Voi da aici două mărturii, una scrisă în martie 1867, adresată tuturor celor angajați în lucrare la biroul publicației Review, cealaltă adresată tinerilor care lucrează la birou. Îmi pare rău că trebuie să spun că cei avertizați, într-o măsură mai mică sau mai mare, nu au ținut cont de aceste mărturii, iar acum trebuie să recunoască faptul că au urmat o cale contrară celei recomandate de mărturii. Cea dintâi este următoarea:
Pe când mă aflam în Rochester, New York, la 25 decembrie 1865, mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la cei angajați în lucrul la birou și, de asemenea, cu privire la pastorii pe care Dumnezeu i-a chemat să lucreze la propovăduirea Cuvântului și a doctrinei noastre. Nici unii dintre aceștia nu ar trebui să se implice în comerțul cu mărfuri. Ei sunt chemați la o lucrare mai sacră, mai nobilă, și le-ar fi imposibil să se țină de lucrare și să se ocupe și de comerț. Cei de la birou nu ar trebui să aibă alte ocupații. Când consacră lucrării atenția și preocuparea pe care aceasta o cere, ei dau tot ce pot și nu ar trebui să mai fie împovărați și cu altele. Dacă negoțul care nu are legătură cu lucrarea lui Dumnezeu preocupă mintea și ocupă timpul, lucrarea nu va fi înfăptuită pe deplin și bine. În cel mai bun caz, cei angajați în lucrare nu au energie fizică sau mintală de risipit. Toți sunt slăbiți într-o măsură mai mică sau mai mare. O astfel de cauză, o asemenea lucrare sfântă în care sunt implicați, trebuie să angajeze puterile minții; ei nu trebuie să lucreze în mod mecanic, ci trebuie să fie sfințiți pentru lucrare și să acționeze ca și când cauza este o parte din ei, ca și când au investit ceva în această mare și solemnă lucrare. Dacă nu acordă interes acestei chestiuni, eforturile lor nu vor fi primite de Dumnezeu.
Satana este foarte dibaci, ocupat și activ. Toată puterea lui se concentrează acum asupra acelora care sunt angajați în lucrarea de predicare și publicare a adevărului prezent. Toți cei care au legătură cu lucrarea trebuie să-și mențină continuu întreaga armură, pentru că ei constituie țintele speciale de atac ale lui Satana. Am văzut că există pericolul de a deveni lipsit de apărare, în așa fel încât Satana poate pătrunde și, pe nesimțite, distrage mintea de la marea lucrare. Cei care ocupă poziții de răspundere la birou sunt în pericolul de a se ridica mai presus de lucrare și de a pierde acea atitudine de umilință a minții și simplitatea care a caracterizat lucrarea până acum.
Satana a avut ca obiectiv special să doboare o anumită persoană din capul lucrării, care a avut o experiență vastă și profundă în începutul și progresul adevărului prezent. Și-a propus să-l dea la o parte din drum, pentru ca el însuși să se poată strecura și să afecteze pe nesimțite mințile lipsite de experiență și neconsacrate lucrării pe deplin. Dumnezeu a rânduit să-l reînsănătoșească pe soțul meu, după ce alții s-au obișnuit cu poverile pe care le-a purtat el și au simțit întrucâtva starea de oboseală care însoțește aceste poveri. În același timp, ei nu s-ar arunca cu tot sufletul, cu toate energiile minții și ale trupului în lucrare sau să riște ceea ce a riscat el. Ei n-ar simți niciodată că este de datoria lor să facă ce a făcut el, pentru că nu ar putea sta la postul datoriei lor nici dacă ar trece doar prin a douăzecea parte din ce a îndurat el.
