Stimate frate B., Mi-a fost arătat că tu acționezi mai degrabă în funcție de sentimente, și nu după principii ferme. Îți lipsește o profundă și deplină experiență în lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie să fii cu totul convertit la adevăr. Când inima unui om este cu totul convertită, tot ce are el este consacrat Domnului. Tu nu ai experimentat încă această consacrare. În vorbe, tu iubești adevărul, însă nu dovedești această dragoste în faptele tale și prin roadele tale. Acțiunile și faptele tale sunt dovezile sincerității dragostei tale sau a indiferenței tale față de Dumnezeu, cauza Lui și semenii tăi.
Cum Și-a manifestat Domnul Hristos dragostea față de bieții oameni muritori, sacrificându-Și slava, bogățiile și chiar mult prețioasa Lui viață! Domnul Hristos a consimțit să ducă o viață de umilință și multă suferință. El S-a supus batjocurilor pline de cruzime ale unei mulțimi înfuriate, criminale, și celei mai teribile morți, pe cruce. Domnul Hristos a spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15, 12-14.) Noi dovedim că suntem prieteni ai lui Hristos când ascultăm implicit de voia Sa. Nu poate fi nici o dovadă dacă spunem, dar nu facem; însă în a face, în a asculta, există dovada. Cine ascultă de porunca de a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit Hristos? Frate B., tu trebuie să ai o experiență mai fermă, mai profundă și mai neegoistă decât ai avut vreodată, dacă asculți de porunca lui Hristos.
Îți lipsește bunăvoința. Tu te străduiești să te eschivezi de la griji, necazuri sau cheltuieli pentru cauza lui Dumnezeu. Tu nu ai investit decât puțin în lucrare. Acțiunile pe care omul le prețuiește cel mai mult se vor vedea în investițiile lui. Dacă prețuiește mai mult lucrurile veșnice decât cele vremelnice, el va arăta acest lucru prin faptele lui; el va investi cel mai mult, va risca cel mai mult în ceea ce prețuiește cel mai mult și care, în final, îi aduce cel mai mare profit.
Bărbați care pretind că susțin adevărul se angajează în afaceri lumești și investesc mult, riscă mult. Dacă pierd aproape tot ce au, se întristează mult pentru că simt neplăcerea pierderilor; cu toate acestea, ei nu simt că acțiunile lor neînțelepte au lipsit de bani cauza lui Dumnezeu și că, în calitate de ispravnici, ei trebuie să dea socoteală de irosirea banilor Domnului. Dacă li s-ar cere să riște ceva pentru cauza lui Dumnezeu, să investească doar un sfert din ceea ce au pierdut în investirea în lucruri vremelnice, simțământul lor ar fi că cerul costă prea mult.
Lucrurile veșnice nu sunt prețuite. Tu nu ești un om bogat, dar, cu toate acestea, inima ta poate să se agațe tot așa de mult de puținul pe care îl ai cum se agață milionarul de comorile lui. Mici, foarte mici vor fi profiturile realizate prin investițiile tale în acțiuni vremelnice; în timp ce, pe de altă parte, dacă investești în cauza lui Dumnezeu, și consideri această cauză ca fiind o parte din ființa ta, și o iubești așa cum te iubești pe tine însuți, și ești dispus să sacrifici pentru înaintarea ei, arătându-ți încrederea și credința în triumful ei final, vei culege un seceriș bogat, dacă nu în această viață, atunci în viața care este mai bună decât aceasta. Vei secera o răsplată veșnică, mai valoroasă decât orice alte câștiguri vremelnice, pământești, tot așa după cum ceea ce este nemuritor este mai valoros decât ceea ce este trecător.
