Iubite frate O, Mi-a fost arătat că erai învăluit în întuneric, care n-a fost împrăștiat de razele de lumină de la Isus. Se părea că nu-ți dădeai seama de pericolul tău, ci erai într-o stare de indiferență apatică, insensibil și nepăsător. Am întrebat despre cauza acestei stări mult prea înspăimântătoare și, prezentându-mi-se anii din trecut, mi-a fost arătat că, de când ai îmbrățișat adevărul, n-ai fost sfințit prin el. Ți-ai satisfăcut pofta și pasiunile senzuale spre nimicirea spiritualității tale. Am văzut că Dumnezeu a dat lumină prin darurile din biserică, care aveau să instruiască, să sfătuiască, să călăuzească, să mustre și să avertizeze. Deși ți-ai mărturisit credința, că mărturiile acestea erau de la Dumnezeu, totuși nu le-ai acordat atenție, ca să le pui în practică. A nu ține seamă de lumină înseamnă a o lepăda. Respingerea luminii îi face pe oameni robi, legându-i cu lanțurile întunericului și ale necredinței.
Mi-a fost arătat că ți-ai mărit familia, fără să-ți dai seama de responsabilitatea pe care o aduci asupra ta. Era imposibil pentru tine să fii drept cu partenera ta de viață sau cu copiii tăi. Prima ta soție n-ar fi trebuit să moară, dar tu ai adus asupra ei griji și poveri, care s-au sfârșit prin sacrificarea vieții ei. Actuala ta soție are o soartă grea; vitalitatea ei este aproape epuizată. Prin înmulțirea atât de rapidă a familiei tale, ai rămas într-o stare de sărăcie, iar mama, angajată în creșterea tinerilor membri ai familiei, n-a avut șanse bune pentru viața ei. Ea și-a hrănit copiii în cele mai defavorabile împrejurări, înfierbântată deasupra mașinii de gătit. Ea n-a putut să-i instruiască cum ar fi trebuit, nici să le reglementeze obiceiurile de alimentație și lucru. Rezultatul consumării de hrană nu din cea mai sănătoasă, și al călcării, de altfel, a legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit în ființa noastră, a adus boală și moarte prematură asupra copiilor tăi mai mari. Boala a fost transmisă urmașilor tăi și folosirea fără restricții a mâncării de carne a înmulțit dificultățile. Mâncarea cărnii de porc a trezit și a întărit una dintre cele mai mortale tumori care era în organism. Urmașii tăi sunt jefuiți de vitalitate înainte de a se naște. Tu nu ți-ai instruit suficient cunoștința, iar copiii tăi n-au fost învățați cum să se păstreze în cea mai bună stare de sănătate. Niciodată n-ar trebui să se găsească pe masa voastră vreo bucățică de carne de porc.
Copiii tăi au crescut de capul lor, în loc să fie crescuți și educați în scopul de a putea deveni creștini. În multe privințe, vitele tale au primit un tratament mai bun decât copiii tăi. Nu ți-ai făcut datoria față de copiii tăi, ci i-ai lăsat să crească în ignoranță. Nu ți-ai dat seama de responsabilitatea pe care ți-ai luat-o, aducând pe lume atât de mulți copii, de a căror mântuire ești responsabil, într-o mare măsură. Nu poți scăpa de această responsabilitate. I-ai jefuit pe copiii tăi de drepturile lor, prin faptul că nu te-ai interesat de educația și instruirea lor, cu răbdare și credincioșie, privind formarea de caractere pentru ceruri. Purtarea ta a contribuit mult la nimicirea încrederii lor în tine. Tu ești sever, autoritar, tiranic; necăjești, cerți și critici. Făcând așa, ei vor înceta să te iubească. Tu îi tratezi ca și când ei n-ar avea drepturi, ca și când ar fi mașini mânuite de tine, după buna ta plăcere. Îi provoci la mânie, și, adesea, îi descurajezi. Nu le arăți iubire și afecțiune. Iubirea naște iubire, afecțiunea naște afecțiune. Spiritul pe care-l manifești față de copiii tăi se va răsfrânge asupra ta.
Te afli într-o situație critică și nu-ți dai cu adevărat seama de ea. Este imposibil pentru un om necumpătat să fie răbdător. Mai întâi cumpătare, apoi răbdare. Tu ai trăit timp atât de îndelungat pentru tine însuți și te-ai lăsat călăuzit de născocirile propriei tale inimi, încât nu poți pătrunde lucrurile sfinte. Pofta și pasiunile tale senzuale te stăpânesc. Conducerea superioară a intelectului a fost slăbită și controlată de organele inferioare. Au crescut în putere înclinațiile senzuale. Când rațiunea este lăsată în stăpânirea poftei, se pierde înaltul simțământ al lucrurilor sfinte. Mintea se degradează, sentimentele sunt nesfințite, iar cuvintele și faptele mărturisesc despre ceea ce este în inimă. Dumnezeu este nemulțumit și dezonorat de conversația și comportamentul tău. Cuvintele tale n-au fost bine alese; cuvinte josnice și vulgare, ies, în mod natural de pe buzele tale, chiar în prezența copiilor și a tinerilor. În privința aceasta, influența ta este rea.
