Punerea corespunzătoare în circulație și distribuirea publicațiilor noastre constituie una dintre cele mai importante ramuri ale lucrării în prezent. Foarte puțin se poate realiza fără aceasta. Iar pastorii noștri sunt cei care pot face cel mai mult în această lucrare, mai mult decât orice alte categorii de persoane. Este adevărat, cu puțin timp în urmă, câțiva dintre predicatorii noștri au dus prea departe problema vânzării cărților. Unii au adăugat la stocul pe care îl dețineau pentru vânzare nu numai publicații de o valoare reală redusă, dar și alte articole de asemenea fără valoare.
Însă, câțiva dintre pastorii noștri adoptă acum o părere extremă cu privire la ceea ce am spus eu în Mărturia nr.11 cu privire la vânzarea publicațiilor noastre. Cineva din statul New York, asupra căruia nu stă prea greu povara lucrării, care a lucrat ca agent distribuitor, deținând multe feluri de publicații bune, s-a hotărât să nu mai vândă și a scris la birou, spunând că publicațiile sunt vizate de cele amintite de mine acolo. Aceasta este greșit. Redau în continuare un fragment din Testimony for the church vol. 1, No. 11, page 472:
„Povara vânzării publicațiilor noastre nu trebuie să stea asupra pastorilor care lucrează cu cuvântul și învățătura. Timpul și puterea lor trebuie menajate, pentru ca eforturile lor să poată fi folosite în adunările de predicare în serii. Timpul și puterea lor nu trebuie irosite în vânzarea cărților noastre, când acestea ar putea fi foarte bine aduse publicului de către aceia care nu au sarcina predicării Cuvântului. Când merge în noi câmpuri, s-ar putea să fie necesar ca pastorul să ia cu el publicații, ca să le ofere spre vânzare oamenilor, și, de asemenea, poate fi necesar și în alte ocazii să vândă cărți și să încheie afaceri pentru biroul de publicații. Însă această lucrare trebuie evitată ori de câte ori poate fi făcută de altcineva.”
Prima parte din acest fragment este întărită de ultima parte. Ca să fiu ceva mai explicită, părerea mea în această privință este că pastori ca frații Andrews, Waggoner, White și Loughborough, care au sarcina supravegherii lucrării și, prin urmare, au un surplus de griji, poveri și muncă, nu ar trebui să adauge la poverile lor și vânzarea publicațiilor noastre, în special la adunările în corturi și la Conferințele generale. S-a spus aceasta pentru a-i corecta pe aceia care, la astfel de adunări, lăsau la o parte lucrarea cea importantă și răspândeau mulțimilor adunate mărfuri care nu aveau nici o legătură cu lucrarea.
Pastorii noștri care se bucură de o sănătate viguroasă pot, cu cea mai mare decență, să se implice, la timpul potrivit, în vânzarea publicațiilor noastre. În special în prezent este nevoie de eforturile lor, întrucât s-a vorbit recent poporului nostru de vânzarea și punerea în circulație a acestor lucrări. În patru săptămâni, în turul nostru în ținuturile Gratiot, Saginaw și Tuscola, soțul meu a vândut și a dăruit săracilor în valoare de 400 de dolari. La început, el prezenta în fața oamenilor importanța cărților; apoi ei erau gata să le ia cât mai repede, în măsura în care el împreună cu mai multe ajutoare îi puteau servi.
De ce nu sunt frații noștri mai generoși în darurile lor pentru fondul de cărți și broșuri? De ce nu iau pastorii mai în serios această lucrare? Oamenii noștri ar trebui să vadă că aceste lucrări sunt exact ceea ce este nevoie pentru aceia care au nevoie de ajutor. Aici există șansa de a investi bani potrivit cu un binecuvântat plan de generozitate. Uneori putem citi oamenii aproape tot așa de clar cum citim cărțile. Sunt între noi unii care pun între 100 și 1000 de dolari, sau mai mult, pentru Institutul de Sănătate, dar care au dăruit doar între 5 și 20 de dolari în marea acțiune de publicare a cărților, broșurilor și revistelor care prezintă adevăruri cu privire la viața veșnică. Una este considerată o investiție bănească. Cealaltă, după cum ne putem da seama din micimea darurilor, este considerată o pierdere.
Nu trebuie să fim liniștiți cu privire la acest subiect. Poporul nostru se va devota lucrării. Banii vor veni. Iar noi le vom spune celor care sunt săraci și vor cărți: Trimiteți comenzile, împreună cu o declarație despre starea voastră materială. Vă vom trimite într-un pachet patru volume: Daruri spirituale, Cum să trăim, Apel către tineri, Apel către mame, Lecturi pentru Sabat și cele două hărți mari, împreună cu Cheia explicativă. Dacă aveți o parte dintre acestea, spuneți ce aveți, iar noi vă vom trimite alte cărți în locul acestora sau vă vom trimite doar ceea ce nu aveți. Trimiteți 50 cenți pentru a achita poșta, iar noi vă vom trimite un pachet în valoare de 5 dolari, iar fondul va avea de suportat o plată de 4 dolari. [Vezi Apendice.]
În această chestiune atât de importantă a cărților, toți trebuie să acționeze, dăruind cu multă generozitate, de felul celei implicate în vânzarea Bibliilor americane și a broșurilor. În multe privințe, aceste societăți uriașe sunt demne de imitat. Generozitatea se vede în testamente și donații și este adusă la îndeplinire prin vânzări și donații de Biblii și broșuri. Adventiștii de ziua a șaptea trebuie să fie în frunte în această chestiune legată de cărți, ca și în alte lucruri. Fie ca Dumnezeu să ne ajute. Broșurile noastre trebuie oferite în districte la prețul lor, lăsând o mică marjă pentru plata pachetului poștal și a celorlalte lucruri legate de aceasta. Iar pastorii și poporul să se implice, ca niciodată mai înainte, în punerea în circulație a cărților, broșurilor și revistelor. Vindeți acolo unde oamenii pot și doresc să cumpere, iar acolo unde nu pot, dăruiți-le cărți.