Mărturii pentru comunitate, vol. 1

Capitolul 96

Asigurare pe viață

[AUDIO]

Mi-a fost arătat că adventiștii păzitori ai Sabatului nu trebuie să se angajeze în asigurarea pe viață. Aceasta este o afacere comercială lumească, pe care Dumnezeu nu o aprobă. Cei care se angajează într-o astfel de întreprindere se unesc cu lumea, în timp ce Dumnezeu cheamă pe poporul Său să iasă din mijlocul ei și să se separe de ea. Îngerul a spus: „Domnul Hristos v-a cumpărat prin jertfa vieții Sale. Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6, 19-20.) Aceasta este singura asigurare pe viață pe care cerul o aprobă.

Asigurarea pe viață este o politică lumească, ce îi determină pe frații noștri să se îndepărteze de simplitatea și curăția Evangheliei. Orice îndepărtare de acest fel ne slăbește credința și ne micșorează spiritualitatea. Îngerul a spus: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2, 9.) Ca popor, noi aparținem într-un sens special Domnului. Domnul Hristos ne-a cumpărat. Îngeri care excelează în putere ne înconjoară. Nici o vrabie nu cade pe pământ fără a fi observată de Tatăl nostru ceresc. Până și perii capului nostru sunt numărați. Dumnezeu S-a îngrijit de poporul Său. El le poartă de grijă în mod deosebit și ei nu ar trebui să fie neîncrezători în providență, angajându-se într-o politică lumească.

Dumnezeu a rânduit ca noi, ca popor, să ne distingem prin simplitate și sfințenie. Cei care se angajează în această politică lumească investesc mijloace care aparțin lui Dumnezeu, pe care El li le-a încredințat spre a fi folosite în lucrarea Sa, pentru înaintarea acesteia. Doar puțini vor fi aceia care vor realiza vreun beneficiu de pe urma asigurării pe viață și, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, chiar și acesta se va dovedi un rău, și nu un folos. Aceia pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnicii Săi nu au dreptul să așeze în rândurile dușmanului mijloacele pe care Dumnezeu le-a încredințat lor spre a fi folosite pentru cauza Sa.

Satana caută în mod continuu să influențeze pe poporul ales al lui Dumnezeu, dorind să le distragă mintea de la solemna lucrare de pregătire pentru scenele din viitor. El este, în adevăratul sens al cuvântului, un înșelător, un fermecător iscusit. El îmbracă planurile și cursele sale în veșminte de lumină împrumutate din ceruri. El a ispitit-o pe Eva să mănânce din fructul oprit, făcând-o să creadă că prin aceasta ar avea multe foloase. Satana îi determină pe agenții săi să vină cu diferite invenții, cum ar fi brevetele, autorizațiile și alte întreprinderi de felul acesta, pentru ca adventiștii de ziua a șaptea care se grăbesc să se îmbogățească să cadă în ispită, să fie prinși în cursă și să se străpungă singuri cu multe chinuri. El este foarte treaz, foarte ocupat în a se angaja să-i înrobească pe oameni și, prin intermediul celor lumești, el îi ațâță în mod continuu pe cei nechibzuiți care susțin că sunt de partea adevărului să se unească cu cei lumești. Pofta ochilor, dorința după lucruri excitante și distracții plăcute constituie o ispită și o capcană pentru poporul lui Dumnezeu. Satana are multe urzeli fine, plase periculoase, care sunt astfel întocmite, încât să pară nevinovate, dar prin care el se pregătește cu dibăcie să înnebunească pe poporul lui Dumnezeu. Există spectacole plăcute, distracții, conferințe frenologice și o nesfârșită diversitate de asemenea întreprinderi care apar în mod continuu, calculate astfel ca să determine pe poporul lui Dumnezeu să iubească lumea și lucrurile din lume. Prin această unire cu lumea, credința slăbește, iar mijloacele care ar trebui investite în cauza adevărului prezent trec în rândurile vrăjmașului. Prin aceste canale diverse, se storc cu dibăcie banii poporului lui Dumnezeu, și prin aceasta ei Îl întristează pe Dumnezeu.