Satana intenționează să aibă un punct de sprijin în acel birou și, dacă nu se va exercita efortul unit și dacă nu se va veghea cu seriozitate, el își va îndeplini obiectivul. Unii se vor ridica mai presus de simplitatea lucrării și vor simți că sunt suficient de abili, când, de fapt, tăria lor este numai slăbiciune. Dumnezeu va fi proslăvit în această mare lucrare. Dacă nu se vor umili adânc și continuu și nu se vor încrede cu putere în Dumnezeu, ei se vor încrede în ei înșiși, vor face loc mulțumirii de sine și unul sau mai mulți vor bea cupa amară a întristării. Pe măsură ce lucrarea crește, este tot mai mare nevoie de încredere deplină în Dumnezeu și dependență de El, de interes și consacrare pentru lucrare. Interesele egoiste trebuie lăsate deoparte. Este nevoie de multă rugăciune, multă meditație, fiindcă acestea sunt necesare pentru succesul și prosperitatea lucrării. Spiritul de negoț nu ar trebui îngăduit de către nici unul dintre cei care lucrează la birou. Dacă este îngăduit, lucrarea va fi neglijată și va suferi prejudicii. Lucrurile obișnuite vor fi puse la același nivel cu lucrurile sacre.
Există pericolul ca cei implicați în lucrare să muncească doar pentru salariu. Ei nu dovedesc un interes special pentru lucrare, inima lor nu este acolo și ei nu au acel simțământ deosebit al caracterului ei nobil și sfânt. Există, de asemenea, pericolul special ca cei din conducerea lucrării să se semețească, să se înalțe, și astfel lucrarea lui Dumnezeu să sufere, purtând pecetea omenescului, și nu a divinului. Satana este foarte atent și perseverent, însă Isus trăiește și toți care fac din El neprihănirea lor, apărarea lor, vor fi susținuți în mod special.
Mi-a fost arătat că frații A., B. și C. sunt în pericolul de a-și vătăma sănătatea, rămânând o parte considerabilă din timp în camere încălzite și insuficient aerisite. Acești frați au nevoie de mai mult exercițiu fizic. Ocupația lor este sedentară și prea mult timp respiră aer încălzit, aer care nu este curat. Lipsa de mișcare fizică dăunează circulației sângelui și ei sunt în primejdia de a-și vătăma sănătatea în permanență, neglijând să dea atenție legilor ființei lor. Dacă ei încalcă aceste legi, cândva, în viitor, ei vor suferi consecințele într-o anumită formă, așa cum le-a suferit și soțul meu. Ei nu vor fi susținuți mai mult decât a fost el. Nici unul dintre ei nu este în stare să îndure nici măcar o mică parte din încordarea fizică și mintală pe care le-a suportat el.
Acești frați preiau lucrarea cu cele mai grele bătălii purtate deja, cu cele mai crunte încercări trecute. Cu toate acestea, în fața noastră este încă o mare și solemnă lucrare, și aceasta presupune devotament din partea lor și din partea fratelui D., care se află în pericolul de a se înălța. Dumnezeu îl va pune la încercare și el trebuie să se încingă cu adevărul și să aibă asupra lui armura neprihănirii, căci, dacă nu, va cădea în mâna vrăjmașului. Toți acești frați trebuie să adere în modul cel mai strict și perseverent la o dietă sănătoasă, care să le cruțe sănătatea, căci toți sunt în pericolul de a-și congestiona creierul și paralizia poate lovi pe oricare sau pe toți, dacă vor continua să trăiască nepăsător și în mod nesăbuit.
Am văzut că Dumnezeu l-a ales în mod special pe fratele B. pentru a se angaja într-o lucrare mare și nobilă. El va avea multe griji și poveri, și totuși acestea vor putea fi cu mult mai ușor purtate dacă va dovedi o adevărată devoțiune și consacrare în lucrare. Frate B., tu trebuie să bei mai mult din fântâna mântuirii și încă și mai mult din fântâna sfințirii. Voința ta nu a fost încă pe deplin supusă voinței lui Dumnezeu. Tu acționezi pentru că gândești că nu poți face altfel; însă tu ai dat greș în a umbla în lumină, văzând că Isus este Cel care deschide calea înaintea ta. Stând în locul de răspundere pe care îl ocupi, prin toate acestea, ți-ai rănit propriul tău suflet și i-ai influențat și pe alții. Dacă mergi împotriva lui Dumnezeu, El va merge împotriva ta. Dumnezeu dorește să te folosească, însă tu trebuie să mori față de eu și să-ți sacrifici mândria. Domnul dorește să te folosească pentru cauza Sa, dacă urmezi providența Lui și dacă te sfințești pe deplin și te curățești de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșindu-ți sfințirea în temere de Domnul.
