Iubită soră K, În vedenia care mi-a fost dată în iunie trecut, mi s-a arătat că tu ai o fermitate a caracterului, o strictă determinare a scopurilor, care aduce oarecum o îndărătnicie. Tu nu ești dispusă să fii condusă, totuși ești nerăbdătoare să cunoști și să faci voia lui Dumnezeu. Ai fost înșelată în sinea ta; nu ți-ai cunoscut inima. Ai crezut că voința ta era supusă față de voința lui Dumnezeu, dar în această privință n-ai judecat corect. Ai avut de-a face cu necazuri și ai îngăduit ca mintea ta să stăruie asupra speranțelor dezamăgite. Cu câțiva ani în urmă, viața ta a luat o întorsătură deosebită. Se părea că te stăpânește un spirit de neliniște. Nu erai fericită, deși nu exista nimic în jurul tău care să fi aruncat o umbră atât de întunecoasă. Tu nu ți-ai educat mintea să stăruie asupra subiectelor vesele. Tu ești capabilă să exerciți o influență puternică în favoarea adevărului, numai dacă ți-ai educa mintea să meargă în direcția cea bună. Toate cuvintele și faptele tale trebuie să fie în așa fel, încât să-L onoreze pe Răscumpărătorul tău, să slăvească iubirea Lui și să înalțe farmecul Său.
Tu ai căzut într-o regretabilă greșeală, care este atât de generală în acest veac degenerat, mai ales la femei. ție îți place prea mult sexul opus. Iubești societatea lor, atenția ta față de ei este măgulitoare, și încurajezi sau îngădui o familiaritate care nu este întotdeauna în acord cu îndemnul apostolului: „Feriți-vă de orice se pare rău”. (1 Tesaloniceni 5, 22.)
Nu te cunoști cu adevărat. Umbli în întuneric. Tu ai ceva de-a face cu pețitoria. Aceasta este treaba cea mai nesigură, pentru că nu cunoști inima și poți face o lucrare foarte rea, ajutându-l prin aceasta pe marele răzvrătit în lucrarea lui de pețitorie. El este foarte angajat și ocupat ca cei care sunt cu totul nepotriviți unul cu altul, ca să-și unească interesele. El jubilează în această lucrare, pentru că prin ea poate produce mai multă mizerie și nenorocire, fără speranță de mai bine, familiei umane decât exercitarea iscusinței lui în oricare altă direcție.
Ai scris scrisori, care te-au costat mult. Scrisorile acestea stăruiau oarecum asupra subiectelor credinței și speranței noastre; dar amestecate cu acestea erau și întrebări discrete și presupuneri cu privire la unul sau altul dacă are de gând să se căsătorească și sugestii referitoare la căsătorie. ți se pare că cunoști destul de mult despre viitoarele căsătorii, și scrii și discuți despre aceste lucruri. Aceasta produce numai sărăcie pentru sufletul tău. „Căci din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12, 34.) Tu ți-ai făcut o mare nedreptate, îngăduind ca mintea și conversația ta să stăruie asupra iubirii și căsătoriei. N-ai fost fericită, pentru că ești în căutarea fericirii. Aceasta nu este o ocupație profitabilă. Când cauți în mod serios să-ți faci datoria și te ridici să slujești altora, atunci vei găsi odihnă pentru spiritul tău. Mintea stăruie asupra ta însăți. Este necesar ca ea să fie abătută de la tine. Încercând să ușurezi grijile altora și făcându-i fericiți pe ei, vei găsi fericire și voioșie în Duhul.