Frate B., tu pari neliniștit să descoperi ce s-a spus cu privire la funcția ta în biserică și ce este în mintea noastră cu privire la aceasta. Exact acest lucru l-am scris eu. M-am temut pentru tine datorită celor ce mi-au fost arătate cu privire la trăsăturile tale. Tu acționezi din impuls. Tu te rogi dacă simți că trebuie să te rogi și vorbești dacă simți că trebuie să vorbești. Dacă ești dispus, te duci la adunare; dacă nu, stai acasă. Ți-a lipsit în mare măsură spiritul de sacrificiu. Ți-ai consultat propriile dorințe și plăceri și ai făcut pe plac eului, în loc să simți că ar trebui să-I fii pe plac lui Dumnezeu. Datoria, datoria! La postul tău de fiecare dată. Te-ai înrolat tu ca un soldat al crucii lui Hristos? Dacă da, atunci simțămintele tale nu te scutesc de datorie. Trebuie să fii dispus să înduri greutățile ca un bun soldat. Pornește, fără să te oprești, suportă ocara, căci astfel a făcut Căpitanul mântuirii noastre. Calitățile necesare pentru un episcop, sau prezbiter, sau diacon sunt: să fie „fără prihană, ca ispravnic al lui Dumnezeu; nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici.” (Tit 1, 7-9.)
Pavel enumeră darurile prețioase care sunt de dorit și îndeamnă pe frați: „Cine dă, să dea cu mână largă. Cine cârmuiește, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați-i pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.” (Romani 12, 8-13.) „Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.” (1 Timotei 6, 17-19.) Aici este o investiție înțeleaptă și cu totul sigură; aici sunt menționate faptele bune care ne sunt recomandate să le punem în practică, să le pui în practică. Aici este vorba de adevăratele valori. În acestea nu există pericolul de a pierde. Se poate asigura o comoară în ceruri, o acumulare continuă, care îl va califica pe dătător pentru viața veșnică. Și când viața lui de aici se va încheia și se va încheia și timpul de har, el va putea beneficia de viața veșnică.
Frate B., tu nu ești primitor de oaspeți, tu eviți poverile. Simți că este o povară să-i hrănești pe sfinți și să le oferi cele necesare și că tot ce faci în această direcție este pierdut. Te rog, citește pasajele biblice de mai sus și fie ca Dumnezeu să-ți dea înțelegere și discernământ -- aceasta este rugăciunea mea serioasă. În familia ta, trebuie să cultivi mai mult generozitatea, dărnicia, și să fii mai puțin egoist. Găsește-ți plăcerea în a invita pe cei din poporul lui Dumnezeu în casa ta și, în funcție de cum o cere ocazia, împarte cu ei, cu bucurie, cu voioșie, bunurile asupra cărora Dumnezeu v-a făcut ispravnici. Nu face aceste mici favoruri cu părere de rău, de silă. Când faci aceste lucruri ucenicilor lui Hristos, Lui I le faci; la fel, dacă ești lipsit de ospitalitate față de sfinții lui Dumnezeu, față de Isus dovedești lipsă de ospitalitate.
Reforma sanitară este importantă pentru voi amândoi. Sora B. s-a opus acestei bune lucrări, când, de fapt, ea nu știe la ce se opune. Ea s-a împotrivit sfatului lui Dumnezeu împotriva propriului ei suflet. Apetitul nestăpânit a dus la slăbiciune și boală, slăbind puterile morale și lipsind-o de capacitatea de a prețui adevărul sacru, valoarea ispășirii care este esențială pentru mântuire. Sora B. iubește această lume. Ea nu s-a despărțit de lume, în plăcerile ei, și nu s-a predat fără rezerve lui Dumnezeu, așa cum cere El. El nu acceptă un sacrificiu pe jumătate. Totul, totul, totul este al lui Dumnezeu și nouă ni se cere să slujim în mod desăvârșit. Pavel spune: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 1.2.) Ce privilegiu avem să încercăm, experimentând, care este intenția și voia lui Dumnezeu cu privire la noi! Fie Numele Lui lăudat pentru acest dar prețios! Mi-a fost arătat că sora B. trebuie să se desprindă de această lume, ca să poată avea parte cu adevărat, în mod sigur, de o lume mai bună.
Frate B., tu trebuie să acționezi cu grijă, să-ți supui eul; fii răbdător, blând și smerit. Un spirit blând și liniștit este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Trebuie să îndrăgești ceea ce Dumnezeu socotește că este valoros. Amândoi aveți de făcut o lucrare înainte de a sta față în față cu judecata lui Dumnezeu. Lucrați, căci ziua trece și vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Stați în lumina adevărată voi înșivă, astfel ca apoi să puteți face ca lumina voastră să strălucească, iar oamenii, văzând faptele voastre bune, să fie conduși să dea slavă Tatălui vostru ceresc. Greenville, Michigan, 23 ianuarie 1868.