Iubită soră B, În vedenia care mi-a fost dată la 12 iunie, mi-a fost arătat cazul tău. Tu te afli într-o situație tristă, nu atât din cauza actualei tale boli, deși nu ești bine, ci din cauza închipuitei incapacități de a lucra. Cu câțiva ani în urmă, mi-a fost arătat că ai îngăduit ca mintea ta să se preocupe prea mult de băieți. Adesea ai făcut din ei subiectul conversației și mintea ta a apucat pe o cale nefolositoare progresului tău spiritual. Ai căzut într-un lanț de gânduri, care au dus la rezultate rele. Ai prejudiciat și abuzat de trupul tău și ai adus asupra ta o stare de spirit proastă. Tu ți-ai îngăduit un lanț de gânduri și simțăminte amoroase, până ce ești aproape ruinată, trupește și sufletește. Indispoziția ta de a îndeplini ceva este foarte rea pentru tine. Ocupația folositoare, de a purta poverile din cămin, și angajarea în muncă folositoare ar birui această bolnăvicioasă stare de simțăminte sentimentale mai curând decât oricare alte mijloace.
Tu ai simpatizat cu prea multe. A te scuti de orice responsabilitate a fost o foarte mare greșeală. Numeroase gânduri te frământă, iar mintea ta stăruie asupra lucrurilor triste și zugrăvește starea ta, ca fiind foarte rea. Consideri că nu te vei face bine niciodată, afară de cazul că te căsătorești. În actuala ta stare de spirit, nu ești potrivită pentru a te căsători. Nu există nici unul care să te dorească așa cum ești acum: neajutorată și nefolositoare. Dacă unul și-ar închipui că te iubește, ar fi un om de nimic, pentru că nici un bărbat cu judecată n-ar putea să se gândească, nici un moment, să-și îndrepte afecțiunile asupra unei persoane atât de nefolositoare.
Starea tristă și întunecoasă a minții tale, care te face să plângi și să simți că viața nu este de dorit, este rezultatul faptului că ai îngăduit gândurilor tale să alunece pe un făgaș murdar, cu subiecte interzise, timp în care îți permiți obiceiuri care-ți subminează ferm și sigur organismul și te pregătesc pentru ruină prematură. Ar fi fost cu mult mai bine pentru tine să nu fi mers niciodată la _____. Rămânerea ta acolo, ți-a fost spre pagubă. Tu ai stăruit asupra infirmităților tale și te-ai amestecat în societatea care avea o influență stricată. Domnișoara C. era o femeie stricată, rău intenționată.
Asocierea ei cu tine a făcut să crească răul, care era deja în tine. „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15, 33.) În timpul de față, situația ta nu este acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Îți închipui că n-ai dorința să trăiești. Dar dacă ai fi luată după dorința ta exprimată, și viața ta ar înceta, cazul tău ar fi într-adevăr fără nădejde. Tu nu ești pregătită aici pentru această lume, nici pentru cea viitoare.
Îți închipui că nu poți umbla, călări și nici măcar să faci exerciții și zaci într-o apatie rece, moartă. Ești un necaz și o grijă pentru indulgenții tăi părinți și n-ai nici o mângâiere. Tu te poți reface, poți lucra, te poți descotorosi de această indiferență teribilă. Mama ta are nevoie de ajutorul tău, tatăl tău are nevoie de mângâierea pe care i-o poți da, frații tăi au nevoie de binevoitoarea purtare de grijă din partea sorei lor mai în vârstă, surorile tale au nevoie de instrucțiunile tale. Dar, iată că tu te-ai așezat pe scaunul indolenței, visând la o dragoste neîmpărtășită. Dar, de dragul sufletului tău, termină cu această nebunie. Citește Biblia cum n-ai citit-o niciodată mai înainte. Angajează-te în îndatoririle din cămin și ușurează grijile părinților tăi, peste măsură de împovărați și istoviți. La început, n-ai să fii în stare să faci prea mult, dar în fiecare zi trebuie să-ți mărești sarcina pe care ți-ai luat-o. Acesta este leacul cel mai sigur pentru un spirit bolnav și un trup de care s-a abuzat.
