Cazul fratelui I. este îngrozitor. Lumea aceasta este dumnezeul lui, el se închină banului. El n-a ținut seamă de avertizarea care i-a fost dată cu ani în urmă, ca să biruiască iubirea de lume în timpul exercitării tuturor facultăților lui. Banii pe care i-a câștigat de atunci încoace au fost ca tot atâtea funii spre a-i prinde în plasă sufletul și a-l lega de lume. Mărindu-și averea, a devenit lacom după câștig. Toate puterile ființei lui sunt consacrate unei singure ținte, să facă rost de bani. Aceasta a fost ținta sa, dorința fierbinte a vieții lui. El și-a îndreptat toate puterile ființei lui în această unică direcție, până când, în mod practic, a devenit un închinător al lui Mamona. În această privință, este un nesăbuit. Pilda pe care o dă familiei îi face să creadă că averea trebuie prețuită înainte de cer și nemurire. El și-a educat mintea ani de zile spre a dobândi avere. El își sacrifică interesul veșnic pentru comorile acestui pământ. Crede adevărul, iubește principiile adevărului și îi place să-i vadă pe alții propășind în adevăr; dar el s-a făcut rob atât de conștiincios al lui Mamona, încât se simte legat să-i slujească stăpânului lui cât timp va trăi. Dar cu cât trăiește mai mult, cu atât mai devotat va deveni față de iubirea lui de câștig, dacă nu se îndepărtează de acest zeu teribil, banii. Acest lucru va fi ca și cum i s-ar smulge organele vitale, dar trebuie făcut, dacă prețuiește cerul.
El nu are nevoie de critica nici unuia, ci de compătimirea tuturor. Viața lui a fost o greșeală teribilă. Suferea de nevoi bănești imaginare, în timp ce era înconjurat de belșug. Satana a pus stăpânire pe mintea lui și, excitându-și setea de câștig, a devenit nesăbuit în privința acestui subiect. Puterile mai înalte și mai nobile ale ființei lui au fost aduse foarte mult în supunere față de această înclinație spre zgârcenie și egoism. Singura lui nădejde este să rupă legăturile lui Satana și să biruiască acest rău din caracterul lui. El a încercat să facă astfel, acționând asupra conștiinței lui, dar nu îndeajuns. A face doar un efort puternic, a te despărți numai puțin de acest Mamona, și a socoti tot timpul că ți-ai liniștit sufletul, nu este roada adevăratei religii. Trebuie să-ți educi mintea pentru fapte bune, să-ți aduni toate forțele împotriva înclinației de a agonisi și să țeși fapte bune în toată viața. Trebuie să cultivi iubire pentru a face bine și să te ridici deasupra duhului mic și zgârcit pe care l-ai nutrit.
Făcând comerț cu negustorii de la _____, fratele și sora I. n-au urmat o cale plăcută lui Dumnezeu. Ei vor să se tocmească spre a obține lucrurile cât pot mai ieftin, discută prea mult despre o diferență de câțiva bănuți și stau de vorbă cu privire la ei, ca și cu cum banii ar fi totul pentru ei — zeul lor. Dacă ar putea să se întoarcă, neobservați, ca să audă observațiile care sunt făcute după plecarea lor, ar avea o idee mai clară despre influența zgârceniei. Credința noastră este dezonorată și Dumnezeu este hulit de către unii pe socoteala acestei comportări zgârcite, privind niște bănuți. Îngerii se întorc, îndepărtându-se cu dezgust. În cer, totul este nobil și înălțător. Cu toții caută interesul și fericirea altora. Nimeni nu se consacră înfățișării sale și nu se îngrijește de eu. Culmea bucuriei tuturor ființelor sfinte este să fie martore la bucuria și fericirea celor din jurul lor.
Când îngerii aceștia vin să slujească celor care vor fi moștenitori ai mântuirii, și sunt martori la arătarea egoismului, lăcomiei, șireteniei, și a satisfacerii eului în dezavantajul altora, se îndepărtează mâhniți. Când îi văd pe cei care pretind a fi moștenitorii unei moșteniri nepieritoare că sunt atât de zgârciți în afacerea lor cu cei care nu mărturisesc nici o ambiție mai înaltă decât aceea de a aduna comori pe pământ, de rușine, ei se îndepărtează, pentru că adevărul sacru este defăimat.
