Iubită soră O, Am avut de gând să am o convorbire cu tine înainte de a pleca din _____, dar am fost împiedicată de multe lucruri. Nu scriu cu simțăminte prea pline de speranță, că această scrisoare va produce vreo schimbare deosebită în felul tău de purtare, în măsura în care este vorba de experiența ta religioasă.
Am fost foarte întristată cu privire la tine. În adunările ținute la _____, eu am insistat asupra principiilor generale și am căutat să ajung la inimi, aducând o mărturie care am sperat să producă o schimbare în viața ta religioasă. Am încercat să scriu, așa cum a fost arătat în Mărturia 12, cu privire la pericolele care-i pândesc pe cei tineri. Acea privire generală a fost dată în Rochester. Acolo, am arătat că s-a făcut o greșeală în instruirea ta încă din timpul copilăriei tale. Părinții tăi au gândit și au discutat în auzul tău că erai o creștină din fire. Surorile tale aveau pentru tine o iubire care aducea mai mult o idolatrie decât o sfințire. Părinții tăi avuseseră o iubire nesfințită pentru copiii lor, ceea ce i-a orbit ca să nu vadă defectele lor. Uneori, când se mai trezeau cumva, vedeau diferit. Dar tu ai fost răsfățată și lăudată până ce interesul tău veșnic a fost pus în pericol.
Am văzut că nu te cunoști pe tine însăți. Tu ai o îndreptățire de sine care te ține în înșelăciune cât privește aptitudinile tale spirituale. Din când în când, ai simțit ceva din influența Duhului lui Dumnezeu. Dar față de schimbarea prin înnoirea minții, ești o străină. „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi voia lui Dumnezeu; cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.) Tu n-ai avut această experiență, de aceea nu ai ancoră. Tu nu ești o creștină și totuși ți s-a spus toată viața că erai o creștină din fire. Tu ai considerat că erai în regulă cu toate, când, de fapt erai foarte departe de a fi acceptată de Dumnezeu. Această înșelăciune a crescut o dată cu creșterea ta și s-a întărit o dată cu întărirea ta și amenință să se dovedească a fi ruina ta. Părinții tăi au fost geloși pentru copiii lor, și dacă ajungeau la ei zvonuri de presupus dispreț față de copiii lor, erau părtinitori și se aprindeau de îndată, simpatizau cu ei și stăteau direct în calea binelui lor spiritual.
Tu și sora P. aveți o mare cantitate de mândrie, care va fi ca miriștea în ziua lui Dumnezeu. Iubirea de sine, orgoliul, mândria în îmbrăcăminte și înfățișare au triumfat. Egoismul v-a împiedicat de la a face bine. Amândouă trebuie să vă convertiți complet; este nevoie de o completă reînnoire a minții, de o schimbare completă, altfel nu veți avea parte de Împărăția lui Dumnezeu. Înfățișarea, frumusețea, îmbrăcămintea voastră nu vă vor aduce favoarea lui Dumnezeu. Este meritul moral de care ține seamă marele EU SUNT. Nu există adevărată frumusețe a persoanei sau a caracterului fără Hristos, nici adevărate maniere perfecte sau comportament, fără darurile sfințitoare ale spiritului umilinței, simpatiei și a adevăratei sfințenii.
Mi-a fost arătat că se vor pierde suflete prin influența și exemplul vostru. Ați avut lumină și privilegii și veți da socoteală de ele. Voi nu sunteți religioase sau evlavioase din fire, ci trebuie să faceți un efort special pentru a vă păstra mintea asupra lucrurilor religioase. La voi, egoismul este pronunțat. Prețuirea de sine este foarte mare; dar aduceți-vă aminte că Cerul privește la valoarea lăuntrică, la frumusețea unui spirit blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Găteală costisitoare, podoabă exterioară, atracții personale, toate își pierd însemnătatea în comparație cu această valoroasă realizare a unui spirit blând și liniștit. Iubirea voastră după delectare și satisfacție, lipsa voastră de consacrare și evlavie, au fost spre paguba multora. Celor care s-au abătut de la credință, voi nu le-ați putut fi de folos, pentru că, în general, viața voastră a fost asemenea celor din lume.
