Mărturii pentru comunitate, vol. 2

Capitolul 43

Scrisoare către un băiat orfan

[AUDIO]

Dragă prietene, În ultima vedenie pe care am avut-o, am văzut că ai greșeli de corectat. Este necesar să le vezi înainte de a face efortul cerut spre a le corecta. Tu ai multe de învățat înainte de a putea să-ți formezi un caracter creștin, pe care-l poate aproba Dumnezeu. Din copilărie, ai fost un băiat capricios, hotărât să ai propria ta cale și să urmezi după propria-ți judecată. Nu ți-a plăcut să-ți supui dorințele și voința față de cei care ți-au purtat de grijă. Aceasta este experiența pe care trebuie s-o obții.

Primejdia ta este mărită prin spiritul tău de independență și de încredere în sine, în legătură cu — așa cum desigur trebuie să fie — lipsa de experiență, pe care tinerii de vârsta ta înclină să și-o asume când n-au pe iubiții lor părinți, ca să vegheze asupra lor și să pună în mișcare delicatele corzi de afecțiune din suflet. Crezi că este timpul să cugeți și să acționezi tu însuți. „Eu sunt un tânăr și nu mai sunt un copil. Sunt capabil să fac deosebirea între bine și rău. Am drepturi și vreau să le apăr. Sunt în stare să-mi fac propriile mele planuri de acțiune. Cine are autoritatea să mă împiedice?” Acestea sunt unele dintre gândurile tale, și tu ești încurajat în ele de tinerii care sunt cam de vârsta ta.

Tu presupui că îți poți afirma libertatea și să acționezi ca un bărbat. Simțămintele și cugetările acestea te-au condus la acțiuni rele. Nu ai un spirit supus. Înțelept este acel tânăr mult binecuvântat, care simte a fi de datoria lui, dacă are părinți, să-i respecte, iar dacă nu are, să respecte pe cel pe care îl consideră tutorele lui, sau pe cei cu care locuiește — ca fiind sfetnici, mângâietori și, în unele privințe, conducători ai lui — și care admite să se supună restricțiilor căminului lui. Un anumit fel de independență este vrednic de lăudat. Dorința de a-ți purta propria greutate și de a nu mânca pâinea dependenței este bună. Este o ambiție nobilă, generoasă, care inspiră dorința de a fi de sine stătător. Obiceiul de a fi harnic și cumpătat este necesar.

Ai fost plasat în împrejurări nefavorabile pentru dezvoltarea unui bun caracter creștin, dar acum te afli într-un loc unde îți poți forma o reputație sau s-o distrugi. Nu credem că o vei face pe ultima. Dar nu ești sigur față de ispită. Într-un singur ceas poți apuca pe o cale, care, după aceea, te va costa lacrimi amare de pocăință. Cedând ispitei, poți înstrăina inimile față de tine, să pierzi respectul și stima pe care ai dobândit-o din partea celor din jurul tău, și, de asemenea, să-ți pătezi caracterul creștin. Trebuie să înveți lecția supunerii. Socotești că nu te aranjează să îndeplinești sarcini în jurul casei — lucrări mărunte de gospodărie și mici comisioane. Ai o neplăcere categorică pentru aceste cerințe mărunte; dar trebuie să cultivi plăcere chiar pentru aceste lucruri față de care ești atât de potrivnic. Până nu faci acest lucru, nu vei fi un ajutor acceptabil nicăieri. Când ești angajat în aceste lucruri necesare, dar mici, faci un serviciu mai folositor decât atunci când ești angajat în îndeletniciri mari și în lucrare grea.

Mi-aduc aminte de un caz care mi-a fost prezentat în viziune, care a neglijat aceste lucruri mărunte și nu se putea interesa de îndatoririle cele mici, spre ușurarea lucrării celor din casă; acestea erau treburi prea mici. Acum are o familie, dar are aceeași indispoziție de a se angaja în aceste mici, dar importante servicii. Rezultatul este că o mare grijă apasă asupra soției lui. Ea trebuie să facă multe lucrări, altfel rămân nefăcute, și mulțimea de griji care o apasă, din cauza lipsei pe care o are soțul ei, îi ruinează sănătatea. El nu poate birui acum acest rău așa de ușor cum l-ar fi putut birui în tinerețea lui. El neglijează micile îndatoriri și nu reușește să păstreze totul ordonat și plăcut, de aceea nu poate avea o gospodărie reușită. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari, și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” (Luca 16, 10.)

