Iubiți frați și surori, Domnul mi S-a arătat din nou. La 12 iunie 1868, în timp ce vorbeam fraților în casa de rugăciune din Battle Creek, Michigan, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea și într-o clipă am fost luată în viziune. Priveliștea a fost vastă. Eu începusem să scriu al cincilea volum din Daruri Spirituale, dar când am avut mărturii de natură practică, pe care voi trebuia să le aveți de îndată, am părăsit acea lucrare pentru a pregăti această mică foaie volantă.
În această ultimă viziune, mi s-a arătat ceea ce justifică pe deplin procedeul meu de a publica mărturiile personale. Când Domnul alege cazuri individuale și specifică greșelile lor, alții, care n-au fost arătați în vedenie, iau ca de la sine înțeles faptul că ei stau bine, sau aproape bine. Dacă cineva este mustrat pentru vreo greșeală specială, frații și surorile trebuie să se cerceteze pe ei înșiși, ca să vadă în ce au greșit și în ce sunt vinovați de același păcat. Ei ar trebui să aibă un spirit de umilită mărturisire. Dacă alții îi cred drepți, aceasta nu-i face să fie drepți. Dumnezeu privește la inimă. El încearcă și probează în felul acesta sufletele. Mustrând greșelile unuia, El urmărește să-i îndrepte pe mulți.
Dar, dacă nu acceptă mustrarea pentru ei înșiși și le place să creadă că Dumnezeu trece cu vederea greșelile lor, pentru că nu-i alege în mod deosebit, își înșeală sufletele și vor fi închiși în întuneric și lăsați pe căile lor, să urmeze după închipuirea inimii lor.
Mulți își tratează în mod fals sufletele și se înșeală cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. El folosește căi și mijloace spre a sluji cel mai bine scopul Lui și spre a proba ce se află în inimile pretinșilor Săi urmași. Domnul descoperă lămurit greșelile unora, ca astfel alții să poată fi avertizați, să le fie frică și să evite greșelile acelea. Prin cercetarea de sine, pot să afle că fac aceleași lucruri pe care Dumnezeu le condamnă la alții. Dacă doresc să-i slujească într-adevăr lui Dumnezeu și se tem să păcătuiască împotriva Lui, ei nu vor aștepta ca păcatele lor să fie specificate înainte de a le mărturisi și, cu pocăință smerită, să se întoarcă la Domnul. Ei vor părăsi lucrurile care n-au plăcut lui Dumnezeu, conform cu lumina dată altora. Dacă, dimpotrivă, ei văd că sunt vinovați exact de aceleași păcate care au fost mustrate la alții, și totuși continuă pe aceeași cale neconsacrată, pentru că n-au fost numiți în mod special, își pun în pericol propriile lor suflete și vor fi luați de Satana robi, după buna lui vrere.