Cei care vizitează _____ duc cu ei impresia lăsată de voi și de alți tineri, care nu se bucură de o religie trăită, că nu există, de fapt, nici o realitate în religie. Mândria s-a întărit în ei, iubirea de etalare, iubirea de ușurătate și de plăcere au crescut, și lucrurile sacre nu sunt sesizate. Ei au avut impresia că au fost prea conștiincioși și deosebiți. Pentru că, dacă cei care se află chiar în centrul marii lucrări, sunt influențați atât de puțin de solemnele adevăruri prezentate atât de des, de ce să fie ei așa de deosebiți? De ce să se teamă ei să se desfăteze, când aceasta părea să fie ținta celor care aveau experiență mai îndelungată în _____?
Influența tineretului din _____ se întinde tot atât de departe cât sunt cunoscuți, și viața lor neconsacrată este proverbială; și nimeni n-a avut o influență în direcția cea rea mai mare decât voi. Ați necinstit mărturisirea voastră de credință și ați fost reprezentante nefericite ale adevărului. Martorul Adevărat spune: „știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3, 15.16.) Dacă ai fi rece ar fi vreo speranță că ai să te convertești; dar când cineva este cuprins de îndreptățire de sine, în loc de îndreptățirea lui Hristos, înșelăciunea este atât de greu să fie văzută, și îndreptățirea de sine atât de greu de îndepărtat, încât cazul este cel mai greu de câștigat. Un neconvertit, un păcătos necredincios, se află într-o situație mai favorabilă decât unul ca acesta.
Voi sunteți o piatră de poticnire pentru păcătoși. Lipsa voastră de consacrare este evidentă. Voi îndepărtați de la Hristos în loc să adunați împreună cu El. Dacă Dumnezeu îmi va ajuta să smulg de la voi îmbrăcămintea mulțumirii de sine, voi avea speranță că mai puteți răscumpăra încă timpul și să duceți o viață exemplară. Ați fost adesea treziți, dar atât de adesea ați recăzut în fosta voastră lenevie, stare de mulțumire de sine, având numele că trăiți în timp ce sunteți morți. Mândria amenință să fie ruina voastră. Dumnezeu v-a vorbit în privința aceasta. Dacă nu veți face nici o reformă, vă va ajunge suferința, și bucuria voastră se va transforma în tristețe, până ce inimile voastre se vor smeri sub mâna lui Dumnezeu. El nu primește rugăciunile voastre, pentru că ele vin din inimi pline de mândrie și egoism. Tu, iubita mea soră, ești îngâmfată, ai trăit o viață fără rost, când, dacă ai fi fost smerită și ai fi trăit o viață spre a-i binecuvânta pe alții, ar fi fost o binecuvântare pentru tine și pentru toți cei din jurul tău. Fie ca Dumnezeu să-i ierte pe părinții și pe surorile tale pentru partea pe care au avut-o, de a face din tine ceea ce ești — exact ceea ce Dumnezeu nu poate să accepte, exact ceea ce, dacă rămâi aceeași, va fi miriște pentru focul care va mistui în ziua lui Dumnezeu.
Când mi s-a arătat cele cu privire la spiritul egoist, care există în cei care lucrau la birou, că acolo erau unii care lucrau numai pentru leafă, ca și când ar fi angajați în vreo întreprindere obișnuită, voi amândouă vă găseați printre ei. Amândouă erați egoiste și vă purtați vouă înșivă de grijă. Preocuparea voastră era să vă plăceți vouă înșivă și să obțineți o leafă mai mare. Spiritul acesta a blestemat, într-o mare măsură, slujba, și cerul și-a exprimat nemulțumirea față de ea. Mulți au fost dornici să pună mâna pe bani. Toate acestea sunt rele. și-a făcut apariția un spirit lumesc, iar Hristos a fost dat afară. Dumnezeu să aibă milă de poporul Său. Iar eu sper că voi vă veți pocăi.