Exemplul tău n-a fost bun, și ai stat chiar în calea copiilor tăi și a copiilor păzitorilor Sabatului, care-L caută pe Domnul. Umblarea ta, în privința aceasta, nu poate fi prea sever criticată. „Căci din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osândit.” Inima ta are nevoie să fie purificată, curățită și sfințită prin ascultare de adevăr. Nimic nu te poate salva decât o convertire completă — un adevărat simțământ al căilor tale păcătoase și o schimbare completă, prin înnoirea minții tale.
Ai invocat foarte sârguincios necesitatea de a nu ne tăgădui credința prin fapte. Ai făcut din credința ta o scuză de a nu acorda copiilor tăi posibilitatea obținerii unei educații, nici măcar în domeniile de bază. Lucrul de care ai nevoie este cunoașterea cu privire la tine însuți și va trebui să înțelegi însă necesitatea de a o obține. Copiii tăi au nevoie de educație, dar nu au avut prilejul să o primească. Având această mare lipsă, ei nu pot deveni membri folositori ai societății și nu vor avea o educație religioasă suficientă. Pe umerii tăi apasă o grea responsabilitate. Îi scurtezi viața soției tale. Cum poate ea să-L slăvească pe Dumnezeu în trupul și duhul care sunt ale Lui?
Dumnezeu ți-a dat lumină și cunoștințe, iar tu ți-ai mărturisit credința, că ele au venit direct de la El și că te-au învățat să respingi pofta. Tu știi că folosirea cărnii de porc este contrară poruncii Sale speciale, date nu pentru că a dorit în mod special să-și demonstreze autoritatea, ci pentru că aceasta este dăunătoare pentru cei care o consumă. Folosirea ei face ca sângele să devină impur, așa încât scrofula și alte tumori infectează sistemul, și întregul organism suferă. În mod deosebit, nervii fini și sensibili ai creierului ajung slăbiți și atât de încețoșați, încât lucrurile sfinte nu vor mai fi văzute ca atare, își vor pierde valoarea și vor fi puse la un loc cu lucrurile obișnuite. Lumina care arată că boala este produsă de folosirea acestui articol de hrană dăunător a venit de îndată ce poporul lui Dumnezeu a putut s-o primească. Ai luat în seamă lumina?
Tu ai mers fățiș împotriva luminii pe care a binevoit Dumnezeu s-o dea cu privire la folosirea tutunului. Satisfacerea poftei a întunecat lumina dată de cer, și ai făcut un zeu din această îngăduință vătămătoare. Ea este idolul tău. Te-ai închinat ei și nu lui Dumnezeu, pretinzând că crezi în viziuni, dar acționând întru totul împotriva lor. Ani de zile, n-ai făcut nici un pas în plus în viața spirituală, ci ai devenit din ce mai slab, din ce în ce mai rău. Ai fost foarte mâhnit de atitudinea fratelui P., care s-a împotrivit adevărului. Tu ai atribuit poziției lui starea slabă, descurajată a bisericii. Este adevărat că el a fost o mare piedică pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu în _____. Dar calea pe care ai urmat-o, deși pretindeai că ești cunoscător al adevărului și că ai experiență în cauza lui Dumnezeu, a fost o piedică și mai mare decât calea lui. Dacă ai fi rămas la sfatul lui Dumnezeu și ai fi fost sfințit prin adevărul care pretindeai că-l crezi, fratele P. n-ar fi avut toate îndoielile pe care le-a avut. Poziția ta, ca apărător al viziunilor, a fost o piatră de poticnire pentru cei care nu credeau. Mi-a fost arătat că fratele tău a încercat să se ridice sub poverile grele pe care le-a adus asupra lui starea tristă a bisericii, până când aproape că a căzut sub greutatea pe care o purta și și-a continuat viața în felul lui. Am văzut că purtarea de grijă a lui Dumnezeu era asupra fratelui și sorei R. și, dacă credința lor va rămâne neșovăielnică, ei vor vedea mântuirea lui Dumnezeu în căminul lor și în biserică.
