și să facă de rușine limbajul minții tale neîncrezătoare. Tu nu te încrezi în Dumnezeu; tu nu crezi în puterea Lui de a mântui pe deplin. Tu Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin această necredință cruntă și îți provoci ție însuți multă suferință inutilă. Am văzut îngeri sfinți înconjurându-te, dându-i înapoi pe îngerii cei răi și privind la tine cu milă și întristare și, arătând spre cer, către coroana nemuririi, îți spuneau: „Cel ce va câștiga trebuie să lupte”.
Deși aveai îndoieli și nedumeriri, nu ai îndrăznit să te desparți cu totul de poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Totuși, nu ai renunțat la tot de dragul adevărului, nu ai renunțat la eul tău, la voința ta. Te temi să te așezi pe tine însuți și tot ce ai pe altarul lui Dumnezeu, ca nu cumva să ți se ceară să dai înapoi o anumită parte din ceea ce ți-a dat El cu împrumut. Îngerii cerești sunt în cunoștință de cuvintele și acțiunile tale și îți cunosc chiar gândurile și intențiile inimii. Tu, stimate frate, te temi că adevărul te va costa prea mult, însă aceasta este una dintre sugestiile lui Satana. Chiar dacă ți s-ar lua tot ce ai, tot nu te costă prea mult; ceea ce primești, dacă este prețuit cum se cuvine, constituie o greutate veșnică de slavă. Cât de puțin se cere de la noi! Cât de mic este sacrificiul pe care îl putem face noi, în comparație cu ceea ce a făcut Domnul nostru din ceruri pentru noi! Și, cu toate acestea, ești cuprins de un spirit de murmurare datorită prețului vieții veșnice. Tu, ca și alți frații de-ai tăi din _____, ați avut mari conflicte cu marele dușman al sufletelor. De multe ori, tu aproape că ai cedat în fața luptei, însă influența soției tale și a fiicei tale celei mari a fost decisivă. Acești membri ai familiei tale ar asculta de adevăr din toată inima, dacă tu i-ai susține.
Fiicele tale privesc la tine ca să aibă un exemplu, pentru că ele cred că tatăl lor trebuie să facă ceea ce este bine. Mântuirea ta depinde mult de calea pe care vei merge. Dacă încetezi să lupți pentru viața veșnică, vei exercita o influență puternică în a-ți atrage după tine copiii și vei doborî spiritul soției tale credincioase, îi vei zdrobi speranțele și nu va mai avea plăcere de viață. Cum te vei putea înfățișa înaintea acestora la judecată, ca să dai mărturie că necredincioșia ta a fost spre ruina lor?
Am văzut că tu ai cedat de mai multe ori sugestiilor lui Satana, de a înceta lupta pentru adevăr, pentru că ispititorul ți-a spus că tot vei cădea, indiferent cât de mult te-ai strădui, și că este imposibil, așa slab cum ești, să duci o viață consacrată. Mi-a fost arătat că soția și fiica ta cea mare au fost îngerii tăi cei buni, care s-au întristat din cauza ta, care te-au încurajat să te împotrivești într-o anumită măsură sugestiilor puternice ale lui Satana; și că, datorită iubirii ce vă leagă, tu ai fost determinat să încerci din nou să-ți agăți credința tremurândă de făgăduințele lui Dumnezeu. Satana așteaptă să te înfrângă pentru ca să poată tresălta când vei fi prăbușit. Cei care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu sunt încurajați de tine în răzvrătirea lor. Este imposibil să fii puternic, atâta timp cât nu iei o poziție hotărâtă de partea adevărului.
Dăruirea sistematică ți se pare ceva inutil; tu treci cu vederea faptul că ea a fost rânduită de Dumnezeu, a cărui înțelepciune nu dă greș. El a rânduit acest plan ca să evite confuzia, să îndrepte lăcomia, avariția, egoismul și idolatria. Acest sistem avea să ușureze povara, și totuși aceasta să aibă o greutate potrivită asupra tuturor. Mântuirea omului a costat scump, însăși viața Domnului slavei, care S-a dat de bunăvoie pentru a-l ridica pe om de acolo de unde a căzut și de a-l înălța spre a deveni moștenitor al lumii. Dumnezeu a rânduit astfel, încât omul să-și ajute semenii în marea lucrare a mântuirii. Cel care găsește scuze pentru a nu face aceasta, care nu este dispus să se lepede de sine, astfel ca și alții să devină părtași ai răsplătirii cerești, se dovedește nedemn de viața viitoare, nedemn de comoara cerească ce a costat un sacrificiu atât de mare. Dumnezeu nu dorește nici un sacrificiu care nu este adus de bunăvoie, nici un sacrificiu cu forța. Cei care sunt pe deplin convertiți și care prețuiesc lucrarea lui Dumnezeu vor da cu bucurie puținul care li se cere, considerându-l un privilegiu care li se face.