Următoarea este a doua mărturie, scrisă în mai 1867 și adresată tinerilor care lucrează la birou:
Scumpi prieteni tineri, angajați în lucrarea de publicații de la Battle Creek. Am asupra mea o povară cu privire la voi. Mi-a fost arătat în mod repetat că toți cei care sunt legați de lucrarea lui Dumnezeu în publicarea adevărului prezent, care să fie răspândit în orice parte a câmpului, trebuie să fie creștini nu doar cu numele, ci și cu fapta și adevărul. Obiectivul lor nu trebuie să fie de a lucra doar pentru salariu, ci toți cei angajați în această mare și solemnă lucrare trebuie să simtă că trebuie să-și dea tot interesul pentru lucrare și că aceasta este o parte din ei înșiși. Motivele și influența pe care o au în felul în care sunt legați de această mare și solemnă lucrare trebuie să treacă testul judecății. Nimeni care dovedește egoism sau mândrie nu trebuie să fie îngăduit să aibă legătură cu biroul pentru publicații.
Mi-a fost arătat că nu trebuie îngăduite printre lucrătorii de la birou ușurătatea, nesăbuința, gluma și râsul. Cei angajați în solemna lucrare de a pregăti adevărul pentru a merge pretutindeni în câmp trebuie să-și dea seama că purtarea lor are influență. Dacă sunt nepăsători, ironici, batjocoritori și au un spirit ușuratic, în timp ce citesc și pregătesc solemnul adevăr în vederea publicării, ei dovedesc că inimile lor nu sunt la lucrare sau sfințite prin adevăr. Ei nu discern lucrurile sacre, dar mânuiesc adevărul care trebuie să pună la probă caracterul, adevărul care este de origine divină, ca pe un basm comun, ca pe o poveste, doar pentru a fi adus în fața minții și șters repede de acolo.
Pe când eram în Rochester, am văzut că aveam toate motivele să ne temem cu privire la biroul de publicații din punctul de vedere al sănătății, căci nici unul dintre cei de acolo nu își dădeau seama de necesitatea unei aerisiri corespunzătoare. Camerele erau supraîncălzite și aerul era contaminat de impuritățile expirate din plămâni și din alte cauze. Este imposibil ca mințile lor să fie într-o stare de sănătate, astfel ca să poată fi impresionate de adevărurile curate și sfinte cu care au de-a face atât de mult, dacă nu vor acorda atenție potrivită aerului curat, dătător de viață, pe care ni-l dă cerul.
Mi-a fost arătat că, dacă cei care sunt atât de strâns legați de adevărul descoperit nu dovedesc în viețile lor că sunt făcuți mai buni de acesta, care este mereu în fața lor, dacă viețile lor nu dovedesc faptul că iubesc adevărul și cerințele lui sacre tot mai cu ardoare, ei vor crește greu și vor fi din ce în ce mai puțin influențați de adevăr și lucrarea lui Dumnezeu, până ce vor fi lipsiți de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, rămânând insensibili la impresiile cerești ale adevărului. Ei nu vor discerne lucrurile veșnice, ci le vor coborî pe același plan cu cele comune. Mi-a fost arătat că așa stau lucrurile în privința unora dintre cei de la biroul de publicații și toți au fost neglijenți în această privință, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Am văzut că lucrarea adevărului prezent trebuie să trezească interesul tuturor. Publicarea adevărului constituie planul rânduit de Dumnezeu ca un mijloc de avertizare, mângâiere, mustrare, îndemnare sau convingere a tuturor acelora la care pot ajunge solii tăcuți, fără glas. Îngerii lui Dumnezeu au o parte de făcut în pregătirea inimilor care să fie sfințite prin adevărurile publicate, pentru ca aceștia să poată fi pregătiți pentru scenele solemne care le stau înainte. Nici unul de la acel birou nu este suficient de pregătit pentru lucrarea importantă de a administra cu discreție problemele legate de publicarea adevărului. Îngerii trebuie să fie alături de ei pentru a-i călăuzi, sfătui și a-i stăpâni, altfel ar ieși la iveală înțelepciunea și nebunia agenților omenești.