Mi-a fost arătat cazul fratelui și sorei S. Ei au trecut prin ape tulburi și talazurile aproape că au trecut peste capetele lor. Totuși, Dumnezeu i-a iubit și, dacă I-ar încredința numai Lui căile lor, El i-ar scoate curați din cuptorul suferinței. Fratele S. a văzut partea întunecată și s-a îndoit de faptul că era copilul lui Dumnezeu, s-a îndoit de mântuirea lui. Am văzut că nu trebuie să se străduiască prea tare ca să creadă, ci să se încreadă în Dumnezeu așa cum se încrede un copil în părinții lui. El se îngrijorează prea mult, se îngrijorează în afara brațelor lui Isus și-i dă vrăjmașului șansa să-l ispitească și să-l tulbure. Dumnezeu cunoaște slăbiciunea trupului și a sufletului și nu-i va cere mai mult decât îi va da putere să aducă la îndeplinire. El a încercat să fie credincios față de declarația lui. În viața sa, a dat greș în unele privințe, din neștiință. În privința disciplinării copiilor săi, el a socotit de datoria sa să fie sever și această disciplină a dus prea departe. A tratat abateri mici cu prea mare asprime. Aceasta a făcut ca fiul să nu mai simtă, într-o oarecare măsură, dragostea tatălui. În timpul bolii sale, fratele S. a avut o imaginație bolnăvicioasă. Sistemul lui nervos a fost complet deranjat și se gândea că copiii lui nu simțeau împreună cu el și nu-l iubeau cum ar fi trebuit; dar acesta era rezultatul bolii. Satana dorea să-l nimicească să-i deprime și să-i descurajeze pe sărmanii lui copii. Dar Dumnezeu nu a aruncat vina asupra lui pentru acest lucru. Copiii lui au de purtat poveri mai grele decât mulți dintre cei mai mari decât ei, și merită disciplină atentă, instruire chibzuită, amestecată cu milă, iubire și multă gingășie.
Mama a avut de la Dumnezeu o tărie și o înțelepciune deosebite pentru a-l încuraja și ajuta pe soțul ei și pentru a-i lega pe copii de inima ei, și unul față de altul. Am văzut că îngerii îndurării planau deasupra acestei familii, deși perspectivele păreau așa de întunecate și prevestitoare de rău. Cei care au avut o inimă miloasă față de fratele S. nu vor avea niciodată vreun motiv să regrete acest lucru, pentru că el este copilul lui Dumnezeu, care îl iubește. Starea apatică a bisericii a fost foarte dăunătoare pentru sănătatea lui. L-am văzut privind partea întunecată a lucrurilor, neîncrezător în sine și uitându-se în jos spre mormânt. El nu trebuie să stăruiască asupra acestor lucruri, ci să privească la Isus, un model fără greșeală. Trebuie să promoveze optimismul și curajul în Domnul — să vorbească despre credință, despre speranță și odihnă în Dumnezeu și să nu considere că se cere din partea lui un efort strict și impus. Tot ceea ce cere Dumnezeu este simpla încredere — să te arunci în brațele Sale cu toată slăbiciunea, nedesăvârșirea și zdrobirea de inimă — iar Isus îi va ajuta pe cei neajutorați și-i va întări și clădi pe cei care simt că sunt foarte slabi. Prin această suferință, Dumnezeu va fi slăvit, prin răbdarea, credința și supunerea manifestate de el. Aceasta va dovedi puterea adevărului pe care-l mărturisim. Aceasta este mângâiere când avem nevoie de ea, este sprijin. Orice ajutor de natură pământească, ce fusese un reazăm vremelnic, a fost îndepărtat.
Mi-a fost arătat, de asemenea, cazul fratelui T. El s-a așezat într-o stare de robie, la care Dumnezeu nu l-a chemat. Dumnezeu nu este bucuros când părinții în vârstă își predau bunurile în mâinile copiilor lor neconsacrați, chiar dacă aceștia mărturisesc despre adevăr. Dar când mijloacele pe care Domnul le-a încredințat poporului Său sunt puse în mâinile copiilor necredincioși, care sunt vrăjmașii lui Dumnezeu, El este dezonorat, pentru că ceea ce ar trebui să fie păstrat în rândurile poporului Domnului este pus în rândurile vrăjmașului.
Pe de altă parte, fratele T. a jucat rolul unui înșelător. El folosea tutun, dar ar fi vrut ca frații lui să creadă că nu-l folosea. Am văzut că păcatul acesta a împiedicat înaintarea lui în viața spirituală. La vârsta lui înaintată, el are de făcut o lucrare, să se abțină de la plăcerile trupești, care se luptă împotriva sufletului. A iubit adevărul și a suferit pentru adevăr. Acum, el trebuie să prețuiască atât de mult răsplata veșnică, comoara din cer, moștenirea nepieritoare, cununa slavei care nu se ofilește, încât să poată sacrifica cu bucurie satisfacerea poftei stricate, oricât de grea ar fi urmarea sau suferința, pentru ca să împlinească lucrarea de curățire a trupului și a spiritului.
