Iubiți frați din _____, Voi nu vă aflați în lumină, așa cum ar dori Dumnezeu să fiți. Atenția mi-a fost îndreptată înapoi, la recolta de suflete de la _____, din primăvara trecută, și mi s-a arătat că mintea voastră nu era pregătită pentru acea lucrare. Nu v-ați așteptat, nici n-ați crezut că avea să fie adusă la îndeplinire o astfel de lucrare printre noi. Dar lucrarea a fost continuată cu toată necredința voastră, și fără conlucrarea multora dintre voi.
Când ați avut astfel de dovezi, că Dumnezeu aștepta să fie îndurător față de poporul Său, că glasul milei îi invita pe păcătoși și apostaziați la crucea lui Hristos, de ce nu v-ați unit cu cei care purtau povara lucrării asupra lor? De ce n-ați venit să-I ajutați Domnului? Unii dintre voi păreau amorțiți, consternați, uimiți și erau nepregătiți să participe din plin la lucrare. Mulți au fost de acord cu ea, dar inimile lor nu erau în ea. Aceasta a fost o puternică dovadă despre starea călduță a bisericii.
Spiritul vostru lumesc nu era înclinat spre a vă face să deschideți larg ușa inimii voastre, împietrite la apelul lui Isus, care căuta să intre acolo. Domnul slavei, care v-a răscumpărat prin sângele Său, a așteptat la ușa voastră, dar voi n-ați deschis-o larg, ca să-L poftiți să intre. Unii au deschis ușa puțintel și au îngăduit să intre puțină lumină de la prezența lui Isus, dar n-au urat bun venit Vizitatorului ceresc. Nu exista loc pentru Isus. Locul care ar fi trebuit să fie rezervat pentru El, era ocupat cu alte lucruri. Isus a stăruit pe lângă voi: „Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20.) Voi aveați o lucrare de făcut, să deschideți ușa. Pentru un timp, ați fost tentați să ascultați și să deschideți ușa; dar chiar și aceasta s-a depărtat și n-ați reușit să vă asigurați legătura cu Oaspetele ceresc, deși era privilegiul vostru să-L aveți ca oaspete. Totuși, unii au deschis ușa și au urat un sincer bun venit Mântuitorului lor.
Isus nu va forța deschiderea ușii. Voi înșivă trebuie s-o deschideți și să arătați că doriți prezența Lui, prin a-I ura un sincer bun venit. Dacă toți ați fi făcut o lucrare completă, prin îndepărtarea gunoiului lumii și pregătirea unui loc pentru Isus, El ar fi intrat, ar fi locuit cu voi și ar fi făcut prin voi o mare lucrare de salvare a altora. Dar, deși voi ați fost nepregătiți pentru lucrare, ea a început printre voi cu mare putere. Cei abătuți s-au îndreptat, păcătoșii s-au convertit și știrea s-a răspândit peste tot, în regiune. Localitatea a fost mișcată. Dacă biserica s-ar fi ridicat să-L ajute pe Domnul și dacă ar fi fost întru totul deschisă calea pentru o muncă în continuare, lucrarea ar fi fost îndeplinită în _____ și _____ și peste tot în regiune, așa cum n-ați mai văzut niciodată. Dar mintea fraților n-a fost trezită, și ei au fost în mare măsură nepăsători față de situație. Unii, care întotdeauna căutau propriile lor interese, nu puteau să conceapă ca mintea să le fie îndepărtată de interesele lor, cu această ocazie, deși în joc putea să fie mântuirea sufletelor.
Domnul a pus sarcina asupra noastră. Noi eram dispuși să vă dăm totul pentru un timp, dacă ați fi venit cu noi în ajutorul Domnului. Dar, în această privință, a fost o greșeală hotărâtă. S-a arătat o mare nerecunoștință pentru manifestările puterii lui Dumnezeu în mijlocul vostru. Dacă ați fi primit semnele îndurării, ale bunătății iubitoare a lui Dumnezeu, așa cum ar fi trebuit, cu inimi mulțumitoare, și dacă ați fi unit interesul vostru spre a lucra cu Duhul lui Dumnezeu, n-ați fi în situația prezentă. Dar, de când a fost făcută acea lucrare în mijlocul vostru, scădeți și vă ofiliți spiritual.
N-ați înțeles încă pilda cu oaia pierdută. N-ați învățat lecția pe care divinul Învățător a intenționat s-o învățați. Voi ați fost elevi slabi. Citiți parabola din Luca 15: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una dintre ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe izlaz, și se duce după cea pierdută, până când o găsește? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri, și, când se întoarce acasă, îi cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia, care era pierdută»..” (Vers. 4-6.)