Naaman, Sirianul, l-a consultat pe profetul lui Dumnezeu cum ar putea să se vindece de o boală respingătoare, de lepră. I s-a spus să meargă să se scalde de șapte ori în Iordan. De ce n-a urmat el de îndată instrucțiunile lui Elisei, profetul lui Dumnezeu? De ce a refuzat să facă cum i-a ordonat profetul? El a mers la slujitorii lui murmurând. În jignirea și dezamăgirea sa, a devenit pătimaș și, în mânie, a refuzat să urmeze calea arătată de profetul lui Dumnezeu. „Eu credeam”, a zis el „că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii, și va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile din Damasc și Parpar mai bune decât apele din Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele, și să mă fac sănătos?

și s-a întors și a plecat plin de mânie.” Slujitorii lui i-au spus: „Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: «Scaldă-te și vei fi curat».” (2 Împărați 5, 11-13.) Da, acest mare bărbat a socotit că este sub demnitatea lui să meargă să se spele în modestul râu al Iordanului. Râurile dorite și amintite de el erau împodobite, de o parte și de alta, cu pomi și crânguri, și în aceste crânguri erau așezați idoli. Mulți se adunau la aceste râuri, ca să se închine zeilor lor; de aceea, aceasta nu l-ar fi costat nici o umilință. Dar, urmând instrucțiunile specifice ale profetului, acestea ar fi umilit mândria și spiritul lui orgolios. Ascultarea cu dragă inimă avea să aducă rezultatul dorit. El s-a spălat și s-a făcut sănătos.

Cazul tău este în unele privințe asemănător cu al lui Naaman. Nu ai în vedere că, în scopul de a-ți desăvârși un caracter creștin, trebuie să fii credincios față de lucrurile mici. Cu toate că lucrurile pe care ești chemat să le faci pot să conteze puțin în fața ta, totuși, ele sunt sarcini pe care va trebui să le îndeplinești atâta timp cât trăiești. Neglijarea acestor lucruri va pricinui o mare deficiență în caracterul tău. Tu, dragul meu băiat, trebuie să-ți faci educația pentru credincioșie în lucrurile cele mici. Tu nu poți fi plăcut lui Dumnezeu dacă nu faci acest lucru. Tu nu poți câștiga iubire și afecțiune, dacă nu faci exact cum ți se spune, cu voie bună și plăcere. Dacă dorești ca cei cu care locuiești să te iubească, trebuie să le arăți iubire și respect.

Este de datoria ta să faci tot ce-ți stă în putere să ușurezi sarcinile sorei cu care locuiești. Tu o vezi palidă și slabă, pregătind mâncare pentru o familie mare. Fiecare sarcină în plus, pe care o are de îndeplinit îi sleiește puterile și-i micșorează vitalitatea. Ea n-are mâni și picioare tinere spre a îndeplini comisioane mărunte. Te-au primit în familia lor, așa după cum ți-au spus ție și nouă la timp, în mod expres, pentru a face aceste lucrări. Acum, dacă neglijezi să faci exact lucrurile care îi vor ajuta foarte mult, și alegi să urmezi voința ta pe o cale independentă, la propria-ți alegere, îți vei pierde locul, iar ei trebuie să aleagă pe unul care va face exact lucrurile pe care le socotești a fi prea mici spre a fi făcute de tine. Tu faci acum o lucrare mai mare și mai grea decât îți îngăduie puterea ta. ție îți place să faci lucrarea unui bărbat. Ai o voință fermă, la care trebuie să renunți. Trebuie să mori față de eu, răstignește eul și câștigă biruință asupra lui. Tu nu poți fi adevărat urmaș al lui Hristos, dacă nu te ții de lucrarea aceasta în mod hotărât.