Îngerul a spus: „Țineți-vă în stăpânire patimile firii pământești care se războiesc cu sufletul.” Tu te-ai împiedicat în reforma sanitară. Aceasta îți pare că este o anexă inutilă, atașată adevărului. Nu este așa; aceasta este o parte a adevărului. Prin aceasta, ai în față o lucrare care va deveni mai dificilă decât oricare alta pe care ai avut-o. În timp ce șovăiești și te dai înapoi și nu apuci binecuvântarea pe care este privilegiul tău să o primești, tu suferi o pierdere. Te împiedici tocmai de binecuvântarea pe care cerul a așezat-o în calea ta și care ar face ca progresul tău să fie mai puțin dificil. Satana îți prezintă acest lucru în cel mai neplăcut mod, pentru ca tu să lupți împotriva a ceea ce s-ar dovedi de cel mai mare folos pentru tine, pentru sănătatea ta fizică și spirituală. Dintre toți oamenii, tu ești unul care ar putea beneficia de pe urma reformei sanitare; adevărul primit în orice punct în această chestiune a reformei va fi de cel mai mare folos. Tu ai fost în primejdia de a fi doborât la un moment dat de paralizie, jumătate din tine devenind astfel fără viață. Tăgăduirea apetitului ar fi o salvare pentru tine, cu toate că, tu vezi în aceasta o mare îngrădire.
Motivul pentru care tinerii din generația prezentă nu sunt mai mult înclinați spre religie este datorită greșelilor din educația lor. Nu este dragoste adevărată cea care le îngăduie patima sau neascultarea de regulile părinților fără a fi pedepsiți. „Cât de înclinat este lăstarul, tot așa va fi și copacul.” Mama trebuie să aibă întotdeauna cooperarea tatălui în eforturile ei de a pune o temelie bună a unui caracter creștin în copiii ei. Un tată copilăros nu trebuie să închidă ochii în fața greșelilor copiilor săi doar pentru că nu este plăcut să administreze pedeapsa. Voi amândoi trebuie să vă treziți și, cu hotărâre, dar nu aspru, să-i faceți pe copii să înțeleagă că trebuie să vă asculte.
Un tată nu trebuie să fie ca un copil, care acționează doar din impuls. El este legat de familia sa prin legături sacre, sfinte. Fiecare membru al familiei privește la tatăl. Chiar numele lui constituie o definiție reală a ceea ce trebuie să fie soțul. (N. T.: În limba engleză, cuvântul pentru soț este „hus-band” sau „house-band”, ceea ce înseamnă „cel ce îi leagă pe cei din casă”). El este legiuitorul, dovedind prin bărbăția sa virtuți puternice, energie, integritate, cinste și utilitate practică. Tatăl este într-un sens preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și de seară, în timp ce soția și copiii i se atașează în rugăciune și laudă. Într-o asemenea casă, Domnul Isus va zăbovi, iar prin influența Sa liniștită, în mijlocul celor mai înălțătoare scene, se vor auzi exclamații pline de bucurie: „Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul.” (Isaia 8, 18.) Mântuiți, mântuiți pentru veșnicie! Eliberați de stricăciunea care este în lume prin pofte și, prin sângele lui Hristos, făcuți moștenitori ai nemuririi! Am văzut că doar puțini tați își dau seama de responsabilitatea pe care o au. Ei nu au învățat să se stăpânească și, până când nu vor învăța această lecție, ei vor realiza puțin în privința creșterii copiilor lor. Stăpânirea de sine desăvârșită va acționa ca o vrajă asupra familiei. Când este atinsă, se obține o mare biruință. Atunci ei pot să-și educe copiii spre a fi stăpâni pe ei înșiși.
