Frate O, Am văzut în vedenie pericolele tinerilor. Mi-a fost prezentat cazul tău. Am văzut că tu n-ai învățat mărturisirea de credință. Ai fi putut face mult bine, și exemplul tău ar fi putut fi o binecuvântare pentru tinerii cu care te-ai asociat; dar, vai! În adâncul sufletului tău, tu n-ai fost convertit la Dumnezeu. Dacă ai fi luat calea pe care ar fi trebuit s-o ia un creștin consecvent, rudele și prietenii tăi ar fi fost influențați de umblarea ta evlavioasă spre a merge pe urmele tale. Frate, inima ta nu este predată în întregime lui Dumnezeu; cugetele tale nu sunt înălțate; tu permiți ca mintea ta să apuce pe o cale greșită. Purtarea ta nu s-a ridicat la un nivel curat. Obiceiurile îți sunt de așa natură, încât fac rău sănătății tale fizice și sunt moarte pentru spiritualitate. Tu nu poți prospera în cele religioase până nu te convertești.
Când realizezi influența transformatoare a puterii lui Dumnezeu asupra inimii tale, aceasta va fi văzută în viața ta. ție ți-a lipsit experiența religioasă, dar nu este prea târziu pentru tine să-L cauți acum pe Dumnezeu cu strigăt sincer și serios: „Ce să fac ca să fiu mântuit?” Tu nu poți fi un creștin adevărat până ce nu te convertești complet. Ești mai mult un iubitor de plăceri decât un iubitor de Dumnezeu. Ești în căutare de plăceri, dar ai găsit pe această cale bucuria adevărată? Ai căutat să te faci agreabil pentru fete tinere fără experiență. Atât de mult a fost ocupată mintea ta cu ele, încât n-ai putut s-o îndrepți în sus, către Dumnezeu și cer. „Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor, curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită.” (Iacov 4, 8.) Îndemnul acesta îți este aplicabil ție. Trebuie să înveți căile, voința și lucrările lui Dumnezeu. Ai nevoie de o religie curată, nepângărită; ai nevoie să cultivi simțăminte devoționale. Încetează să mai faci răul și învață să faci binele. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate rămâne asupra ta până ce nu devii asemenea lui Hristos.
Mă doare când văd lipsa de evlavie la tineri. Satana le ia mintea și o îndreaptă într-o direcție care este stricată. Asupra multor tineri planează o autoînșelare. Ei cred că sunt creștini, dar n-au fost niciodată convertiți. Atâta timp cât această lucrare nu va fi împlinită în ei, nu vor înțelege taina evlaviei. Nu există pace pentru cei păcătoși. Dumnezeu cere cinstea și sinceritatea inimii. El te vede și Îi este milă de tine și de toți tinerii care sunt dornici după jucării copilărești și pierd timpul scurt și prețios pentru lucruri fără nici o valoare. Hristos te-a cumpărat cu un preț scump, și îți oferă har și slavă, dacă vrei să le primești, dar tu te întorci de la prețioasa făgăduință a darului vieții veșnice, către plăcerile sărăcăcioase și nesatisfăcătoare ale pământului.
Munca în această direcție nu-ți va aduce nici un profit, ci numai o mare pierdere. Plata păcatului este moartea. În fața ta se află viața și cerul, dar se pare că tu nu cunoști valoarea lor. Tu n-ai meditat asupra prețioaselor lucruri din cer. Dacă te întorci de la iubirea de nespus a lui Hristos, dacă cerul, slava și viața cea veșnică sunt socotite de mică valoare, ce motiv putem prezenta spre a mișca? Ce îndemn spre a încânta? Sporturile nebunești și suita de plăceri ne vor captiva mintea și ne vor despărți de Dumnezeu, vor face insensibilă inima față de teama de Dumnezeu.
O, te rog pe tine, care ai un interes atât de mic față de lucrurile sfinte, să-ți cercetezi îndeaproape inima. Ce scuză vei invoca înaintea lui Dumnezeu, pentru viața ta lumească, neconsacrată? În acea zi înfricoșătoare nu vei avea de prezentat nici o scuză. Vei fi mut. Gândește-te, oh, gândește-te, în ceasurile tale de căutare după plăceri, că toate lucrurile au un sfârșit. Dacă ai fi avut vederi corecte despre viață, viața fără sfârșit cu Dumnezeu, cât de repede te-ai fi întors de la viața de plăcere și păcat. Cât de repede ți-ai fi schimbat hotărârea, calea, societatea, iar puterea plăcerilor tale ai fi întors-o spre Dumnezeu și spre lucrurile cerești. Cât de hotărât ai fi respins cu dispreț să cedezi ispitirilor care te-au înșelat și captivat. Ce zeloase ar fi fost eforturile tale pentru viața binecuvântată; cât de serioase și stăruitoare ar fi fost rugăciunile tale către Dumnezeu, pentru ca harul Său să rămână cu tine, ca puterea Sa să te sprijine și să te ajute să reziști diavolului. Cât de silitor ai fi să îmbunătățești fiecare privilegiu religios spre a cunoaște căile și voia lui Dumnezeu. Cât de cu grijă ai fi meditat la Legea lui Dumnezeu, și la compararea vieții tale cu cerințele ei. Câtă teamă ai avea să nu păcătuiești cu cuvântul sau cu fapta, și cât de serios să crești în har și sfințenie adevărată. Conversația ta n-ar fi despre lucruri mărunte, ci despre cer. În fața ta s-ar deschide atunci lucruri slăvite și veșnice, și n-ai avea odihnă până n-ai crește din ce în ce mai mult în spiritualitate. Dar lucrurile pământești îți atrag atenția și Dumnezeu este uitat. Eu te implor să-ți schimbi de îndată părerea și să-L cauți pe Domnul. Ca să-L poți găsi, cheamă-L câtă vreme este aproape.