Am văzut că nu ai, în mod natural, stimă și respect față de cei mai în vârstă decât tine. Trebuie să fii credincios în micile comisioane și îndatoriri care ți se cer a fi aduse la îndeplinire, și nu să mergi, cârtind împotriva lor, ca și cum ar fi o otravă. Tu nu-ți poți da seama cât de neplăcut și de neiubit te faci. În felul acesta, nu poți fi fericit, nici să-i faci fericiți pe cei din jurul tău. Trebuie să ții minte că Dumnezeu cere de la tine, ca slujitor al Lui, să fii credincios, răbdător, amabil, afectuos, ascultător și respectuos. Nu poți ajunge la desăvârșire creștină, dacă nu ai stăpânire perfectă asupra spiritului tău. Tu îngădui să apară în inima ta simțăminte care sunt păcătoase, care sunt foarte păgubitoare pentru tine și care tind să încurajeze un spirit aspru și disprețuitor, total diferit de spiritul lui Hristos, a cărui viață ți se poruncește s-o imiți.

Dragul meu băiat, începe din nou să urmărești hotărât, cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrurile care sunt adevărate, plăcute și cu nume bun. Teama de Dumnezeu, umilă, unită cu iubire și afecțiune față de toți cei din jurul tău, trebuie să fie văzute în toate acțiunile tale. Fii credincios și conștiincios; scapă-te de tot ce este asemenea leneviei. Să ai un loc pentru orice, și orice să fie pus la locul lui. Fii serviabil, amabil, bine dispus, și agreabil. Atunci ai să câștigi calea de întoarcere în inimile celor cu care ești asociat. Un lucru să-l ții minte totdeauna: Nici un tânăr nu poate avea un spirit bun, dacă nu respectă femeile și nu caută să ușureze îngrijorările lor. Este semnul cel mai rău, care poate fi găsit într-un tânăr care consideră că este înjositor pentru el să ușureze munca femeilor. Un astfel de om este suspect. Nici o femeie nu-și va încredința paza vieții ei unui astfel de bărbat; pentru că niciodată el nu va fi un soț tandru, grijuliu și politicos.

Băiatul este un prototip al bărbatului. Eu te rog stăruitor să-ți schimbi total atitudinea. Fă tot ce este nevoie să fie făcut în cadrul micilor sarcini, chiar dacă pot fi neplăcute. Atunci vei avea aprobarea celor din jurul tău, și, ceea ce este de și mai mare preț, vei avea aprobarea lui Dumnezeu. Nu poți fi creștin, dacă nu ești un serv credincios în lucrurile cele mici. Dacă te rogi și te străduiești să faci tot ce poți mai bine, ca să îndeplinești fiecare sarcină, Dumnezeu te va binecuvânta și te va ajuta. Când Isus va veni să ia la Sine pe cei credincioși ai Săi, dorești tu ca El să-ți spună: „Bine serv bun și credincios?” Dorești să ai toate nedesăvârșirile îndepărtate din caracterul tău, ca să poți fi găsit fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu? Dacă da, ai o lucrare de făcut pentru tine, pe care nimeni altul nu o poate face pentru tine. Ai o răspundere personală înaintea lui Dumnezeu. Poți umbla în lumină și zilnic să primești tărie de la Dumnezeu spre a birui fiecare nedesăvârșire și, în cele din urmă, să fii printre cei credincioși, fideli și sfinți din Împărăția lui Dumnezeu. Nu ceda ispitei. Satana vrea să te hărțuiască și caută să pună stăpânire pe mintea ta, ca să te poată face să păcătuiești. „Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4, 7.8.)

Amintește-ți că ochiul lui Dumnezeu este mereu asupra ta. Când răspunzi nerespectuos, Dumnezeu te vede și te aude. Vine timpul când toți vor fi judecați după faptele făcute în trup. Tu vei avea o parte de acțiune în judecată. Isus te va primi sau te va refuza. Aleargă la El pentru putere și har. El dorește să te ajute, să fie călăuza tinereții tale și să te întărească în așa măsură, încât să-i poți binecuvânta și pe alții cu influența ta. Dumnezeu te iubește și vrea să te salveze, dacă mergi pe calea hotărâtă de El; dar, dacă te răzvrătești și alegi să mergi pe propria ta cale, aceasta va fi spre pierderea ta veșnică. Roagă-te mult, pentru că rugăciunea este cea mai importantă dintre îndatoriri. Fără ea, nu te menții în umblarea creștină. Ea înalță, întărește și înnobilează; ea este convorbirea sufletului cu Dumnezeu.