Inima mea tânjește de dor după comunitatea din _____, pentru că acolo trebuie adusă la îndeplinire o lucrare. Este în planul lui Dumnezeu să aibă un popor în acel loc. Acolo există material pentru o biserică bună, însă este multă muncă pentru a îndepărta muchii colțuroase și a-i pregăti pentru a lucra în ordine, uniți. Până acum s-a întâmplat ca, dacă unul sau doi au simțit necesitatea de a se trezi și a sta uniți și mai hotărâți pe platforma înaltă a adevărului, alții nu făceau nici un efort de a se trezi. Satana pune în ei un spirit de răzvrătire, spre a-i descuraja pe cei care vor să înainteze. Ei se încăpățânează când sunt îndemnați să se implice în lucrare; unii sunt stăpâniți de un duh de împietrire și, când ar trebui să ajute, ei împiedică. Unii nu vor să se supună cuțitului șlefuitor al lui Dumnezeu. Când acesta trece peste ei și suprafața care nu este netedă este îndreptată, ei se plâng de lucru prea mult și prea greu. Ei vor să iasă afară din atelierul de șlefuit al lui Dumnezeu, pentru ca defectele lor să rămână neatinse. În starea lor ei par a fi adormiți, însă singura lor nădejde este de a rămâne acolo unde defectele din caracterul lor creștin vor fi văzute și îndreptate.
Unii își îngăduie patima păcătoasă care se războiește împotriva sufletului și este un continuu obstacol în calea înaintării lor spirituale. Conștiința lor îi acuză mereu și, dacă se spun adevăruri directe, ei sunt predispuși să fie ofensați. Ei se osândesc singuri și consideră că subiectele au fost alese în mod special pentru a atinge cazul lor. Se întristează și se simt jigniți, retrăgându-se singuri din adunările sfinților. Ei părăsesc adunările lor, căci astfel conștiința nu le va mai fi tulburată. Curând își pierd interesul pentru adunări și dragostea pentru adevăr, iar dacă nu se produce o totală reformă în viața lor, ei se vor întoarce și își vor relua poziția de partea oștirii răzvrătite, care stă sub steagul negru al lui Satana. Dacă aceștia își vor răstigni patimile firii pământești, care se războiesc cu sufletul, ei se vor da la o parte din cale și acolo săgețile adevărului vor trece pe lângă ei fără să le facă vreun rău. Însă, dacă își îngăduie patimi păcătoase și astfel își îndrăgesc idolii, ei se fac singuri o țintă pe care să o lovească săgețile adevărului, și dacă acesta se rostește, ei vor fi răniți. Unii cred că nu-și pot reforma viața, că și-ar sacrifica sănătatea dacă ar încerca să se lase de ceai, cafea și mâncarea de carne. Satana le sugerează aceste lucruri. Tocmai aceste stimulente puternice sunt cele care le subminează sănătatea și pregătește organismul pentru boli acute, prin faptul că slăbesc mașinăria fină a naturii și dărâmă fortificațiile ridicate de ea împotriva bolii și slăbirii premature.
Cei care fac o schimbare și se lasă de acești stimulenți care nu sunt naturali vor simți pentru un timp o pierdere și vor suferi mult fără ele, ca și bețivul care este legat de alcool. Dacă i se iau băuturile acelea vătămătoare, el suferă teribil. Natura îi va veni în ajutor și va rămâne la postul ei, până când el va repune la loc falsul reazem. Unii au simțurile naturale atât de amorțite, încât naturii îi va trebui ceva timp pentru refacere în urma abuzului făcut datorită obiceiurilor păcătoase ale omului, îngăduirea unui apetit lacom, destrăbălat, care i-a slăbit puterea. Oferiți naturii o șansă, și ea se va mobiliza, făcându-și bine și nobil partea ei. Folosirea stimulentelor nenaturale este vătămătoare pentru sănătate și are ca rezultat amorțirea creierului, făcând imposibilă aprecierea lucrurilor veșnice. Cei care cultivă acești idoli nu pot evalua cum se cuvine mântuirea pe care a realizat-o Domnul Hristos pentru ei printr-o viață de tăgăduire de sine, de suferință și ocară continuă, iar în final, dându-și propria Sa viață fără de păcat pentru a salva de la moarte pe omul ce trebuia să piară.