În vedenia dată mie la 12 iunie 1868, mi s-a arătat că ar putea fi făcută o mare lucrare în a aduce suflete la cunoștința adevărului, dacă s-ar face eforturi adecvate. În fiecare oraș, comună și sat, există persoane care ar îmbrățișa adevărul, dacă acesta ar fi prezentat într-o manieră adecvată. În mijlocul nostru, este nevoie de misionari, de misionari jertfitori de sine, care, ca și marele nostru Model, nu-și vor place lor, ci vor trăi să facă bine altora.
Mi s-a arătat că noi, ca popor, suntem deficitari. Cuvintele noastre nu sunt în acord cu credința noastră. Credința noastră mărturisește că trăim sub influența vestirii celei mai solemne solii, care a fost dată vreodată muritorilor. Totuși, cu toate că acest fapt este evident, eforturile noastre, zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu de sine nu se compară cu caracterul lucrării. Trebuie să ne trezim din morți și Hristos ne va da viață.
La mulți dintre frații și surorile noastre există o puternică înclinație de a locui în Battle Creek. Vin familii din toate părțile, să locuiască acolo, și multe altele au privirea îndreptată în același sens. Unii dintre cei care au venit la Battle Creek au deținut slujbe în micile comunități de unde s-au mutat, și unde ajutorul și vigoarea lor erau necesare. Când unii ca aceștia sosesc la Battle Creek și se unesc cu atât de mulți păzitori ai Sabatului de acolo, adesea, ei simt că mărturiile lor nu sunt necesare și de aceea, talentul lor este îngropat.
Unii aleg Battle Creek din cauza privilegiilor religioase pe care le oferă, totuși, se miră că spiritualitatea lor descrește după o ședere de câteva luni acolo. Nu există o cauză? Scopul multora a fost să fie avantajați din punct de vedere bănesc — să se angajeze în afaceri care să le aducă profituri mai mari. Așteptările lor în această privință pot fi realizate, în timp ce sufletul flămânzește și devine pipernicit în cele spirituale. Nu iau asupra lor nici o sarcină specială, pentru că socotesc că ar fi nepotriviți. Ei nu știu unde să se apuce de lucru într-o comunitate așa de mare, și de aceea devin leneși în via Stăpânului lor. Toți cei care urmează pe această cale nu fac decât să mărească munca celor care au sarcina lucrării din comunitate. Ei sunt, ca mulți, încărcătură moartă. În Battle Creek sunt mulți care devin repede ramuri vestejite.
Unii, care au fost lucrători și care au experiențe în cauza adevărului prezent, se mută la Battle Creek și își abandonează sarcina. În loc să simtă nevoia de a dubla energia, vegherea, rugăciunea și zeloasa îndeplinire a datoriei, ei aproape că nu fac nimic. Aceia care au de dus poveri la serviciu și nu au timp pentru îndatoriri în afară de lucrul lor, sunt obligați să ocupe poziții de răspundere în biserică și să îndeplinească importanta lucrare cerută, pe care, dacă nu o vor face, va rămâne nefăcută, pentru că alții nu vor să ia povara.
Frații care doresc să-și schimbe reședința, care au în vedere slava lui Dumnezeu și simt că asupra lor zace răspunderea individuală de a face altora bine, de a salva suflete pentru care Hristos nu și-a cruțat viața, ar trebui să se mute în orașe și sate unde există doar puțină lumină sau deloc, și unde pot fi de un real folos și binecuvântare pentru alții cu lucrarea și experiența lor. Este de dorit ca misionarii să se ducă în orașe și sate, și să înalțe steagul adevărului, pentru ca Dumnezeu să poată avea martori de-ai Lui, răspândiți peste tot în țară, pentru ca lumina adevărului să poată pătrunde acolo unde până acum n-a ajuns, iar stindardul adevărului să fie înălțat acolo unde el nu este încă cunoscut. Frații nu trebuie să se adune la un loc, pentru că acesta este mai agreabil pentru ei, ci să caute să îndeplinească înalta lor chemare spre a face bine altora, spre a contribui la salvarea a cel puțin un suflet. Dar pot fi salvați chiar mai mulți.
Unicul scop al acestei lucrări nu trebuie să fie doar spre a mări răsplata noastră din cer. În privința acesta, unii sunt egoiști. Având în vedere ceea ce a făcut Hristos pentru noi și cât a suferit El pentru păcătoși, ar trebui, ca, din iubire curată și dezinteresată pentru suflete, să imităm exemplul Lui, prin sacrificarea plăcerii și a comodității noastre pentru binele lor. Bucuria pusă înaintea lui Hristos, care L-a susținut în toate suferințele Sale, a fost mântuirea sărmanilor păcătoși. Aceasta ar trebui să fie și bucuria noastră și stimulentul ambiției noastre, cauza Stăpânului nostru. Făcând așa, Îi facem plăcere lui Dumnezeu și ne manifestăm iubirea și consacrarea față de El, ca slujitori ai Săi. El ne-a iubit întâi și n-a reținut de la noi pe iubitul Său Fiu, ci L-a dat din inima Lui să moară, pentru ca noi să putem avea viață. Iubirea, adevărata iubire pentru semenii noștri, dovedește iubire față de Dumnezeu. Putem face mare caz de mărturisirea noastră de credință, totuși, fără această iubire, nu înseamnă nimic. Credința noastră ne poate face să ne dăm chiar trupurile să fie arse, totuși, fără iubirea jertfitoare de sine, așa cum a existat în inima lui Isus și cum a fost exemplificată în viața Lui, noi suntem ca o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor.
Sunt familii care primesc putere spirituală, mutându-se la Battle Creek. Acesta este exact locul spre a-i ajuta pe unii, în timp ce el este un loc rău pentru alții. Fratele și sora A. sunt un exemplu al celor care vor beneficia prin mutarea lor în acest loc. Domnul i-a îndrumat să urmeze această cale. Battle Creek a fost exact locul care le era spre binele lor și s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru toată familia. Venind aici, ei au câștigat tărie să pună picioarele în mod hotărât pe platforma adevărului, și, dacă ei continuă pe calea ascultării smerite, se pot bucura de ajutorul pe care l-au primit la Battle Creek.