Tu ai o imaginație bolnavă. Te-ai crezut bolnavă, dar această boală a fost mai mult imaginară decât reală. N-ai fost corectă cu tine însăți. Ai conversat cu tineri și ți-ai permis în prezența lor o libertate permisă numai în prezența unui frate. Mi-a fost arătat că influența ta la _____ n-a fost ceea ce putea să fie. Ai îngăduit ca cugetul tău să coboare la un nivel josnic. Tu puteai să stai la taifas, să râzi și să ai discuții ieftine, nevrednice pentru o creștină. Comportarea ta n-a fost cum ar fi trebuit să fie. Ai apărut ca o persoană fără șira spinării. Tu te-ai sprijinit pe jumătate de alții, ceea ce este o poziție greșită pentru o doamnă în prezența altora. Numai dacă ai fi cugetat în felul acesta, puteai să umbli și să stai tot atât de dreaptă ca mulți alții. Starea minții tale te duce spre indolență și spre o teamă de exercițiu, când acest exercițiu avea să se dovedească unul dintre cele mai minunate mijloace ale însănătoșirii tale. Tu nu te vei însănătoși niciodată, dacă nu vei înlătura această stare apatică, visătoare a minții și nu vei lucra cât mai este ziuă. Lucrează și, de asemenea, imaginează-ți și plănuiește. Îndepărtează-ți mintea de la proiectele romantice. Tu amesteci cu religia ta un sentimentalism romantic, bolnav de dragoste, care nu înalță, ci numai înjosește. Nu ești singura care ești afectată; prin exemplul și influența ta sunt păgubiți și alții.
Din fire, ești devoțională. Dacă ți-ai educa mintea să stăruie asupra subiectelor înălțătoare, care n-au nimic de-a face cu tine, ci sunt de natură cerească, ai putea să mai fii de folos. Dar mare parte din viața ta a fost irosită, visând să faci o mare lucrare în viitor, în timp ce sarcina prezentă, așa mică cum ți-ar putea părea ție, a fost neglijată. Ai fost necredincioasă. Domnul nu-ți va încredința o lucrare mai mare până ce lucrarea care se află acum în fața ta nu va fi văzută și adusă la îndeplinire cu bucurie. Dacă inima nu este pusă la lucru, orice lucrare va merge greu. Domnul ne pune la încercare capacitatea, dându-ne mai întâi mici îndatoriri de adus la îndeplinire. Dacă ne îndepărtăm de acestea cu nemulțumire și murmurare, nu ne va mai fi nimic încredințat până ce nu ne vom îndeplini cu bucurie și bine acele mici îndatoriri; apoi ne vor fi încredințate răspunderi mai mari.
Ți-au fost încredințate talente nu pentru a fi risipite, ci pentru a fi puse la schimbător, pentru ca la venirea Sa, Domnul să poată primi ceea ce este al Lui, cu dobândă. Dumnezeu n-a împărțit aceste talente de-a valma, fără a ține seamă de nimic. El a repartizat aceste răspunderi în conformitate cu aptitudinea cunoscută a slujitorilor Lui. „Arată fiecăruia care este datoria lui.” (Marcu 13, 34.) El dă fără părtinire și așteaptă o returnare corespunzătoare. Dacă toți își îndeplinesc sarcina, potrivit cu măsura răspunderii lor, cantitatea încredințată lor, fie mare sau mică, va fi dublată. Fidelitatea le este testată, pusă la încercare, iar credincioșia este dovada pozitivă a isprăvniciei lor înțelepte, și a vredniciei lor de a li se încredința adevăratele bogății, chiar și darul vieții veșnice.
La conferința de la New York, din octombrie 1868, mi-au fost arătați mulți care puteau face binele, dar care acum nu fac nimic. Mi-a fost prezentată o clasă care era conștientă de faptul că membrii ei posedau impulsuri generoase, simțăminte devoționale și o plăcere de a face binele; totuși, în același timp, ei nu făceau nimic. Ei aveau un simțământ de automulțumire, măgulindu-se că, dacă ar avea o ocazie sau ar fi într-o situație mai favorabilă, ar putea și ar fi gata să facă o lucrare mare și bună; dar ei așteaptă ocazia. Disprețuiesc judecata strâmbă a sărmanului zgârcit, care dă cu greu mica bucățică celor nevoiași. Ei văd că el trăiește pentru eu, că nu există în el pornirea să facă bine altora, să-i binecuvânteze cu talentele, influența și mijloacele care i-au fost încredințate spre folosire, și nu să abuzeze de ele, nici să le lase să ruginească sau să le îngroape în pământ. Cei care se predau în fața zgârceniei și a egoismului lor au de dat socoteală pentru faptele lor zgârcite și sunt răspunzători pentru talentele de care abuzează. Dar și mai răspunzători sunt cei care, deși au impulsuri generoase și sunt ageri, ca să discearnă lucrurile spirituale, rămân inactivi, așteptând o ocazie care presupun că n-a venit, punând în contrast dispoziția lor de a fi gata să facă binele cu lipsa de bunăvoință a celui zgârcit, și care chibzuiesc că situația lor este mai favorabilă decât aceea a vecinilor lor, mici la suflet. Unii ca aceștia se înșeală. A avea calități care nu sunt folosite nu face decât să le mărească responsabilitatea; și, dacă ei păstrează nefolosite talentele date de Domnul, sau le acumulează, situația lor nu este mai bună decât aceea a vecinilor, pentru care sufletele lor simt un astfel de dispreț. Lor li se va spune: Voi ați cunoscut voia Domnului și, totuși, n-ați făcut-o.