În nici un alt fel, Domnul n-ar putea fi slăvit mai bine și adevărul mai mult onorat decât ca necredincioșii să vadă că adevărul a făcut o lucrare mare și bună asupra vieții oamenilor, din fire lacomi și zgârciți. Dacă s-ar putea vedea că credința unora ca aceștia a avut influența de a le modela caracterele, de a-i schimba din oameni avari, egoiști, șireți și iubitori de bani, în oameni cărora le place să facă binele, să caute ocazii să-și folosească mijloacele spre a-i binecuvânta pe cei care trebuie să fie binecuvântați, care vizitează pe văduvă și pe orfan în suferința lor, și care se păstrează nepătați de lume. Aceasta ar fi o dovadă că religia lor este adevărată. Aceștia ar face ca lumina lor să strălucească în așa fel, încât alții, văzând faptele lor bune, să fie conduși să-L slăvească pe Tatăl lor care este în ceruri. Roada aceasta ar fi spre sfințire și ei ar fi reprezentanții vii ai lui Hristos pe pământ. Păcătoșii ar fi convinși că este o putere în adevăr față de care ei sunt străini. Aceia care mărturisesc că așteaptă și veghează în vederea arătării Domnului lor n-ar trebui să dezonoreze mărturisirea lor de credință prin comportament zeflemist și tocmindu-se până la ultimul bănuț. Un astfel de rod nu crește în pomul creștin.
Frate I., Domnul nu vrea ca tu să pieri, ci, mai degrabă, vrea să te prinzi de tăria Lui și să faci pace cu El prin a pune voința ta de acord cu voința Lui divină. Dacă s-ar putea prezenta în fața ta un tablou fidel al felului în care obții bani, ai fi îngrozit. Ai fi dezgustat de meschinăria, avariția și iubirea ta de bani. Ai face efort pentru a obține harul transformator al lui Dumnezeu, care te-ar face un om nou. Mijloacele materiale, care au ajuns la tine din partea rudelor, au fost un blestem pentru tine. Ele n-au făcut decât să mărească înclinația ta spre iubirea de bani și au fost o greutate în plus în a te afunda spre pierzare.
„Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor..” (1 Timotei 6, 10.) Când oamenii își folosesc puterile minții și ale trupului spre a obține bogății și se mulțumesc cu plăcerea de a strânge avere pe care ei niciodată n-o pot folosi, care se va dovedi o pagubă pentru copiii lor, atunci abuzează de puterile date lor de Dumnezeu. Ei dovedesc că, prin urmărirea captivantă a câștigului, caracterele lor au devenit meschine. În loc să realizeze fericirea, ei sunt nenorociți. Ei și-au închis sufletele față de lipsurile nevoiașilor și au dovedit că n-au nici o compătimire față de cei suferinzi.
Frate al meu, inima ta nu este nemiloasă față de lipsurile și nevoile altora. Tu ai impulsuri generoase și îți place să faci cuiva un serviciu. Adesea, ești gata să faci o faptă amabilă pentru un frate sau un vecin; dar tu faci din bani zeul tău, și ești în pericol de a prețui cerul mai puțin decât îți prețuiești banii. În strângerea de bani, există întotdeauna pericol, dacă harul lui Dumnezeu nu este principiul conducător al sufletului. Când creștinii sunt stăpâniți de principiile cerului, ei distribuie cu o mână, în timp ce cealaltă câștigă. Aceasta este singura poziție rațională și sănătoasă, pe care o poate ocupa un creștin, în timp ce are și încă mai face bani. Pe fratele I., noi l-am întreba: Ce ai de gând să faci cu banii? Tu ești ispravnicul lui Dumnezeu. Ai talente și mijloace și poți face mult bine cu ele. Poți să le depui în banca cerului fiind bogat în fapte bune. Binecuvântează-i pe alții cu viața ta. „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții, ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră..” (Matei 6, 19-21.)
Adu-ți aminte, comorile strânse în cer nu sunt pierdute. Ele sunt asigurate pentru voi prin folosirea judicioasă a mijloacelor pentru care Cerul v-a făcut ispravnici. „Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia”, zice apostolul, „să nu se îngâmfe, și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață..” (1 Timotei 6, 17-19.)