Apoi, mi-a fost arătată nora lui. Ea este iubită de Dumnezeu, dar este ținută într-o dependență servilă, de teamă, neliniște, descurajare, îndoială și foarte tensionată. Sora aceasta n-ar trebui să considere că este obligată să-și supună voința unui tânăr necredincios. Ea trebuie să-și aducă aminte că viața ei de căsătorie nu nimicește individualitatea. Dumnezeu are asupra ei drepturi mai înalte decât orice pretenție pământească. Hristos a răscumpărat-o cu sângele Său. Ea nu-și aparține. Nu reușește să-și pună toată încrederea în Dumnezeu și consimte să renunțe la convingerile ei, la conștiința ei, în fața unui bărbat autoritar și tiranic, instigat de Satana ori de câte ori maiestatea sa satanică poate lucra prin el, cu eficacitate, asupra acestui suflet sfios, care tremură de frică. A fost adusă de atâtea ori în stare de agitație, încât sistemul ei nervos este zdruncinat, iar ea a ajuns aproape o epavă. Este oare voia Domnului ca sora aceasta să se afle în această stare, și Dumnezeu să fie lipsit de slujirea ei? Nu. Căsătoria ei a fost o înșelăciune a diavolului. Totuși, ea trebuie să îmbunătățească relația de căsătorie cât mai mult, să-l trateze pe soțul ei cu tandrețe, și să-l facă cât de fericit poate, fără să-și calce conștiința, pentru că, dacă el rămâne în răzvrătirea lui, lumea aceasta va fi tot cerul pe care-l va avea. Dar a se priva de privilegiul adunărilor, pentru ca să-i facă pe plac unui soț arogant, care are spiritul balaurului, aceasta nu este în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca acest suflet tremurând să alerge la El. Domnul va fi un adăpost pentru el. Va fi ca umbra unei mari stânci într-o regiune aridă. Doar să aibă credință, să se încreadă în Dumnezeu și El o va întări și o va binecuvânta. Toți cei trei copii ai ei sunt sensibili la influența adevărului și a Duhului lui Dumnezeu. Dacă acești copii ar putea fi puși într-o situație tot atât de favorabilă, precum sunt mulți copii ai păzitorilor Sabatului, toți ar fi convertiți și înrolați în armata Domnului.
Apoi, mi s-a arătat o tânără din același loc, care se depărtase de Dumnezeu și era înfășurată de întuneric. Îngerul a spus: „Pentru un timp, ea a alergat bine; ce a deranjat-o?” M-am uitat în urmă, și am văzut că a existat o schimbare a împrejurărilor. Ea s-a împrietenit cu tineri asemenea ei, care erau plini de haz, de veselie, orgoliu și iubire de lume.
Dacă ar fi ținut seamă de cuvintele lui Hristos, nu ar fi fost nevoie să se supună vrăjmașului. „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” (Marcu 14, 38.) Ispita poate fi peste tot în jurul nostru, dar aceasta nu înseamnă să cădem obligatoriu în ispită. Adevărul merită oricât. Influența lui nu tinde să degradeze, ci să înalțe, să perfecționeze, să curețe, să înalțe la nemurire și la tronul lui Dumnezeu. Îngerul a spus: „Vrei să ai pe Hristos sau lumea?” Satana prezintă lumea cu cele mai ademenitoare și măgulitoare atracții ale ei pentru sărmanii muritori, și ei privesc uimiți la ea, iar strălucirea ei amăgitoare eclipsează slava cerului și acea viață care durează ca și tronul lui Dumnezeu. O viață de pace, fericire, nespusă bucurie, care nu va cunoaște deloc durerea, tristețea, suferința și nici moartea, este sacrificată pentru o scurtă perioadă de viață păcătoasă. Toți cei care vor renunța la plăcerile lumii și, împreună cu Moise, vor alege să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile vremelnice ale păcatului, socotind ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât comorile lumii, vor primi, împreună cu credinciosul Moise, cununa care nu se vestejește, a nemuririi, și o cu mult mai mare și veșnică greutate de slavă.
Mama acestei fete a fost, în diverse momente, sensibilă la influența adevărului, dar, fiind nehotărâtă, curând s-a pierdut. Ei îi lipsește o voință fermă. Este prea șovăielnică și prea mult influențată de necredincioși. Ea trebuie să promoveze hotărârea, tăria morală, statornicia în urmărirea de scopuri, care nu se va clătina la dreapta sau la stânga, după împrejurări. Ea nu trebuie să fie într-o astfel de stare șovăielnică. Dacă nu se schimbă în această privință, ea va fi prinsă cu ușurință în cursă și luată captivă de Satana, după placul lui. Ca să învingă, va trebui să fie perseverentă și constantă. Dacă nu, va fi învinsă și-și va pierde sufletul. Lucrarea mântuirii nu este un joc de copiii, de care să te ții când vrei și să-l părăsești când îți place. Prin statornicie în urmărirea scopului și prin efort neobosit, se va câștiga, în cele din urmă, biruința. Cel care va răbda până la sfârșit, va fi mântuit. Cei care continuă, cu răbdare, să facă binele sunt cei care vor avea parte de viață veșnică și răsplată nemuritoare. Dacă această scumpă soră ar fi fost credincioasă convingerilor ei și ar fi manifestat statornicie în urmărirea scopului, ar fi putut exercita o influență salvatoare în familia ei, asupra soțului și ar fi putut fi de un deosebit ajutor pentru fiica ei. Toți cei care sunt angajați în această luptă cu Satana și cu oștirea lui au în fața lor o lucrare susținută. Ei nu trebuie să fie așa de ușor de modelat ca ceara, pe care căldura o poate turna în orice formă. Ei trebuie să îndure lipsurile, ca niște ostași credincioși, să stea la postul lor și să fie devotați în orice vreme.