Dacă v-ați fi educat mintea să stăruie asupra subiectelor înălțătoare, meditând asupra lucrurilor cerești, ați fi putut face mai mult bine. Ați fi putut avea o influență asupra minții altora, ca să-și schimbe gândurile egoiste și dispozițiile iubirii de lume, îndreptându-se pe calea spiritualității. Dacă afecțiunile și cugetele voastre ar fi fost aduse în supunere față de voința lui Hristos, ați fi fost capabili să faceți binele. Imaginația voastră este bolnavă, pentru că i-ați îngăduit să apuce pe o cale interzisă, să devină visătoare. Visarea cu ochii deschiși și clădirea de castele romantice v-au făcut incapabili pentru a fi folosiți. Voi ați trăit într-o lume imaginară, ați fost și sunteți martiri imaginari și creștini imaginari.
Mare parte din acest sentimentalism banal este amestecat cu experiența religioasă a tinerilor din această generație a lumii. Sora mea, Dumnezeu cere să te schimbi. Înnobilează-ți simțămintele, te implor. Consacră-ți puterile mintale și fizice slujirii Răscumpărătorului tău. Sfințește-ți gândurile și simțămintele, pentru ca toate lucrările tale să poată fi făcute în Dumnezeu.
Tu ai avut o decepție. Dumnezeu dorește să-ți cercetezi îndeaproape fiecare cuget și țintă a inimii tale. Ocupă-te sincer de propriul tău suflet. Dacă simțămintele tale ar fi fost concentrate asupra lui Dumnezeu, așa cum cere El, n-ai fi trecut prin încercările prin care ai trecut. La tine, există o neliniște sufletească ce nu va fi potolită până ce nu îți schimbi cugetul, până ce nu încetează visarea cu ochii deschiși și construirea de castele și până nu faci lucrarea timpului de față.
Când scrii scrisori, lasă-te de pețitorie și apreciere cu privire la căsătoriile prietenelor tale. Legătura căsătoriei este sfântă, dar în această generație degenerată, ea acoperă răutatea de toate felurile. Se abuzase de ea și devenise o crimă, care acum constituie unul dintre semnele zilelor din urmă, chiar ca legături de căsătorie, încheiate la fel înainte de potop. Satana este foarte ocupat să-i grăbească pe tinerii fără experiență să intre în legătura căsătoriei. Dar cu cât ne lăudăm mai puțin cu căsătoriile care au loc acum, cu atât mai bine. Când natura sacră și cerințele căsătoriei sunt înțelese, ea va fi aprobată chiar acum de cer și rezultatul va fi fericire pentru ambele părți, iar Dumnezeu va fi proslăvit. Fie ca Domnul să te facă în stare să faci lucrarea pe care o ai de făcut.
Am de gând să scriu despre această lucrare rea și înșelătoare, care este adusă la îndeplinire sub masca religiei. Pofta cărnii stăpânește asupra bărbaților și a femeilor. Mintea este stricată prin pervertirea gândurilor și a simțămintelor și, totuși, puterea înșelătoare a lui Satana a orbit atât de mult ochii, încât bietele suflete înșelate se măgulesc că sunt spirituale, deosebit de consacrate. Când experiența lor religioasă este compusă din sentimentalism bolnav după dragoste, mai mult decât din curăție, evlavie adevărată și smerenie de suflet, mintea nu este îndepărtată de eu, nu este exersată și înălțată prin binecuvântarea altora, prin facerea de fapte bune. „Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe văduve și pe orfani în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” (Iacov 1, 27.) Adevărata religie înnobilează mintea, purifică gustul, sfințește judecata și-l face pe posesor părtaș al curăției și influențelor cerești; ea aduce îngerii aproape și-l desparte din ce în ce mai mult pe credincios de spiritul și influența lumii. Battle Creek, Michigan.