Dacă tinerii ar putea să vadă cât de mult bine stă în puterea lor să facă, dacă ar face din Dumnezeu tăria și înțelepciunea lor, ei n-ar merge pe calea nepăsării și a indiferenței față de El; ei n-ar fi dominați de influența celor care sunt neconsacrați. În loc să simtă că asupra lor apasă o responsabilitate individuală, spre a depune eforturi de a face bine altora, și să-i conducă pe alții la îndreptățire, ei renunță la ele pentru a căuta propria lor distracție. Ei sunt membri nefolositori ai societății și trăiesc o viață fără țintă, așa cum fac fluturii. Tinerii pot să cunoască adevărul și să-l creadă, dar să nu-l trăiască. Unii ca aceștia au o credință moartă. Inimile lor n-au fost influențate în așa măsură, încât să afecteze purtarea și caracterul lor înaintea lui Dumnezeu și nu sunt mai aproape de a face voia Lui decât sunt necredincioșii. Inimile lor nu se supun voinței lui Dumnezeu; ei sunt dușmani ai Lui. Cei care sunt devotați distracțiilor și iubesc societatea căutătorilor de plăceri, au o aversiune față de practicile religioase. Va spune Stăpânul către acești tineri care mărturisesc Numele Lui: Bine, robi buni și credincioși, dacă ei nu sunt buni și credincioși?
Tinerii sunt în mare pericol. Un mare rău rezultă din lectura lor ușoară. Mult timp, care ar trebui să fie folosit în ocupații folositoare, este pierdut. Unii vor renunța chiar și la somn pentru a termina povestea unei iubiri ridicole. Lumea este inundată de romane de toate felurile. Unele nu au un caracter atât de periculos ca altele. Unele sunt imorale, josnice și vulgare; altele sunt înveșmântate cu mai mult rafinament, dar toate sunt periculoase prin influența lor. O, dacă tinerii ar reflecta asupra influenței pe care o au asupra minții povestirile excitante! Puteți voi, după o astfel de lectură, să deschideți Cuvântul lui Dumnezeu și să citiți cu interes cuvintele vieții? Nu găsiți neinteresantă Cartea lui Dumnezeu? Farmecul acelei povestiri de dragoste este asupra minții, nimicind vigoarea ei și făcând imposibilă direcționarea minții asupra adevărurilor solemne și importante, care afectează interesul vostru veșnic. Voi păcătuiți împotriva părinților voștri, devotând unui scop atât de neînsemnat timpul care le aparține, și păcătuiți și împotriva lui Dumnezeu folosind în felul acesta timpul care ar trebui să fie petrecut în consacrare față de El.
Este de datoria tinerilor să încurajeze sobrietatea. Ușurătatea, farsa și gluma vor avea ca rezultat sărăcia sufletului și pierderea favoarei lui Dumnezeu. Mulți dintre voi cred că nu exercitați o influență rea asupra altora, și, într-o oarecare măsură, vă simțiți satisfăcuți; dar exercitați voi o influență spre bine? În conversația și faptele voastre, căutați să-i conduceți pe alții la Mântuitorul, sau, dacă mărturisesc pe Hristos, să îi conduceți spre o mai strânsă umblare cu El?
Tinerii trebuie să cultive un duh de consacrare și evlavie. Ei nu-L pot slăvi pe Dumnezeu, dacă nu țintesc în mod continuu să ajungă la statura plinătății lui Hristos — desăvârșirea în Isus Hristos. Fie ca harul creștin să fie din belșug în voi. Predați Mântuitorului vostru cele mai bune și mai sfinte simțăminte. Dați deplină ascultare voinței Lui. El nu va accepta nimic mai puțin de atât. Să nu vă lăsați mișcați din statornicia voastră, de batjocurile și ironiile celor ale căror minți sunt predate deșertăciunii. Urmați-L pe Mântuitorul vostru atât în timpuri rele, cât și în cele bune; țineți seamă de toată bucuria și onoarea sacră de a purta crucea lui Hristos. El a murit pentru voi. Dacă nu căutați să-I slujiți Lui cu simțămintele voastre neîmpărțite, nu veți reuși să desăvârșiți sfințirea în temere de El, și veți fi obligați să auziți, în cele din urmă, înspăimântătorul cuvânt: Plecați.