Există pericolul, frate I., ca viața ta să fie pierdută și ca darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu să fie predate diavolului, iar tu să fii condus ca un sclav, după cum vrea el. Poți suporta ideea? În această viață scurtă, poți alege să-ți slujești eul și să iubești banii și apoi să te desparți de toate, să n-ai titlul pentru cer, nici dreptul la viața veșnică? Ai în fața ta o luptă: să-ți desparți sentimentele de bogăția acestui pământ. Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. Veghează, roagă-te, lucrează, este lozinca creștinului. Trezește-te, te implor. Caută acele lucruri care sunt durabile. Lucrurile acestui pământ trebuie să treacă în curând. Ești tu gata să schimbi lumile? Îți formezi tu un caracter pentru viața veșnică? Dacă în cele din urmă vei fi pierdut, vei ști ce s-a dovedit a fi ruina ta — iubirea de bani. Tu vei striga în groază amară: „O, înșelăciunea bogățiilor! Mi-am pierdut sufletul. L-am vândut pentru bani. Sufletul și trupul meu le-am vândut pentru câștig. Am sacrificat cerul de teamă că trebuia să-mi sacrific banii spre a-l obține.” Din partea Stăpânului, se va auzi: Luați-l pe slujitorul neproductiv, legați-l de mâini și de picioare și aruncați-l în întunericul de afară. Sperăm că nu aceasta va fi soarta ta. Noi nădăjduim că îți vei muta comoara în cer, îți vei transfera afecțiunile și te vei prinde de Dumnezeu și de comoara cea nepieritoare.
Am văzut că întreaga familie era în pericolul de a participa, într-o măsură, la spiritul tatălui. Soră I., tu ai participat deja la acest spirit. Dumnezeu să-ți ajute să-l vezi și să faci o schimbare totală. Cultivă iubirea de a face bine; caută să fii bogată în fapte bune. În multe privințe, poți face mai mult decât faci. Tu ai înaintea lui Dumnezeu o responsabilitate individuală. Ai o sarcină de îndeplinit, de care nu poți fi scuzată. Păstrează o îndeaproape umblare cu Dumnezeu; roagă-te neîncetat. Dacă îți vei salva sufletul, vei avea o importantă lucrare. Încearcă să ai o influență neutralizantă în familia ta. Ia o atitudine nobilă pentru Dumnezeu. Structura ta nu se aseamănă cu a soțului tău, și vei fi condamnată de Dumnezeu, dacă nu acționezi pentru tine însăți. Fă o lucrare sârguincioasă pentru a-ți salva sufletul și a exercita o influență spre a-ți salva familia. Fă ca pilda ta să arate că comoara îți este în cer și că ai învestit totul într-un cămin mai bun și o viață mai bună, care este veșnicia. Educă-ți mintea, ca să prețuiască lucrurile cerești, să fie înălțată, să-L iubească pe Dumnezeu și să manifeste o ascultare de bunăvoie de voința Lui.
Tu poți fi pusă la încercare; poți fi probată spre a se vedea cât de puternic este atașamentul tău față de lucrurile acestei lumi. Poți fi făcută să înțelegi o pagină a inimii tale de care până acum n-ai cunoștință. Dumnezeu îți cunoaște încercările când vezi starea soțului tău și a copiilor, care au o așa mare lipsă de credință mântuitoare. De tine depinde mai mult decât îți dai seama. Trebuie să îmbraci armura. Nu folosi prețioasa ta putere cu munca extenuantă, pe care o poate face un altul. Încurajeaz-o pe fiica ta să se angajeze în ocupații folositoare și să te ajute în purtarea poverilor vieții. Ea are nevoie de disciplinare. Mintea ei este deșartă. Are nevoie să-I dea totul lui Dumnezeu; atunci poate fi folositoare și plăcută Răscumpărătorului ei.
Sora mea, lucrează mai puțin, și roagă-te și meditează mai mult. La tine ar trebui să primeze interesele veșnice. Să ferească Dumnezeu să-ți fie transformați copiii în iubitori de bani. Adevărata finețe și gentilețe a manierelor nu se poate găsi niciodată într-un cămin unde stăpânește egoismul. Cei fini cu adevărat, totdeauna au minte și inimă, totdeauna au considerație pentru alții. Adevărata finețe nu găsește satisfacție pentru împodobirea și expunerea trupului. Adevărata finețe și noblețe a sufletului se va vedea în eforturile de a-i binecuvânta și înălța pe alții. Greutatea lucrurilor veșnice apasă foarte puțin asupra copiilor tăi. Fie, ca Dumnezeu să-i trezească înainte de a fi prea târziu, și ei să exclame îngroziți: „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți..” (Ieremia 8, 20.)