Duhul lui Dumnezeu se luptă cu toată familia aceasta. El îi va salva, dacă sunt dispuși să fie salvați, așa cum a stabilit El. Acum este ceasul încercării. Acum este ziua mântuirii. Acum este timpul lui Dumnezeu. În numele lui Hristos, îi implorăm să se împace cu Dumnezeu, o mai pot face, și, în umilință, cu frică și cutremur, să-și ducă până la capăt mântuirea. Mi s-a arătat că lucrarea lui Satana era de a menține biserica într-o stare de nepăsare, pentru ca tinerii să poată fi prinși în rândurile armatei lui. Am văzut că tinerii erau sensibili față de influența adevărului. Dacă părinții s-ar fi consacrat lui Dumnezeu și ar fi lucrat cu interes pentru convertirea copiilor lor, Dumnezeu li s-ar fi descoperit și ar fi preamărit Numele Lui printre ei.
Apoi, mi-a fost arătat cazul fratelui U. Satana a strâns în jurul fratelui U. bandele sale și l-a îndepărtat de Dumnezeu și de frații lui. Fratele V. l-a influențat cu necredința lui, întunecând, într-o anumită măsură, puterea de discernământ a fratelui U. Privirea mi-a fost îndreptată înapoi și mi s-a arătat că, în cazul acestui frate, n-a fost urmată calea cea mai înțeleaptă. Nu au existat destule motive, ca să fie lăsat în afara bisericii. El ar fi trebuit încurajat și chiar îndemnat să se unească cu frații lui, în calitate de membru al bisericii. El se afla într-o stare mai potrivită de a intra în biserică decât unii dintre cei care erau uniți cu ea.
El n-a înțeles clar lucrurile și vrăjmașul a folosit această înțelegere greșită spre paguba lui. Dumnezeu, care privește la inimă, era mai mulțumit de viața și comportarea fratelui U. decât de viața unora care erau uniți cu biserica. Voia Domnului este ca acest frate să se apropie de frații lui, ca să poată fi tărie pentru ei și ei tărie pentru el.
Soția fratelui U. pare mișcată de adevăr. În multe privințe, comportamentul ei nu este atât de îndoielnic, ca cel al unora care mărturisesc a crede tot adevărul. Totuși, ea nu trebuie să privească la abaterile și greșelile celor care mărturisesc despre lucruri mai bune, ci să întrebe cu toată seriozitatea: Ce este adevărul? Ea poate să exercite o influență spre bine împreună cu tovarășul ei. Sufletele acestea, sfințite prin adevăr, pot fi, prin puterea lui Dumnezeu, stâlpi în biserică și să aibă asupra altora o influență salvatoare. Aceste suflete scumpe sunt răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercită. Ele pot, fie să adune cu Hristos, fie să risipească. Dumnezeu cere ca importanța influenței lor în cauza Lui să fie de partea adevărului. Isus i-a răscumpărat prin sângele Său. Ei nu-și aparțin, pentru că au fost cumpărați cu un preț. De aceea, lucrarea care le stă în față este de a-L slăvi pe Dumnezeu în trupul și duhul lor, care sunt ale Sale. Noi facem o lucrare pentru veșnicie. Este de cea mai mare importanță ca fiecare ceas să fie folosit în slujba lui Dumnezeu, și astfel să se asigure o comoară în cer.
Mi s-a arătat cazul tău, frate V., în legătură cu comunitatea din _____, cu doi ani în urmă. Vedenia se referea la trecut, prezent și viitor. Atunci când călătorim, și eu stau în fața oamenilor din diferite locuri, Duhul Domnului îmi prezintă în mod clar cazurile care mi-au fost arătate, reîmprospătând problema prezentată anterior. Mi s-a arătat că ai primit Sabatul, în timp ce te opuneai unor adevăruri importante, legate de Sabat. Tu nu erai întărit cu întregul adevăr, apoi, am văzut că mintea ta a fost îndreptată pe făgașul necredinței, al îndoielii și neîncrederii, și căutai să obții acele lucruri care erau destinate să întărească necredința și întunericul. În loc să cauți dovada necesară întăririi credinței, ai mers în sens invers, iar Satana ți-a îndreptat mintea pe calea urmăririi propriilor lui scopuri. ție îți place să te lupți, și, când intri pe terenul de luptă, nu mai știi când să depui armele. Îți place să discuți în contradictoriu și ți-ai îngăduit să faci aceasta până când ai fost condus de la lumină, de la adevăr și de la Dumnezeu, acolo unde ai fost înfășurat de întuneric, iar necredința a pus stăpânire pe mintea ta. Ai fost orbit de Satana.
