Mi-a fost arătat că unii sunt înșelați cu privire la ei înșiși. Ei privesc la cei care au multă avere și socotesc că aceștia sunt singurii care iubesc lumea și care se află într-un deosebit pericol de lăcomie. Dar nu este adevărat. Cei care au bani sunt într-un pericol continuu și sunt răspunzători pentru toți talanții pe care i-a încredințat Stăpânul în grija lor. Dar cei care au puțin în această lume își poartă adesea de grijă și nu fac ceea ce este în puterea lor să facă și ceea ce le cere Dumnezeu. Adesea, ei au ocazia să facă bine, dar s-au îngrijit atât de mult de eu, și s-au preocupat atât de mult de interesele lor personale, încât cred că nu există o altă cale de a activa.
Mi-a fost arătat că fratele și sora E. sunt în pericol de a avea concentrate gândurile lor prea mult asupra lor înșiși; mai ales sora E. este greșită în această privință. Ea are pentru sine aproape o iubire supremă. Tu, sora mea, ești slab pregătită să stai în mijlocul pericolelor zilei lui Dumnezeu. Tu nu imiți Modelul cel adevărat, pe Isus. În toată viața Lui, n-a existat nici o faptă egoistă. Ai de făcut o lucrare pentru tine însăți, pe care n-o poate face nimeni pentru tine. Dezbracă-te de egoism și învață gândul și voința lui Dumnezeu. Silește-te să te prezinți ca aprobată de Dumnezeu. Tu ești impulsivă, și din fire iritabilă și arțăgoasă. Lucrezi mult peste puterile tale. Nu este nici o virtute în aceasta, pentru că Dumnezeu nu cere. La temelie se află o dispoziție egoistă. Motivele tale nu sunt vrednice de laudă. Tu te ferești de răspunderi și purtare de grijă, și ai simțit că trebuie să fii favorizată. Este de regretat faptul că din copilărie ai fost dezmierdată și favorizată și voința ta a rămas nesupusă. Acum, la o vârstă mai avansată, ai de făcut lucrarea care trebuia să fie făcută în copilărie. Soțul tău a cedat dorințelor tale și ți-a tolerat capriciile, spre paguba ta.
Egoismul care se manifestă în diferite feluri, conform cu împrejurările și cu specificul organismului indivizilor, trebuie să moară. Dacă ai avea copii, și gândul tău ar fi obligat să se îndepărteze de la tine, spre a te îngriji de ei, spre a-i instrui, și a fi un exemplu bun pentru ei, acesta ar fi un avantaj pentru tine. În căminul tău, ai cerut atenția și răbdarea care se cer a fi exercitate față de copii. Această atenție o ceri și o vei avea. Dar nu te-ai gândit că este o parte din datoria ta să porți de grijă sau să cauți avantaj pentru alții. Tu ești îndărătnică și pusă să aduci la îndeplinire propriile tale planuri. Când totul este liniștit pe calea ta, dai pe față roadele pe care așteptăm să le vedem aduse de o creștină, dar când calea ta este barată, rezultatul este opusul. Când doi alcătuiesc o familie, ca și în cazul vostru, și nu există nici un copil care să ceară exercitarea răbdării, toleranței și adevăratei iubiri, este nevoie de o veghere continuă, pentru ca egoismul să nu obțină supremația, ca să nu devii tu însăți centrul și să pretinzi atenție, îngrijire și interes, pe care nu te simți obligată cu nimic să le acorzi altora. Îngrijirea copiilor în familie face necesar ca o mare parte din timp să fie petrecut în cămin, ceea ce dă ocazie de cultivare a minții și inimii în legătură cu îngrijirile obișnuite ale vieții de familie.
Tu neglijezi să-ți păzești inima și să faci bine cu mijloacele pe care ți le-a dat Dumnezeu. Influența ta putea face bine, dacă ai fi simțit că se cerea ceva din partea ta pentru cei care aveau nevoie de ajutor, care aveau nevoie de încurajare și întărire. Dar tu ai avut grijă atât de mult de propria plăcere, încât ești descalificată să faci bine celor din jurul tău. Trebuie să te disciplinezi, pentru ca afecțiunile și cugetele tale să poată fi aduse la supunere. Ia timp pentru cercetare de sine, ca să-ți poți aduce toate puterile în supunere față de gândul și voința lui Dumnezeu. Tu ți-ai liniștit eul. Este privilegiul fiecărui creștin adevărat să exercite o influență pentru bine asupra fiecăruia cu care se asociază.
Tu, sora mea, vei fi răsplătită, după cum au fost faptele tale. Cercetează-ți îndeaproape motivele și hotărăște sincer dacă ești bogată în fapte bune. Am fost dusă înapoi, la primăvara trecută, când Domnul făcea o bună lucrare în _____ și în vecinătate. Îngerii harului planau deasupra poporului Său și inimi care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și adevărul au fost adânc mișcate. Domnul ar fi dus mai departe lucrarea începută de El atât de binevoitor, dacă frații s-ar fi încadrat în ordinul în vigoare. Tu ai ținut seamă de propriile tale dorințe timp atât de îndelungat și ai făcut ca orice să se plece în fața avantajului tău, încât posibilitatea ca tu să poți fi deranjată te-a făcut să închizi ușa pe care puteai s-o deschizi pentru înaintarea cauzei.
Tu ți-ai făcut partea, și câțiva alții s-au retras, temându-se de cheltuială și socotind că aveau să piardă timp, luând parte la adunări, dacă va trebui ca efortul să fie făcut. Lipsea zelul creștin. În fața noastră, o lume zăcea în păcat, expusă mâniei lui Dumnezeu, și bietele suflete erau ținute de prințul întunericului; și totuși, cei care trebuia să fie treziți și angajați în cea mai nobilă dintre toate întreprinderile — salvarea sufletelor care piereau — n-au avut destul interes spre a folosi toate mijloacele pe care le puteau folosi pentru a opri spre nimicire și a întoarce pașii celor șovăitori pe calea spre viață. Viața veșnică ar trebui să angajeze cel mai adânc interes al fiecărui creștin. A fi un împreună lucrător cu Hristos și cu îngerii cerești, în marele plan de mântuire! Ce lucrare poate suporta vreo comparație cu aceasta? Prin fiecare suflet mântuit vine la Dumnezeu o parte din slavă, spre a fi reflectată asupra celui mântuit și, de asemenea, și asupra uneltei care a contribuit la mântuirea lui.