Frate I., cazul tău mi-a fost prezentat. Tu ocupi o poziție de răspundere. ți s-au încredințat talanții banilor și ai influenței. Fiecărui om îi este dată o lucrare — să facă ceva, nu numai să-și angajeze creierul, oasele și mușchii în muncă obișnuită și aceasta înseamnă mai mult decât atât. Tu ești obișnuit cu această lucrare din punct de vedere omenesc și ai ceva experiență în ea, în competența religioasă. Dar în trecut, timp de câțiva ani ți-ai pierdut timpul și acum va trebui să lucrezi repede spre a răscumpăra trecutul. Nu-i suficient să ai talente, trebuie să le folosești în așa fel, încât să nu te avantajezi numai pe tine, ci și pe Cel care ți le-a dat. Tot ceea ce ai este un împrumut din partea Domnului tău. El ți-l va cere din nou, cu dobândă.
Hristos are un drept asupra serviciilor tale. Ai devenit slujitorul Lui prin har. Tu nu trebuie să servești intereselor tale, ci intereselor Celui care te-a angajat. Ca unul care mărturisești a fi creștin, ai obligații față de Dumnezeu. Ceea ce îți este încredințat pentru investiție nu este proprietatea ta. Dacă ar fi așa, le-ai fi putut folosi după propria ta plăcere. Capitalul este al Domnului, și tu ești răspunzător pentru utilizarea sau folosirea abuzivă a lui. Există metode după care poate fi investit acest capital — dă-l la schimbător — ca să aducă câștig pentru Domnul. Dacă i se îngăduie să fie îngropat în pământ, nici Domnul, dar nici tu nu vei beneficia, ci vei pierde tot ce ți s-a încredințat. Fie ca Domnul să-ți ajute, frate al meu, să-ți înțelegi adevărata poziție, ca slujitor tocmit al lui Dumnezeu. Prin suferințele și moartea Sa, El a plătit prețul, ca să-ți asigure o slujire binevoitoare și gata de a asculta.
În timpul încercărilor din ultimii ani, ai suferit sufletește, și ai socotit ca ușurare să-ți îndrepți atenția mai pe deplin spre lucrurile acestei lumi, să lucrezi pentru agonisirea de avere. În marea Sa iubire și îndurare față de tine, Dumnezeu te-a adus din nou în staulul Lui. Acum, asupra ta sunt puse îndatoriri și răspunderi noi. Tu ai o iubire puternică pentru lumea aceasta. Ți-ai adunat comori pe pământ. Isus te invită acum să-ți transferi comoara în cer; pentru că unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. În tot comportamentul tău cu frații și cu necredincioșii, veghează asupra ta. Fii credincios față de mărturisirea ta de credință și păstrează adevărata noblețe de suflet, care trebuie să fie un credit al adevărului pe care-l mărturisești.
Ocupi o poziție și alții privesc la tine. Ai un intelect mai mult decât obișnuit. Ești un om al înțelegerii rapide și simți profund. Unii dintre frații tăi n-au evoluat în înțelepciune. Ei au privit la tine, au gândit asupra cazului tău și au dorit să te vadă mai liberal cu mijloacele tale. Datorită cazului tău, ei sunt nefericiți. Toate acestea sunt de prisos la ei. Chiar acestora le lipsesc multe lucruri și, dacă sunt credincioși în slujirea umilă pe care o cere Stăpânul de la ei, vor avea tot ceea ce pot să facă. Ei nu-și pot permite să-și piardă timpul, temându-se îngrijorați ca nu cumva vecinul lor, căruia i s-a încredințat o mare lucrare, să nu reușească să-și facă bine lucrarea. În timp ce ei sunt atât de interesați de cazul altuia, propria lor lucrare este neglijată și sunt, într-adevăr, slujitori leneși. Ei erau neliniștiți să facă lucrarea vecinului lor, în locul celei care le-a fost încredințată s-o facă.
Ei cred că, dacă ar avea cei cinci talanți să-i negustorească, ar putea face mult mai bine decât cel căruia i-au fost încredințați acești talanți. Dar Stăpânul știa mai bine decât ei. Nimeni nu trebuie să se văicărească, pentru că nu poate să-L slăvească pe Dumnezeu prin talanții pe care El niciodată nu li i-a dat și pentru care ei nu sunt răspunzători. Ei nu trebuie să spună: „Dacă aș avea o altă poziție în viață, aș face o mulțime de lucruri bune cu capitalul meu.” Dumnezeu nu cere mai mult de la ei decât să îmbunătățească ceea ce au, ca ispravnici ai harului Său.