Ca și Toma necredinciosul, tu ai considerat o virtute să te îndoiești până când ai putea avea o dovadă clară, care să-ți îndepărteze din minte orice pricină de îndoială. L-a lăudat Isus pe necredinciosul Toma când i-a prezentat dovada despre care el a declarat că dorea s-o aibă înainte de a crede? Isus i-a spus: „Nu fii necredincios, ci credincios.” Toma i-a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Acum el este constrâns să creadă; nu este loc pentru îndoială. Atunci Isus i-a spus: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 20, 27-29.) Tu mi-ai fost prezentat ca unindu-te cu conducătorul răzvrătit și oștirea lui, ca să tulburi, să încurci, să descurajezi, să deprimi și să-i nimicești pe cei care luptă pentru dreptate, care se află sub steagul pătat de sânge al Prințului Emanuel. Mi-a fost arătat că influența ta i-a abătut pe oameni de la păzirea Sabatului poruncii a patra. ți-ai folosit talentele și dibăcia, ca să născocești arme și să le pui în mâinile vrăjmașilor lui Dumnezeu, ca să-i combată pe cei care încearcă să asculte de Dumnezeu, prin păzirea poruncilor Sale. În timp ce îngerii au fost însărcinați să întărească lucrurile care rămân, ca să se împotrivească influențelor tale și să o contracareze, ei priveau cu cea mai adâncă mâhnire la lucrarea ta de descurajare și distrugere. Tu ai făcut ca îngeri curați, fără păcat și sfinți să plângă.
Cei care trăiesc în mijlocul pericolelor zilelor din urmă, zile care sunt caracterizate prin întoarcerea mulțimilor de la adevărul lui Dumnezeu la povești, vor avea o lucrare grea de făcut: să se întoarcă de la născociri omenești, care sunt pregătite pentru ei peste tot, și să aibă dorința să se înfrupte din adevărul nepopular. Cei care se întorc de la aceste povești la adevăr sunt disprețuiți, urâți și persecutați de către cei care prezintă oamenilor tot felul de născociri pentru a fi primite spre acceptarea lor. Satana este în război cu rămășița, care se străduiește să păzească poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus. Îngerii răi sunt însărcinați să folosească oameni de pe pământ, ca agenți ai lor. Aceștia pot să-și exercite cu foarte mare succes influența spre a face ca atacurile lui Satana să fie eficiente împotriva rămășiței, pe care Dumnezeu o numește „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat, ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Satana este hotărât să împiedice această lucrare și va folosi pe oricine se va angaja în slujba lui, spre a-l împiedica pe poporul ales al lui Dumnezeu să vestească puterile minunate ale Celui ce i-a chemat pe oameni din întuneric la lumina Sa minunată. Lucrarea marelui rebel și a oștirii lui acoperă de tot această lumină și face ca poporul ales să nu aibă încredere în ea. În timp ce Isus îi curăță pentru Sine pe copiii Săi, mântuindu-i de toată nelegiuirea lor, Satana își va folosi forțele, ca să oprească lucrarea și să împiedice desăvârșirea sfinților. El nu-și exercită puterea asupra celor ce sunt complet acoperiți de înșelăciune și împrejmuiți cu zidurile poveștilor și rătăcirii, și care nu fac nici un efort să primească și să asculte de adevăr. El știe că este sigur pe ei. Dar cei care caută adevărul, ca să poată asculta de el din iubire, sunt cei care-i trezesc răutatea și îi stârnesc mânia. Niciodată Satana nu îi poate slăbi atâta timp cât ei stau aproape de Isus; de aceea el (Satana) este mulțumit când îi poate conduce pe calea neascultării.
Când păcătuim împotriva lui Dumnezeu, există dispoziția de a rămâne în urma lui Isus cu o călătorie de o zi; căutăm să ne separăm de grupa Lui pentru că acest lucru este neplăcut, deoarece fiecare rază de lumină a prezenței Sale divine arată spre păcatul de care suntem vinovați. Satana se bucură foarte mult de păcatele pe care le-au săvârșit oamenii, la îndemnul lui, și face foarte mare caz de toate aceste eșecuri și păcate. El le enumeră în fața îngerilor lui Dumnezeu și își bate joc de ei cu aceste slăbiciuni și eșecuri. El este din toate punctele de vedere un învinuitor al fraților și se bucură foarte mult de fiecare păcat și greșeală, pe care poporul lui Dumnezeu este ispitit să le facă. Tu, frate V., ești angajat, în mare măsură, chiar în această lucrare. Ai luat ceea ce ți s-a părut ție drept greșeli, slăbiciuni și rătăciri în rândurile adventiștilor păzitori ai Sabatului și le-ai dus în atenția vrăjmașilor credinței noastre, care duceau război împotriva acelei grupe căreia îi slujesc îngeri din cer și pentru a căror cauză Isus, Avocatul lor, pledează înaintea Tatălui Său. El strigă: „Cruță-i, Tată, cruță-i, ei sunt cumpărați cu sângele Meu”, și ridică înaintea Tatălui Său mâinile Sale rănite. Tu ești vinovat înaintea lui Dumnezeu de un mare păcat. Ai profitat de acele lucruri care mâhnesc, care provoacă suferință celor din poporul lui Dumnezeu, când îi văd pe unii dintre ei neconsacrați și, adesea, biruiți de Satana. În loc să ajuți aceste suflete greșite să se îndrepte, tu ai scos triumfător în evidență greșelile lor în fața celor care îi urau, pentru că au mărturisit că păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Ai pus o povară în plus pe umerii celor care s-au angajat în lucrarea de salvare a celor greșiți, de căutare a oilor pierdute ale casei lui Israel.