Aici se află cazurile multora dintre cei apostaziați, care erau în întuneric și care s-au rătăcit de turmă. Dar relevant este mai ales cazul fratelui A. N-au fost făcute toate eforturile care trebuia făcute cu înțelepciune, spre a preveni rătăcirea lui de turmă; și după ce s-a rătăcit, nu s-au depus eforturi stăruitoare spre a-l aduce înapoi. A fost mai multă clevetire asupra cazului lui decât sinceră îndurerare pentru el. Toate lucrurile acestea l-au ținut departe de turmă și au făcut ca inima lui să fie despărțită din ce în ce mai mult de cea a fraților lui, făcând ca salvarea să fie și mai dificilă. Cât de diferită a fost această cale de cea urmată de păstorul din parabolă, care a mers în căutarea oii pierdute. Toate cele nouăzeci și nouă au fost lăsate în pustie să se îngrijească singure, expuse la pericole; totuși oaia singuratică era în și mai mare pericol, și pentru a o ocroti pe ea, cele nouăzeci și nouă au fost părăsite.
Unii din comunitate n-au nici o dorință fierbinte ca fratele A. să se întoarcă. Ei nu s-au preocupat îndeajuns să se desfacă de rangul și mândria lor și să facă eforturi deosebite, ca să-l ajute să vină la lumină. Din cauza amorului lor propriu, au zis: „Noi nu ne vom duce după el, să vină el la noi.” Văzând simțămintele fraților lui față de el, i-a fost imposibil să facă acest lucru. Dacă ar fi ținut seamă de lecția predată de Hristos, ei ar fi fost dispuși să renunțe la rangul și mândria lor și ar fi mers după cei rătăciți. Ar fi plâns și s-ar fi rugat pentru ei, i-ar fi implorat să fie credincioși față de Dumnezeu și față de adevăr, și să rămână în comunitate. Dar simțământul multora a fost: „Dacă vrea să plece, lasă-l să plece.”
Când Domnul i-a trimis pe servii Săi să facă pentru acești rătăcitori lucrarea pe care ar fi trebuit s-o faceți voi, și chiar când ați avut dovada că Domnul aducea o solie a îndurării, pentru acești sărmani rătăciți, voi ați fost nepregătiți să renunțați la ideile voastre. N-ați simțit nevoia să le lăsați pe cele nouăzeci și nouă și să căutați oaia pierdută până o veți găsi. și când oaia a fost găsită și adusă înapoi, în staul, cu bucurie, v-ați bucurat? Noi am încercat să vă trezim. Am încercat să vă adunăm, așa cum a chemat păstorul pe vecini și pe prieteni, să vă bucurați împreună cu noi; dar nu păreați a fi dispuși. Ați simțit că oaia a făcut o mare greșeală că a părăsit turma, și, în loc să vă bucurați că s-a întors, erați doritori să o faceți să simtă regrete că a plecat și că ar trebui să se întoarcă exact în conformitate cu ideile voastre. și, de când cu întoarcerea celui rătăcit, ați avut un simțământ de gelozie față de el. Voi îl țineați sub supraveghere, spre a vedea dacă totul era în regulă. Unii n-au fost prea satisfăcuți; ei arătau un fel de rea-voință, pentru că lucrurile erau așa cum erau.
Voi nu vă cunoașteți. Unii au un egoism care duce la limitarea influenței și a eforturilor lor. Este mai mare bucurie în ceruri pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de persoane care n-au nevoie de pocăință. Dacă comunitatea ar fi fost pregătită să aprecieze lucrarea pe care o făcea Domnul în mijlocul lor, începând cu acea recoltă, ei ar fi crescut din ce în ce mai puternici. Dar, în loc să se arunce cu tot sufletul în lucrare și să simtă un deosebit interes sincer, să facă tot ce le stă în putere, să urmărească îndeaproape lucrarea, după ce am lăsat-o noi, ei au acționat foarte mult, ca și când lucrarea nu i-ar fi interesat în mod deosebit, și ca și când ei ar fi numai spectatori neîncrezători și gata spre a găsi greșeală oriunde se ivea ocazia.