Acel singur talant, slujba cea mai umilită, dacă este pe deplin consacrat și exercitat spre a promova slava lui Dumnezeu, va fi tot atât de bine primit, ca și îmbunătățirea celui mai valoros talant. Diferitele daruri sunt proporționale cu diferitele noastre capacități. Fiecărui ins îi este dat în acord cu capacitatea lui. Nimeni să nu disprețuiască lucrarea sa, socotind-o așa de neînsemnată, încât nu-i nevoie să fie grijuliu s-o facă bine. Dacă face acest lucru, el tratează ușuratic responsabilitățile sale morale și disprețuiește lucrurile cele mici. Cerul le distribuie tuturor lucrarea, și ar trebui să aibă ambiția să facă bine acea lucrare, după capacitățile lor. Dumnezeu cere ca toți, atât cei mai slabi, cât și cei mai tari, să împlinească lucrarea care le-a fost repartizată. Dobânda așteptată va fi în proporție cu cantitatea încredințată.
Fiecare să ia parte sârguincios și interesat la lucrarea lui, lăsându-i pe ceilalți în grija Stăpânului lor, să stea sau să cadă. Sunt prea mulți băgăcioși în _____, prea mulți care sunt interesați să-i supravegheze pe frații lor, și din această cauză, sunt slabi în mod continuu. Ei vor să depună mărturie în adunare, și pentru că n-au pe Isus în inimile lor, vor să încerce să-și impună sarcina asupra fraților lor. Aceste suflete sărmane nu-și cunosc datoria, și totuși își iau răspunderea să-i lumineze pe alții cu privire la datoria acelora. Dacă unii ca aceștia s-ar îngriji de propria lor lucrare și ar avea harul lui Dumnezeu în inimile lor, în comunitate ar fi o putere care acum lipsește.
Frate I., tu poți face bine. Ai judecată bună și Dumnezeu te conduce din întuneric la lumină. Folosește-ți talanții spre slava lui Dumnezeu. Pune-i la schimbător, ca atunci când vine Stăpânul să poată primi ce este al Lui cu dobândă. Desfă cârceii tăi de lucrurile lipsite de valoare ale pământului și ridică-i să-i înfășori în jurul lui Dumnezeu. Salvarea sufletelor este de mai mare importanță decât lumea întreagă. Un suflet salvat, ca să trăiască în decursul veacurilor veșnice spre a-L lăuda pe Dumnezeu și pe Miel, este de mai mare valoare decât foarte mulți bani. Averea nu mai are nici o însemnătate când este comparată cu valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos. Ești un bărbat prudent și nu vei acționa pripit. Sacrifică pentru adevăr, ca să devii bogat față de Dumnezeu. Fie ca Domnul să-ți ajute să acționezi atât de repede cât ar trebui să acționezi și să prețuiești corect lucrurile veșnice.
Copiii tăi au nevoie de o mai adâncă lucrare a harului în inimile lor. Ei trebuie să încurajeze sobrietatea și tăria de caracter. Dacă sunt consacrați față de Dumnezeu ei pot face mult bine și să exercite o influență care va fi mântuitoare pentru tovarășii lor.
Nu lăsați ca cei săraci să socotească că ei nu pot face nimic din cauză că nu dispun de averea fraților lor. Ei pot face sacrificii în multe feluri. Pot să se lepede de eu. Pot trăi o viață consacrată, și, prin cuvintele și faptele lor, Îl pot onora pe Răscumpărătorul lor. Mai ales surorile pot exercita o puternică influență, dacă vor să înceteze cu pălăvrăgeala și să-și consacre timpul pentru veghere și rugăciune. Ele Îl pot onora pe Dumnezeu. Pot face ca lumina lor să lumineze în așa fel, încât alții, văzând faptele lor bune, vor fi aduși să-L slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri.
Ca o ilustrare a greșelii voastre de a veni în lucrarea lui Dumnezeu, așa cum aveați privilegiul, mi s-a făcut referire la aceste cuvinte: „Blestemați pe Meroza, a zis îngerul Domnului. Blestemați, blestemați pe locuitorii lui; căci n-au venit în ajutorul Domnului. În ajutorul Domnului printre oamenii viteji..” (Judecători 5, 23.) Ce-a făcut Meroza? Nimic. și acesta a fost păcatul locuitorilor lui. N-au venit să-i ajute Domnului împotriva celor puternici.