Din cauza neascultării și a îndepărtării de Dumnezeul lui Israel, i-a fost îngăduit să fie dus în locuri de strâmtorare și să sufere împotrivire; vrăjmașilor li s-a îngăduit să facă război cu credincioșii, să-i umilească și să-i facă să-L caute pe Dumnezeu, în necazul și nenorocirea lor. „Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.” (Exod 11, 8.) Aceasta a avut loc imediat după ce copiii lui Israel s-au dedat la cârtiri pline de răzbunare și la plângeri nedrepte și raționale împotriva conducătorilor lor, pe care Dumnezeu îi pregătise și îi alesese să-i conducă prin pustiuri, spre țara Canaanului. Dumnezeu i-a condus pe drumul unde nu era apă, ca să-i încerce, să vadă dacă, după ce au primit atâtea dovezi ale puterii Lui, au învățat să se întoarcă spre El, în suferința lor, și dacă s-au pocăit de cârtirile lor și de răzvrătirea din trecut împotriva Lui. Ei îi învinuiseră pe Moise și pe Aaron că, din motive egoiste, i-a adus din Egipt ca să-i omoare prin înfometare, pe ei și pe copiii lor, pentru ca să se poată îmbogăți cu averea lor. Făcând acest lucru, israeliții au atribuit omului ceea ce au primit, o dovadă evidentă că era numai de la Dumnezeu, a cărui putere este nemărginită. Dumnezeu dorea ca aceste manifestări ale puterii Sale să-I fie atribuite numai Lui și ei să slăvească Numele Lui pe pământ. Domnul i-a dus de repetate ori pe același teren al necazului spre a-i pune la încercare dacă au învățat procedeele Lui și dacă s-au pocăit de neascultarea lor păcătoasă și de cârtirile lor răzvrătite. La Refidim, când sufereau de sete, au manifestat din nou mândria și au dovedit că încă mai aveau o inimă rea, în care sălășluiau necredința, murmurarea și răzvrătirea, ceea ce dovedea că încă nu era prudent să-i stabilească în țara Canaanului. Dacă ei nu aveau să-L slăvească pe Dumnezeu în necazurile și restriștea lor, în călătoriile prin pustie spre Canaanul în perspectivă, în timp ce Dumnezeu le dădea în continuu dovada de netăgăduit a puterii și slavei Lui, și a purtării Sale de grijă față de ei, ei nu aveau să slăvească Numele Lui și să-L glorifice nici când urmau să fie stabiliți în țara Canaanului, înconjurați de binecuvântări și prosperitate. Din cauza setei, ei s-au înfuriat, astfel că Moise s-a temut pentru viața lor.
Când Israel a fost atacat de amaleciți, Moise i-a dat instrucțiuni lui Iosua, să se lupte cu vrăjmașii lor, în timp ce el avea să stea cu toiagul lui Dumnezeu în mâna ridicată spre cer, în văzul poporului, arătând israeliților răzvrătiți, care murmurau, că tăria și puterea lor erau la Dumnezeu. În acel toiag nu era nici o putere, Dumnezeu lucra prin Moise. Moise avea să primească toată puterea lui de sus. Când își ținea mâinile ridicate era mai tare Israel; când își lăsa mâinile în jos, era mai tare Amalec. Când Moise a obosit, era necesar să se facă pregătiri, ca mâinile lui istovite să fie continuu ridicate spre cer. Aaron și Hur au pregătit un loc pe care l-au așezat pe Moise și, apoi, amândoi s-au angajat să țină mâinile lui obosite în sus până la asfințitul soarelui. Acești bărbați au arătat în felul acesta israeliților datoria lor de a-l sprijini pe Moise în această lucrare grea, în timp ce el avea să primească Cuvântul de la Dumnezeu spre a-l comunica lor. Faptul acesta mai trebuia să le arate că numai Dumnezeu le ținea destinul în mâinile Sale, că El era conducătorul lor, ca autoritate recunoscută. „Domnul a zis lui Moise: «Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea-aminte și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.» El a zis: «Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam».” „Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec pe drum; la ieșirea voastră din Egipt; cum te-a întâlnit pe drum și, fără nici o teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit și sleit de puteri. Când îți va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toți vrăjmașii care te înconjoară, în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-o dă ca moștenire și spre stăpânire, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri; să nu uiți lucrul acesta.” (Exod 17, 14.16; Deuteronom 25, 17-19.)
Când îngerul lui Dumnezeu a prezentat aceste fapte din călătoriile și experiența copiilor lui Israel, am fost adânc impresionată, mai ales în ceea ce privește grija lui Dumnezeu pentru poporul Său.
Cu toate greșelile, neascultarea și răzvrătirea lor, ei erau încă poporul ales al lui Dumnezeu. El i-a onorat în mod deosebit prin coborârea din sfântul Său locaș pe muntele Sinai și în maiestate, slavă și cutremurătoare splendoare, a rostit Cele Zece Porunci în auzul întregului popor, scriindu-le cu degetul Lui pe tablele de piatră. Domnul spune despre poporul Său, Israel: „Domnul, Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri.” (Deuteronom 7, 6-8.)