Am văzut că îngerii erau prezenți frecvent în birou, în camera de pliere și în camera unde sunt culese literele. Am putut auzi râsul, glumele și vorbele deșarte, nesăbuite. Iarăși am văzut etalarea vanității, mândriei și egoismului. Îngerii erau triști și au plecat întristați. Cuvintele pe care le-au auzit și etalarea vanității, mândriei și egoismului m-au făcut să oftez cu durere în suflet atunci când îngerii au plecat din acea cameră cu dezgust. Un înger a spus: „Solii cerești au venit să binecuvânteze, astfel ca adevărul, dus de predicatorii fără glas, să poată avea o putere sfințitoare, sfântă, care să-l însoțească; însă cei angajați în această lucrare erau atât de departe de Dumnezeu, posedau atât de puțin din ceea ce este divin și se conformau atât de mult spiritului lumii, încât erau stăpâniți de puterile întunericului și nu puteau fi impresionați de cele divine.” În același timp, acești tineri se înșelau și credeau că sunt bogați în bunuri și nu au nevoie de nimic și nu știau că sunt săraci, nenorociți, orbi și goi. Cei care mânuiesc prețiosul adevăr ca și când ar lucra cu nisip nu știu de câte ori indiferența lor împietrită față de lucrurile veșnice, vanitatea, iubirea de sine și mândria, râsul și flecăriile lor i-au alungat pe solii cerului de la birou.
În comportament, cuvinte și fapte, toți cei de la birou ar trebui să fie rezervați, modești, umili și dezinteresați, așa cum a fost modelul lor, Isus, scumpul Mântuitor. Ei trebuie să-L caute pe Dumnezeu și să obțină neprihănirea. Biroul nu este un loc pentru sport, taifas, flecăreală, râs sau cuvinte fără rost. Toți ar trebui să simtă că fac o lucrare pentru Învățătorul lor. Aceste adevăruri, pe care ei le citesc și le pregătesc pentru a fi trimise oamenilor, constituie invitații ale milei, mustrări, avertizări sau încurajări. Aceștia își fac lucrarea ca o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Dacă sunt respinse, judecata va decide cazul respectiv. Rugăciunea tuturor celor de la birou ar trebui să fie: „O, Dumnezeule, fă ca aceste adevăruri, care au o importanță vitală, să fie clare pentru înțelegerea celor mai umile minți! Fie ca îngerii să-i însoțească pe acești predicatori tăcuți și să binecuvânteze influența lor, pentru ca suflete să poată fi salvate prin aceste mijloace umile!”
În timp ce mâinile sunt ocupate, inima trebuie să se roage fierbinte și Satana nu va avea acces atât de ușor, iar sufletul, în loc să se înalțe cu vanitate, va fi în mod continuu împrospătat, va fi ca o grădină udată. Îngerii vor avea plăcere să fie lângă asemenea lucrători, căci prezența lor va fi continuu încurajată de ei. O putere va însoți adevărurile publicate. Raze divine de lumină din Sanctuarul ceresc vor însoți adevărurile prețioase care se trimit ca aceia care le citesc să fie revigorați și întăriți, iar sufletele care se opun adevărului să fie convinse și silite să spună: Lucrurile acestea sunt într-adevăr așa; ele nu pot fi tăgăduite.
Toți trebuie să simtă că biroul de publicații este un loc sfânt, tot la fel de sacru ca și locașul lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu a fost dezonorat prin frivolitate și ușurătate îngăduită de câțiva dintre cei legați de această lucrare. Am văzut că străinii care veniseră de departe adesea plecau dezamăgiți de la birou. Ei asociau lucrarea de la birou cu tot ce poate fi mai sacru; însă, când i-au văzut pe tineri legați de acest birou, sau pe ceilalți, având doar puțină seriozitate, nepăsători în cuvinte și fapte, acest lucru i-a făcut să se îndoiască de faptul că aceasta ar fi lucrarea lui Dumnezeu care pregătește un popor pentru mutarea în ceruri.
Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această lucrare și tot ce implică ea.