Să nu crezi că poți înceta eforturile sau vegherea ta pentru un moment. Studiază cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu, ca să nu fii în necunoștință față de înșelăciunile lui Satana și să poți învăța mai desăvârșit calea mântuirii. Voința ta trebuie să fie afundată în voința lui Dumnezeu. Nu căuta propria ta plăcere, ci pe aceea a celor din jurul tău; și, făcând așa, nu vei putea să fii altfel decât fericit. Vino la Isus cu toate nevoile și lipsurile tale, și cu încredere simplă, imploră binecuvântarea Lui. Încrede-te în Dumnezeu și caută să acționezi din principiu, întărit și înnobilat prin hotărâri mari și o fermitate de scop găsită numai în Dumnezeu.

Nu trebuie să te lași provocat ușor. Să nu lași ca inima ta să devină egoistă, ci las-o să fie larg deschisă pentru iubire. Ai o lucrare de făcut pe care nu trebuie s-o neglijezi. Îndură restriștea, ca un bun ostaș. Isus e familiarizat cu orice conflict, cu orice chin. El te va ajuta pentru că a fost ispitit în toate privințele cum suntem și noi, totuși El n-a păcătuit. Du-te la El, dragul meu, cu poverile tale. Să nu iei pe nimeni drept confident și să nu spui nimănui despre dificultățile tale, ci numai Lui. Fă ca Isus să fie Purtătorul tău de poveri, și caută o mai profundă experiență în lucrurile religioase. Rugăciunea mea sinceră este ca Dumnezeu să te ajute și să te binecuvânteze.

Cele mai delicate simpatii ale mele sunt stârnite de orfani. Tu n-ai, într-adevăr, cămin. Mormântul i-a luat pe tatăl tău și pe mama ta și căminul copilăriei tale este locuit de alții. Tu nu poți avea despre tatăl tău evlavios amintiri distincte, ca despre mama ta. Tu nu ai învățat supunerea. Îți amintești că, uneori, ai întristat-o învățând numai parțial lecția. Dar rugăciunile părinților tăi, ca tu să fii printre cei care-L iubesc și se tem de Dumnezeu, au găsit loc în ceruri.

Ah, aceasta este o lume rece și egoistă! Rudele tale, care ar fi putut să te iubească și să se împrietenească cu tine, de dragul părinților tăi, dacă nu de dragul tău, s-au închis în egoismul lor și n-au un interes special pentru tine. Dar Dumnezeu va fi mai aproape și mai scump pentru tine decât pot fi oricare alte rude de-ale tale, de pe pământ. El va fi prietenul tău și niciodată nu te va părăsi. El este Tată pentru cei fără tată. Prietenia Lui se va dovedi o pace dulce pentru tine și te va ajuta să suporți cu curaj marea ta pierdere. Caută să faci ca Dumnezeu să fie Tatăl tău, și niciodată nu vei dori un prieten. Vei fi expus la necazuri; totuși fii ferm și străduiește-te să înfrumusețezi mărturisirea ta. Vei avea nevoie de har pentru a sta în picioare, dar ochiul milostiv al lui Dumnezeu este asupra ta. Roagă-te mult și serios, crezând că Dumnezeu te va ajuta. Ferește-te de iritabilitate, de nervozitate și de un spirit chinuitor. Răbdarea este o virtute pe care trebuie să o încurajezi. Caută evlavia inimii. Fii un creștin constant. Să ai iubirea curăției și a simplității smerite și lasă ca acestea să fie întrețesute împreună cu viața ta.

Educându-te spre a te teme de Dumnezeu, și a-i iubi pe toți cei din jurul tău, viața ta poate fi onorabilă și fericită și exemplul tău poate fi în așa fel, încât să-i conducă și pe alții să aleagă calea smereniei și a sfințirii. Să ai tot timpul curajul moral să faci ce este bine și să-L onorezi pe Răscumpărătorul tău. Te implor, dragul meu, să cauți adevărata sfințire.