Mi-a fost arătat că cei care încearcă să asculte de Dumnezeu și să-și curețe sufletele prin ascultare de adevăr sunt poporul lui Dumnezeu, Israelul Lui cel modern. Dumnezeu spune despre ei, prin Petru: „Voi sunteți însă o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a ales ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2, 9.) După cum a fost o crimă pentru Amalec să profite de copiii lui Israel, în slăbiciunea și oboseala lor, ca să-i hărțuiască, să-i încurce și a-i descurajeze, tot așa este un păcat și pentru tine să supraveghezi îndeaproape, să descoperi slăbiciunea, ezitările, greșelile și păcatele năpăstuitului popor al lui Dumnezeu, și să le expui în fața vrăjmașilor. Tu ai făcut lucrarea lui Satana, nu lucrarea lui Dumnezeu. Mulți adventiști păzitori ai Sabatului din _____ au fost foarte slabi. Ei au fost reprezentanți jalnici ai adevărului. Ei n-au făcut cinste cauzei adevărului prezent, iar cauza ar fi fost mai câștigată fără ei. Tu ai prezentat viața neconsacrată a păzitorilor Sabatului drept scuză pentru poziția pe care o ocupi, de îndoială și necredință. De asemenea, necredința ta a fost întărită, văzând că unii dintre cei neconsacrați mărturiseau cu tărie credința în viziuni, apărându-le când erau atacate și susținându-le cu căldură. În timp ce mărturiseau cu atâta zel credința lor, ei nesocoteau învățăturile date prin viziuni și acționau direct împotriva lor. În această privință, ei au fost pietre de poticnire pentru fratele U., și, prin cursul acțiunii lor, au compromis viziunile.
Frate V., mi s-a arătat că ai avut o inimă îngâmfată. Când ai socotit că scrierile tale au fost desconsiderate la biroul Review, mândria ta a fost atinsă și ai început lupta care este ca și cea a lui Saul, care lovește cu piciorul în țepuș. Ai dat mâna cu cei care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună. Ai întărit mâinile păcătoșilor și te-ai opus sfatului lui Dumnezeu împotriva sufletului tău. Te-ai luptat împotriva a ceea ce nu cunoști. N-ai știut ce lucrare faci. Am văzut-o pe soția ta luptându-se cu Dumnezeu în rugăciune, credința ei prinzându-te ferm pe tine și, în același timp, fixându-se de tronul lui Dumnezeu, implorând făgăduințele Sale, care niciodată nu dau greș. A durut-o când a văzut că tu stărui în lupta împotriva adevărului. Am văzut că faci aceasta din neștiință, orbit de Satana. Cât timp ești angajat în această luptă, nu crești în spiritualitate și consacrare față de Dumnezeu. Tu n-ai dovada că umblările tale sunt plăcute lui Dumnezeu. Ai zel, dar nu în acord cu cunoștința. Nu cunoști chemarea mea, abia m-ai văzut și n-ai nici o cunoștință despre lucrarea mea.
Frate V., ai calități care te-ar face să fii de un folos special în biserica din _____ sau în oricare altă biserică, dacă talentele tale ar fi consacrate clădirii cauzei lui Dumnezeu. Am văzut că copiii tăi sunt acum gata să primească adevărul, iar Isus pledează pentru tine, frate V: „Mai cruță-l puțin.” Am văzut că dacă ai fi convertit la adevăr, ai fi un stâlp în biserică și L-ai putea onora pe Dumnezeu, prin influența ta, sfințită prin adevăr.
Am văzut îngerii îndurării, planând în jurul fratelui V. Mi-a fost arătat că el a fost înșelat, în mare măsură, în privința valorii morale și s-a aflat înaintea lui Dumnezeu în acea clasă care s-a retras din cadrul organizației. Printre ei sunt și câțiva cinstiți; aceștia vor fi salvați; dar cei mai mulți dintre ei sunt de mult timp neconsacrați cu inima, iar mărturiile discrete erau, în drumul lor, ca un jug al robiei. Ei au aruncat jugul și au reținut căile lor stricate. Dumnezeu te cheamă să te desparți de ei. Desprinde-te de aceștia, a căror plăcere este să lupte împotriva adevărului lui Dumnezeu. Puțini dintre ei vor dezvolta un caracter adevărat. Ei fac parte din acea clasă care iubește și fabrică minciuna.
Dacă tot interesul tău este pentru adevăr și lucrarea pregătitoare pentru acest timp, vei fi sfințit prin adevăr și vei primi destoinicie pentru nemurire. Ești în pericol să fii prea pretențios cu copiii tăi și nu atât de răbdător cât este necesar să fii. Lucrarea completă de pregătire trebuie să continue alături de toți cei care mărturisesc adevărul, până când vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu, fără vină, fără pată sau zbârcitură, sau orice lucru de felul acesta. Dumnezeu te va curăți, dacă te vei supune procesului de curățire.