Mi-a fost arătat cazul fratelui B. El se simte nefericit. Este nemulțumit de frații lui. Convingerea lui a fost că, pentru un timp, era de datoria lui să poarte mesajul. El avea capacitatea și, cât privește cunoașterea adevărului, el este capabil, dar îi lipsește cultura. El n-a învățat să se stăpânească. Pentru a lucra cu mințile oamenilor se cere multă înțelepciune, iar el nu este calificat pentru această lucrare. El înțelege teoria, dar nu s-a educat pe sine în ce privește toleranța, răbdarea, gentilețea, amabilitatea, și adevărata politețe. Dacă se ivește ceva care nu se potrivește cu părerea lui, nu se oprește să reflecteze dacă este înțelept să se țină seamă de ea sau s-o mai lase până ce va fi analizată mai pe deplin. El se încinge de îndată pentru luptă. Este aspru, sever, acuzator, și, dacă lucrurile nu se potrivesc cu părerea lui, el provoacă de îndată tulburare.
În structura lui, posedă mai degrabă elemente de război decât de pace și armonie plăcută. El n-are înțelepciunea să dea tuturor hrană potrivită la timp potrivit. „Căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne..” (Iuda 23.) Fratele B. are puțină pricepere spre a face această deosebire. El este aspru în manierele lui, și indiscret în lucrarea lui cu sufletele. Aceasta îl descalifică a fi un păstor înțelept și grijuliu. Un păstor trebuie să aibă combinate generozitatea nobilă, curajul, tăria morală, iubirea și gingășia.
Fratele B. va fi în pericol mai mult să dărâme decât să clădească. El nu și-a adus puterile în supunere față de voința lui Dumnezeu. El n-a fost schimbat prin înnoirea minții lui. El se bizuie pe propriile sale forțe și nu se încrede întru totul în harul lui Dumnezeu; lucrările sale nu sunt făcute cu Dumnezeu. A fi păstor înseamnă a ocupa o poziție foarte importantă și responsabilă; a hrăni turma lui Dumnezeu este o lucrare măreață și sacră. Frate B., Domnul nu te vede potrivit să fii supraveghetorul turmei Sale. Dacă ai fi învățat lecția de stăpânire de sine în experiența ta religioasă și dacă ai fi simțit nevoia de cultivare a minții și de curățire a inimii, prin sfințirea Duhului, și de a aduce toate puterile tale în supunere față de voia lui Dumnezeu, căutând umilința și blândețea, ai fi putut fi într-o situație de a face bine și de a exercita o influență care ar fi fost înălțătoare și mântuitoare.
Frate și soră B., aveți de făcut o lucrare pentru voi înșivă, pe care nimeni n-o poate face pentru voi. Sunteți înclinați să murmurați și să vă plângeți. Aveți ceva de făcut spre a supune simțămintele firii voastre. Trăiți pentru Dumnezeu, știind că nu trebuie să răspundeți pentru greșelile altora. Am văzut, frate B., că tu vei fi sigur biruit de Satana și vei naufragia în credință, dacă nu te vei opri să găsești greșeli și dacă nu urmărești o religie curată și nepătată înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să-ți educi cugetele și conversația; ai nevoie de o convertire totală.
Înaintea ta se află viața sau moartea. Ar trebui să meditezi solemn că ai de-a face cu Dumnezeul cel mare și să-ți aduci mereu aminte că El nu este un copil cu care să glumești. Tu nu te poți angaja în serviciul Lui după voie și să-l lași după plăcere. Adâncul sufletului tău are nevoie de convertire. Toți cei care, ca și tine, frate al meu, n-au ajuns să crească în harul lui Dumnezeu, și să-și desăvârșească sfințenia în Numele Lui, vor avea parte de o mare pierdere în aceste zile de pericol și încercare. Temelia lor se va dovedi a fi nisip alunecos, în loc de stânca Isus Hristos.
Tu acționezi din impuls. Te simți a fi neîmpăcat cu frații tăi, pentru că nu ești trimis să predici în afară adevărul. Tu nu ești potrivit pentru această încredere. Ar fi necesar ca, mai mult decât un predicator eficient, să meargă pe urmele tale spre a lega rănile și vânătăile pe care le-ar face tratamentul tău aspru.
Dumnezeu nu este mulțumit de tine și mă tem că vei fi lipsit de viața cea veșnică.
N-ai timp de pierdut. Fă eforturi puternice spre a te salva de cursa lui Satana. Ai nevoie să înveți de la Isus, care este blând și smerit cu inima, și atunci vei primi odihnă. O, ce lucrare trebuie să faci spre a desăvârși sfințirea în temere de Dumnezeu și spre a fi pregătit pentru societatea îngerilor curați și sfinți! Trebuie să-ți umilești inima înaintea lui Dumnezeu și să cauți blândețea și dreptatea, ca să poți fi ocrotit în ziua mâniei aprinse a Domnului.