Voi ați avut un spirit de frivolitate și v-ați dedat la conversație ușuratică și fără rost. Ah, cât de rar a fost amintit Isus! Iubirea Lui răscumpărătoare n-a dat naștere la recunoștință și laudă și la expresii potrivite spre a preamări Numele Lui și nemuritoarea Lui iubire jertfitoare de sine. Care a fost subiectul conversației voastre? Asupra căror gânduri ați insistat cu cea mai mare plăcere? Poate fi spus, în adevăr, că Isus și viața Lui de sacrificiu, harul Lui îmbelșugat și mântuirea pe care El a câștigat-o atât de scump pentru voi, aproape că n-au existat în toate cugetările voastre, ci lucrurile ușuratice v-au ocupat mintea. A vă plăcea vouă înșivă, a împlini în viață scopuri care să vă satisfacă plăcerea, aceasta este povara minții. Nu pot decât să doresc să nu fi mărturisit că ați înviat împreună cu Hristos, pentru că voi nu v-ați conformat cerinței: „Dacă, deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3, 1-3.) Puneți-vă întrebările: M-am conformat eu cerințelor puse aici de apostolul inspirat? Am dovedit, prin viața mea, moartea mea față de lume, că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu? Sunt eu scufundat în Hristos? Găsesc eu susținere și sprijin la El, care a făgăduit să fie pentru mine un ajutor prezent în orice vreme de nevoie? Voi aveți o religie formală, dar n-aveți simțământul special al slăbiciunii voastre, al stricăciunii și răutății voastre din fire.
„Un creștin din fire!” Această idee înșelătoare a servit multora ca o haină a îndreptățirii de sine, și i-a condus pe mulți, care n-aveau o cunoaștere din experiență a Lui, a experienței Lui, a suferințelor Lui, a vieții Lui de lepădare de sine și de sacrificiu de sine, la o presupusă speranță în Hristos. Îndreptățirea lor, pe care contau atât de mult, era numai ca niște cârpe murdare. Hristos, Învățătorul iubit, a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.” (Marcu 8, 34.) Da, urmați-L atât în timpuri rele, cât și în timpuri bune. Urmați-L în ajutorarea celor mai nevoiași și singuratici. Urmați-L, uitând de voi, fiind bogați în fapte de lepădare de sine și sacrificiu de sine spre a face bine altora; când sunteți insultați, să nu răspundeți cu insultă; arătați iubire și împreună simțire pentru neamul omenesc, căzut. Lui nu I-a fost scumpă viața, ci a renunțat la ea pentru noi toți. Urmați-L pe El de la ieslea cea umilă până la cruce. El este pilda noastră, El vă spune că, dacă vreți să fiți ucenicii Lui, trebuie să vă luați crucea, crucea cea disprețuită și să-L urmați. Puteți voi bea paharul? Puteți fi botezați cu botezul Lui?
Faptele voastre mărturisesc că sunteți străini față de Hristos. „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească, căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. Înțelepciunea care vine de sus, este, întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3, 11-18.)
Aici sunt enumerate roadele care scot în evidență dovezile că cel ce umblă în puterea vieții a suferit o schimbare — o schimbare așa de evidentă, ca și când ar fi reprezentată prin moarte. De la o viață activă, la moarte! Dacă această transformare n-a fost experimentată de voi, nu stați liniștite. Căutați pe Domnul cu toată inima. Faceți din aceasta cea mai importantă preocupare a vieții voastre.
Voi aveți de dat socoteală pentru binele pe care l-ați fi putut face în timpul vieții voastre, dacă ați fi fost în poziția pe care Dumnezeu o cerea de la voi să fiți și pentru care El a luat ample măsuri, ca voi să o puteți ocupa. Dar voi n-ați ajuns să-L slăviți pe Dumnezeu pe pământ și să salvați sufletele din jurul vostru, pentru că nu v-ați folosit de acel mare har, putere, înțelepciune și cunoștință, pe care le-a procurat Hristos pentru voi. Voi ați cunoscut voia Sa, dar n-ați făcut-o. Va trebui să aibă loc cea mai vădită reformă în voi amândouă, altfel niciodată nu veți auzi din partea lui Isus: „Bine, rob bun și credincios.” (Matei 25, 21.)
