Iubită soră T, Am aflat despre suferința ta, și mă grăbesc să-ți scriu câteva rânduri. Draga mea soră, am cea mai bună dovadă că Domnul te iubește. În ultima mea vedenie care mi-a fost dată, mi s-a arătat printre altele, și cazul tău. Am văzut că, în trecut, ai fost pe calea greșită pe care umblau alții, dar, fiind strict conștiincioasă și totdeauna dornică să cunoști ce este drept, ai fost extrem de sensibilă și ai văzut cazul tău mai rău decât era.
Ai fost bolnavă destul de mult timp. Tu ești o melancolică nervoasă. Creierul este în strânsă legătură cu stomacul, și puterea lui a fost atât de des solicitată să ajute organele digestive că, la rândul lui, este și el slăbit, deprimat, congestionat. Cât timp se află în starea aceasta, mintea ta este întunecată, stăruie în mod natural asupra părții întunecoase, închipuindu-și că neplăcerea lui Dumnezeu este asupra ta. Ai crezut că viața ta a fost nefolositoare, plină de greșeli și fapte rele. Soră dragă, starea de boală te duce la mâhnire și descurajare. Dumnezeu nu te-a părăsit. Iubirea Lui este îndreptată spre tine. Am văzut că trebuie să te încrezi în El, după cum se încrede un copil în brațele mamei lui. Dumnezeu este îndurător și binevoitor, plin de milă afectuoasă și împreună simțire. El nu și-a întors fața de la tine.
Tu ești extrem de sensibilă. Simți profund, și n-ai putere să respingi îngrijorarea, încurcătura și descurajarea sufletului. Am văzut că Dumnezeu ți-ar fi un mare ajutor, dacă te-ai încrede pur și simplu în El; dar te îngrijorezi, neaflându-te în brațele scumpului și iubitului tău Mântuitor. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8, 32.) Ce făgăduință prețioasă este aceasta! Noi putem cere multe de la binevoitorul nostru Tată ceresc. Pentru noi sunt rezervate binecuvântări mari. Putem crede în Dumnezeu, ne putem încrede în El, și făcând astfel, proslăvim Numele Lui. Chiar dacă suntem biruiți de vrăjmaș, nu suntem lepădați, părăsiți și respinși de Dumnezeu. Nu. Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, care mijlocește pentru noi. „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2, 1.)
Doresc să-ți spun, sora mea, că tu nu trebuie să-ți părăsești încrederea. Sufletul sărman și tremurător se odihnește în făgăduințele lui Dumnezeu. Făcând așa, cătușele vrăjmașului vor fi frânte, insinuările lui vor fi fără putere. Nu da atenție șoaptelor vrăjmașului. Du-te liber, suflet oprimat! Fii plin de curaj! Spune sărmanei tale inimi întristate: „Nădăjduiește în Dumnezeu, că iarăși Îl voi lăuda. El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.” (Psalmii 42, 11.) Eu știu că Dumnezeu te iubește. Pune-ți încrederea în El. Nu te gândi la acele lucruri care aduc tristețe, și mâhnire, întoarce-te de la orice gând neplăcut și gândește-te la Isus cel scump. Stăruie asupra puterii Sale de a mântui, asupra nemuritoarei Lui iubiri fără egal pentru tine, chiar pentru tine. Eu știu că Domnul te iubește. Dacă nu te poți bizui pe credința ta, bizuie-te pe credința altora. Noi credem și nădăjduim pentru tine. Dumnezeu primește credința noastră în favoarea ta.
Tu ai încercat să faci bine și Dumnezeu este milostiv și binevoitor față de tine. Fii bine dispusă, și ia-ți adio de la melancolie și îndoieli. Îngăduindu-ți acele îndoieli, Îl dezonorezi pe Dumnezeu. În a crede este pace și bucurie în Duhul Sfânt. Credința aduce pace și încredere în Dumnezeu, aduce bucurie. Crede, crede, sufletul meu spune crede! Sprijină-te pe Dumnezeu. El poate să păstreze ceea ce I-ai încredințat. El te va face mai mult decât biruitoare prin Cel care te-a iubit. Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze și să-ți întărească credința tremurătoare, aceasta este rugăciunea noastră. Îți încredințăm aceste puține rânduri, încredințați că ele îți pot face bine.