Dar frate B., în primăvara trecută, Dumnezeu a lăsat ca binecuvântarea Sa să se odihnească asupra ta; dar tu n-ai văzut legătura pe care se sprijină vegherea și rugăciunea spre a prospera în viața divină. Ai neglijat aceste îndatoriri și rezultatul este că te-a înconjurat întunericul. Ai fost într-o stare de nesiguranță și neîncredere, și, adesea, ai ales societatea celor care sunt în întuneric, cei pe care Satana îi folosește pentru a îndepărta de Hristos. Puteai să trăiești în mijlocul celor mai stricați, și să rămâi nepătat, neîntinat, dacă Dumnezeu, în providența Sa, te-a îndrumat astfel. Dar este periculos pentru cei care doresc să-L onoreze pe Dumnezeu să-și afle plăcerea și distracția în compania celor care nu se tem de El. Pe unii ca aceștia Satana îi înconjoară totdeauna cu un mare întuneric; și dacă cei care-L mărturisesc pe Hristos merg fără a fi trimiși într-un astfel de întuneric, ispitesc pe diavol să-i ispitească. Dacă, pentru a face bine și pentru a slăvi Numele Lui, Domnul cere de la noi să mergem printre duhurile infernale, unde este întunericul cel mai întunecos, El ne va înconjura cu îngerii Săi și ne va păstra neîntinați. Dar dacă noi căutăm societatea păcătoșilor, și ne plac glumele lor de proastă calitate, ne distrăm și ne amuzăm cu istorisirile, jocurile și obscenitățile lor, îngerii curați și sfinți îndepărtează ocrotirea lor și ne lasă în întunericul pe care l-am ales.
Frate B., vreau să te alarmez; doresc să te trezesc pentru acțiune. Doresc să te rog stăruitor să-L cauți pe Dumnezeu cât timp te invită să vii la El, ca să poți avea viață. „Veghează, roagă-te și lucrează”, aceasta este lozinca creștinului. Satana este vigilent în eforturile lui; stăruința lui este neobosită, iar zelul lui este serios și neslăbit. El nu așteaptă ca prada să vină la el, ci o caută. Scopul lui hotărât este să răpească suflete din mâna lui Hristos; totuși, presupușii creștini sunt adormiți în orbirea lor, nesăbuiți în scopurile lor. Dumnezeu nu Se află în cugetările lor. Pe urma lor este un vrăjmaș vigilent; totuși, ei nu sunt în pericol atâta timp cât au încredere în Dumnezeu. Dar, dacă nu fac acest lucru, puterea lor va fi slăbiciune și vor fi biruiți de Satana.
Frate B., este periculos pentru tine să cedezi îndoielilor. Nu trebuie să-ți îngădui să mergi mai departe în direcția în care ai mers până acum. Tu ești într-un pericol constant. Satana este pe urmele tale, sugerând îndoieli și pricinuind necredință. Dacă ai fi stat lămurit lângă sfatul lui Dumnezeu, ai fi putut avea o influență spre bine asupra celor care iubesc acum societatea ta.
Bietul frate C. a simțit influența Duhului lui Dumnezeu, dar a fost deficitar în experimentare. El nu s-a debarasat pe deplin de obiceiurile sale vechi. N-a reușit să facă din Dumnezeu continua lui tărie, și pașii lui au alunecat. Nu există nici o înțelegere între Hristos și Belial. Tu l-ai fi putut ajuta, dacă ai fi fost în legătură cu cerul, cum ar fi trebuit să fii. Dar inactivitatea ta, felul conversației tale, influența ta, l-au întărit în alunecarea lui și au redus la tăcere glasul conștiinței dinlăuntrul lui. Umblarea ta n-a fost o mustrare pentru el, pe drumul lui de coborâre. Tu ai fi putut face bine, dacă ai fi trăit pentru Dumnezeu. Tăria ta este slăbiciune absolută, înțelepciunea ta neînțelepciune; dar tu nu-ți dai seama. Ai fost prea mulțumit cu teoria, cu forma corectă a doctrinei, dar n-ai simțit necesitatea puterii lui Dumnezeu; ai neglijat partea spirituală a religiei. Întreaga ta ființă ar trebui să strige după Duhul lui Dumnezeu — viața și puterea religiei în suflet, care va duce la răstignirea eului și la o hotărâtă încredere în Răscumpărătorul tău.