În seara de 12 iunie, după citirea celor anterioare pentru comunitate, mi s-a arătat că, în timp ce voi sunteți nepăsătoare, mândre, egoiste și indiferente spre a salva suflete, moartea își face lucrarea ei. Unul după altul, semenii vă părăsesc și trec în mormânt. Care a fost influența voastră asupra celor care se adunau la întâlnirile voastre sociale? Ce s-a spus sau ce s-a făcut spre a conduce sufletele le Hristos? V-ați făcut toată datoria la timp și ne la timp? Sunteți voi gata să vă întâlniți, la bara de judecată a lui Dumnezeu, cu cei cu care v-ați întâlnit la adunările voastre sociale, mai ales cu acea grupă care s-a aflat sub influența voastră și ai cărei membrii, au decedat fără Hristos? Sunteți pregătite să spuneți că rochiile voastre sunt curate de sângele lor? Am să amintesc un singur caz, acela al lui Q. Oare nu va cădea asupra voastră nici un reproș din partea ei, asupra voastră care ați fost înconjurate de bune influențe în cămin, care ați avut fiecare ocazie favorabilă să dezvoltați caractere creștine bune, dar care n-ați simțit povara pentru suflete? Ați nutrit mândrie, vanitate și iubire de plăceri, și v-ați făcut partea spre ocara mărturisirii voastre de credință, și ați condus acest suflet sărman, care fusese azvârlit și lovit de Satana, să se îndoiască de realitatea adevărului și de autenticitatea religiei creștine.
Conversația voastră ușuratică și a celorlalți tineri era dezgustătoare. N-a fost nimic nobil și înălțător în turnura luată de mintea voastră. A fost vorbărie obișnuită, clevetire, râs stupid și fără rost, bătaie de joc și glume. Îngerii au înregistrat scenele pe care le-ați făcut de mai multe ori. Deoarece cele mai solemne apeluri v-au fost făcute vouă și ați fost mustrate și avertizate, voi sunteți mai vinovate decât ceilalți tineri. Ați avut o experiență mai îndelungată și o mai mare cunoaștere a adevărului. Ați locuit cel mai mult timp la _____. Ați fost printre cei dintâi în a mărturisi că credeți adevărul și că sunteți urmașe ale lui Hristos, și cursul vanității și al mândriei voastre a făcut mai mult decât oricăror altora spre a forma experiența tinerilor din acel loc. Pe cei care au fost convertiți la adevăr, voi i-ați luat de mână, cum s-ar zice, și i-ați unit cu lumea.
Mare vină apasă asupra voastră și asupra părinților voștri, care v-au măgulit mândria și nebunia. Ei au simpatizat cu voi când erați mustrate și v-au dat să înțelegeți că aceasta era nepotrivit. Tu, soră O., te-ai crezut frumoasă. Părinții tăi te-au flatat. Tu ai căutat să faci cunoștință cu necredincioșii. În afară de mărturisirea ta de credință, acțiunile tale au fost nepotrivite unei fete cu bun simț, modeste. Dar având în vedere mărturisirea ta, de a fi o urmașă a blândului și smeritului Isus, tu ai făcut de ocară mărturisirea ta. O, sora mea, nu te-ai gândit că acei vânzători n-au putut să vadă prin aparența înșelătoare în care te-ai înfășurat? Ai crezut că ei au fost așa de captivați de înfățișarea ta plăcută, încât n-au putut să vadă dedesubtul suprafeței și să citească adevăratul caracter superficial? Când ți-ai pus pe cap podoaba luată cu împrumut din magazinul sorei R, și apoi te-ai expus ca la expoziție în fața acelor funcționari, ai crezut că aceasta n-a fost sesizat? Ai uitat că îngerii lui Dumnezeu erau de față și că privirea lor curată citea gândurile tale, intențiile și scopurile inimii, și că luau cunoștință de fiecare faptă, descriind în mod amănunțit adevăratul tău caracter frivol? În timp ce erai absorbită de mica ta discuție cu funcționarul de care erai fascinată, pentru că el îți măgulise vanitatea, dacă ai fi putut sta în fața unei oglinzi, ai fi putut vedea gesturile și șoptirile celor care te observau și râdeau, pentru că prezentai un spectacol atât de nebunesc. Tu aduceai și o pată asupra cauzei adevărului. Dacă ai fi putut intra în acel magazin neobservată, la scurt timp după ce-ai ieșit, și ai fi auzit conversația, rămânând atât de mult cât avea să-ți îngăduie buna cuviință, ai fi învățat unele lucruri la care nu te-ai fi gândit niciodată mai înainte. Ai fi fost rănită și umilită să afli cum erai văzută chiar de vânzătorii cei ușuratici. Chiar și cel care te-a măgulit s-a alăturat râsului și bătăii de joc a tovarășilor lui, privind umblarea ta amăgitoare.