Dacă ești serioasă și statornică în planul tău, dispoziția ta sufletească va reveni treptat spre a stărui asupra unor subiecte mai sănătoase și mai curate. Îngăduința de sine a degenerat treptat într-o voință atât de stricată, încât nu mai știe cum să-și placă sieși. În loc de a reglementa acțiunile tale din rațiune și principiu, tu ți-ai îngăduit să fii călăuzită de orice impuls superficial și de moment. Aceasta te face să apari ca schimbătoare și nestatornică. Este zadarnic pentru alții să încerce să te mulțumească, pentru că tu însăți nu te-ai putut mulțumi, chiar dacă ți-au fost satisfăcute toate dorințele. Ești o copilă capricioasă și ai ajuns, prin egoism, să-ți fie scârbă de tine însăți.
Această stare nefericită este rezultatul unei simpatii și măguliri neînțelepte. Tu ai avut o minte foarte bună, dar ea a devenit dezechilibrată, fiind îndreptată pe o cale greșită. Valoarea ta în societate este acum cât a unei foi albe. Nu trebuie să fie așa. Tu poți face pentru tine ceea ce nimeni altul nu poate face. Ai sarcini de îndeplinit, dar ai acceptat, timp atât de îndelungat o stare de neputință, încât îți închipui că nu le poți îndeplini. De vină este voința; tu ai putere, dar n-ai voință.
Tânjești după iubire. Isus îți cere simțămintele; dacă vrei să le consacri Lui, El te va elibera de toată iubirea aceasta bolnăvicioasă, impusă și sentimentală, care se află în paginile unui roman. Pe Isus Îl poți iubi cu înflăcărare și seriozitate. Iubirea aceasta poate crește în adâncime și se poate extinde fără limită, și nu pune în pericol sănătatea trupului sau puterea minții. Ai nevoie de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele tău. Trebuie să te trezești și să scapi de această înșelăciune în care te afli, și să cauți o iubire curată.
Singura ta speranță a acestei vieți și a uneia mai bune este să cauți serios adevărata religie a lui Isus. Tu n-ai o experiență religioasă. Trebuie să fii convertită. Apoi tristețea ta apatică, indolentă și egoistă va face loc bunei dispoziții, care va fi spre folosul corpului și ai spiritului. Iubirea față de Dumnezeu va asigura iubire față de semenul tău și tu te vei angaja în îndatoririle vieții cu un interes profund și neegoist. La baza acțiunilor tale trebuie să stea principii curate. Pacea lăuntrică va aduce chiar gândurile tale pe o cale sănătoasă. Consacră-te lui Dumnezeu, sau altfel nu vei câștiga niciodată o viață mai bună.
Ai de îndeplinit sarcini pentru părinții tăi. Să nu fii descurajată dacă, la început, vei fi obosită. Aceasta nu se va dovedi a fi un prejudiciu de lungă durată. Adesea, părinții tăi ajung extrem de obosiți. Ca să obosești muncind cu folos, aceasta nu va fi nici pe jumătate atât de păgubitoare pentru tine cât este pentru ca mintea ta să stăruie asupra ta însăți, hrănindu-se cu indispoziție și cedând în fața descurajării. Îndeplinirea cu credincioșie a sarcinilor din cămin, ocupând poziția pe care o poți ocupa cât mai avantajos, fie ea oricât de simplă și umilă, este într-adevăr înălțătoare. Influența aceasta divină este necesară. În ea este pace și bucurie sfântă. Ea are putere vindecătoare și va alina tainic și pe nesimțite rănile sufletului și chiar suferințele trupului. Pacea sufletească, care vine din motive și acțiuni curate și sfinte, va da tuturor organelor corpului un elan nestânjenit și viguros.
Pacea lăuntrică și o conștiință lipsită de păcat față de Dumnezeu vor înviora și vor întări intelectul, ca și roua picurată pe plantele delicate. Atunci voința este dirijată și stăpânită cum trebuie și este mai hotărâtă și totuși liberă de perversitate. Meditațiile sunt plăcute, pentru că sunt sfințite. Calmul sufletesc, pe care-l poți avea, îi va binecuvânta pe toți cei cu care te asociezi. Această pace și liniște vor deveni cu timpul naturale și vor reflecta prețioasele lor raze asupra tuturor celor din jurul tău, spre a se reflecta din nou asupra ta. Cu cât guști mai mult din această liniște sufletească, cu atât ea va crește mai mult. Este o însuflețită plăcere vie, care nu aruncă toate energiile morale într-o amorțeală, ci le trezește pentru activitate crescândă. Pacea desăvârșită este un atribut pe care-l posedă îngerii. Fie ca Dumnezeu să-ți ajute să devii o posesoare a acestei păci.