Tu ești într-un întuneric teribil, și, dacă nu te ridici în Numele lui Dumnezeu, nu rupi în bucăți cătușele lui Satana și nu-ți revendici liberarea, vei naufragia în credință. Atât de mare este iubirea Domnului față de tine și-I este atât de neplăcut să te părăsească, încât, cu toate că viața ta n-a fost în concordanță cu voința Sa, iar faptele și căile tale I-au fost neplăcute, Maiestatea cerului binevoiește să ceară privilegiul de a-ți face o vizită și de a-ți lăsa o binecuvântare: „Iată Eu stau la ușă și bat.” Lăcașurile din slavă și bucuria acelor sălașuri sunt ale Sale; totuși, El Se smerește pe Sine și caută intrare la ușa inimii tale, ca să te poată binecuvânta cu lumina Lui și să te facă să te bucuri de slava Lui. Lucrarea Sa este să caute și să mântuiască ce este pierdut și gata să piară. El dorește să-i răscumpere pe câți de mulți din păcat și moarte, ca să-i poată înălța la tronul Său și să le dea viață veșnică.
Frate B., ești rugat să te ridici și să-ți lași la o parte îndoielile. Ce te face să te înclini spre îndoială? Cauza este viața ta de despărțire de Dumnezeu, viața ta neconsacrată, de glume și farse. Lipsa ta de sobrietate este cea care-ți periclitează interesele veșnice. Hristos te invită să te întorci de la aceste nebunii la El. Tu nu crești în harul și în cunoașterea adevărului. Nu ești o cinste pentru cauză. Nu urci, ci cobori din ce în ce mai mult scara. Nu-ți formezi un caracter pentru cer și viață veșnică.
Ești mulțumit de tine, petrecând în frivolitate timpul pe care ar trebui să-l petreci împreună cu familia, învățându-i pe copiii tăi căile și lucrările lui Dumnezeu. Ceasurile pe care le petreci cu anturajul care nu-ți face decât rău, ar trebui să fie consacrate rugăciunii și studiului Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să simți că asupra ta apasă o responsabilitate, fiind cap al familiei tale — să-ți crești copiii în mustrarea și învățătura Domnului. Ce raport vei da tu lui Dumnezeu pentru timpul petrecut fără rost? Ce influență ai asupra celor care n-au înaintea lor temerea de Dumnezeu? „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri..” (Matei 5, 16.) Fie ca Dumnezeu să ungă ochii tăi, ca să poți vedea primejdia. Eu simt mult cu tine. Inima mea tânjește din cauza ta. Doresc să te văd urcând la nivelul cel înalt, care este privilegiul tău să-l ajungi. Tu poți face bine. Influența ta, dacă este exercitată în direcția bună, va vorbi. Frate B., urmele tale duc la vale. „Întoarceți-vă, întoarceți-vă. Pentru ce vreți să muriți?.” (Ezechiel 33,11.)
Dacă vei continua să mai urmezi calea pe care o urmezi acum, vei deveni necredincios față de adevăr și față de Cuvântul lui Dumnezeu. Veghează și roagă-te mereu. Consacră-te fără rezerve Domnului și atunci nu va fi greu să-I slujești. Tu ai o inimă împărțită. Acesta este motivul pentru care te înfășoară întunericul în locul luminii. Acum se duce ultima solie de îndurare. Aceasta este o mărturie a îndelungii răbdări și a împreunei simțiri a lui Dumnezeu. Vino, este invitația care se face acum. Vino, pentru că toate lucrurile sunt gata acum. Aceasta este ultima chemare a îndurării. După aceasta, va veni răzbunarea unui Dumnezeu jignit.
Frate B., încurajează simplitatea, iubirea, răbdarea și unirea plăcută cu frații tăi. Dar, ah, să nu vinzi, să nu vinzi viața veșnică atât de ieftin. Dacă pleci de la adevăr niciodată nu vei cunoaște adevărata fericire; vei fi într-adevăr un nenorocit. Cerul merită să faci pentru el totul și orice sacrificiu. Rupe legăturile lui Satana. Acum Isus te invită; vrei să asculți de glasul Lui? Trebuie să ocupi un nivel mai înalt decât ai ocupat până acum. Fă ca prima ta preocupare să fie câștigarea Împărăției cerurilor și îndreptățirea lui Hristos. Trăiește pentru Dumnezeu și pentru cer și la sfârșitul istoriei neamului omenesc, răsplata veșnică va fi a ta.