Tu ai fi putut avea o influență bună în _____ și ai fi putut să-L onorezi pe Răscumpărătorul tău. În loc de aceasta, ai ajuns în gura vânzătorilor și adolescenților lingușitori. Această umblare nepotrivită a fost observată de foarte mulți, și cei care au observat aceste inconsecvențe, chiar dacă puteau să fie necredincioși și-și exprimau respectul față de tine, în inima lor te disprețuiau. Urmezi pe urmele lui S. și, dacă părinții tăi nu se trezesc și nu deschid ochii să-și vadă nebunia, ei se vor împărtăși de vinovăția ta. Păcatul este asupra lor și asupra surorilor tale pentru calea pe care au apucat, de a hrăni mândria și a-ți măguli orgoliul. Dacă tu și surorile tale ați fi mântuite, toate ați simți situația periculoasă a celor nemântuiți. Dacă nu are loc o mare schimbare în voi, va veni ziua, când veți auzi de pe multe buze spunându-se: „Eu m-am alăturat acestor creștine, totuși, ele niciodată nu mi-au spus despre pericolul în care mă aflam. Ele nu m-au avertizat niciodată. Eu mă gândeam că, dacă aș fi fost în pericol de a fi pierdută, ele n-aveau să aibă odihnă nici zi, nici noapte, fără să mă trezească să-mi văd starea pierdută. Acum sunt pierdută. Dacă aș fi fost în locul lor, și aș fi văzut pe cineva într-o stare asemănătoare, eu n-aș fi avut odihnă până când nu le-aș fi făcut să simtă starea lor și le-aș fi îndrumat numai către Acela care le poate mântui.” Voi erați bune și plăcute slujitoare ale lui Satana, în timp ce mărturiseați a fi slujitoarele lui Hristos.
Soră O., tu ai fost atât de înflăcărată de aprecierea pe care o aveai despre tine, încât nu aveai nici o bănuială despre evaluarea pe care observatorii au făcut-o asupra superficialității caracterului tău. Ei te socotesc o cochetă și îți meriți, pe drept cuvânt, reputația. Ar fi fost mult mai convenabil pentru tine să fi ținut seamă de îndemnul apostolului: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară , ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3, 3.4.)
Părinții voștri au greșit mult în educarea copiilor. Ei le-au îngăduit să fie liberați de poverile pe care era foarte important pentru ei să le poarte. Pentru că au ales să-și placă lor înșiși, li s-a permis să stea în pat, pierzând prin moțăială cele mai dulci și plăcute ceasuri ale dimineții, în timp ce părinții lor îngăduitori erau sculați, și se trudeau cu poverile vieții. Copiii aceștia n-au învățat să reziste înclinațiilor lor, să lupte împotriva dorințelor lor; ei n-au învățat să îndure greutățile. În mare măsură, ei au fost scutiți de poverile căminului, și aceasta a fost spre paguba lor. Ei n-au fost învățați niciodată să acționeze cu lepădare sau sacrificiu de sine. Niciodată ei n-aveau să se supună spre a pune în practică o sarcină care nu le era pe gust. Educația lor este deficitară în mare măsură. Totuși, mândria — mândrie vanitoasă, lăudăroasă — umple inimile lor. Sora O. s-a socotit pe sine superioară asociatelor ei și consideră că ele nu meritau multă atenție și curtoazie din partea ei. Mai avea și o voință încăpățânată, de a face ce-i place, indiferent de dorințele, avantajele și nevoile altora. Temperamentul ei este unul nefericit, care, dacă nu este întru totul biruit, va pricinui multă umbră, întunecând-i drumul ei și amărând viața celor mai buni prieteni ai ei.