La creațiunea omului, Domnul a intenționat ca el să fie activ și folositor. Totuși, mulți trăiesc în această lume ca niște mașini nefolositoare, ca și când de-abia ar exista. Ei nu luminează calea nimănui și nu sunt o binecuvântare pentru nimeni. Ei trăiesc numai pentru a-i împovăra pe alții. Cât privește influența lor spre bine, ea este nulă; dar ei înclină cu greutate spre partea cea rea. Cercetați viața acestora îndeaproape și cu greu veți găsi o faptă de binefacere dezinteresată. Când mor, amintirea lor moare o dată cu ei. Numele lor piere curând: ei nu pot trăi, nici chiar în afecțiunile prietenilor lor, cu ajutorul adevăratei bunătăți și a faptelor virtuoase. Pentru astfel de persoane, viața a fost o greșeală. Ei n-au fost ispravnici credincioși. Ei au uitat că Creatorul lor are pretenții asupra lor și că El a intenționat ca ei să fie activi în a face binele și a-i binecuvânta pe alții cu influența lor. Interese egoiste atrag mintea și o fac să-L uite de Dumnezeu și de scopul Creatorului lor.
Toți cei care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos trebuie să simtă că asupra lor apasă datoria de a păstra trupurile lor în cea mai bună stare de sănătate, pentru ca mintea lor să fie clară spre a înțelege lucrurile cerești. Mintea trebuie să fie stăpânită, pentru că ea are cea mai puternică influență asupra sănătății. Adesea, imaginația induce în eroare, și, când i se îngăduie, aduce grave forme de boală asupra celor suferinzi. Mulți mor de boli care sunt cele mai multe imaginare. Eu am cunoscut câțiva dintre aceștia, care au adus asupra lor boală adevărată prin influența imaginației.
O soră a fost purtată de soțul ei de pe scaun la pat, și din cameră în cameră, pentru că ea credea că era prea slabă să umble. Dar așa cum mi-a fost prezentat mie cazul, ea putea să umble la fel de bine ca și mine, dacă ar fi cugetat astfel. Dacă ar fi avut loc un accident, — dacă ar fi luat casa foc sau unul dintre copiii ei ar fi fost în primejdie să-și piardă viața printr-o cădere — această femeie s-ar fi ridicat prin forța împrejurărilor și ar fi umblat foarte ușor și vioaie. Din punct de vedere fizic, ea putea să umble; dar imaginația bolnavă a făcut-o să tragă concluzia că nu putea să meargă și ea n-a trezit puterea voinței spre a rezista înșelăciunii. Imaginația îi spunea: Tu nu poți umbla, și e mai bine să nu încerci. Stai liniștită; membrele tale sunt așa de slabe, încât nu poți sta în picioare. Dacă sora aceasta și-ar fi exercitat puterea voinței și și-ar fi trezit energiile amorțite și adormite, această înșelăciune ar fi fost demascată. Ca urmare a supunerii față de imaginație, probabil că ea crede, până în ziua de azi, că, atunci când a fost atât de neajutorată, a fost o așa de mare nevoie; dar aceasta a fost o simplă ciudățenie a imaginației care, uneori, vine cu șiretlicuri ciudate la cei bolnavi.
Unii au o așa teamă de aer, încât își înfofolesc capul și trupul lor până când arată ca niște mumii. Ei șed în casă, de obicei inactivi, temându-se că se vor obosi și se vor îmbolnăvi dacă fac exerciții, fie înăuntru, fie afară în aer liber. Ei ar putea să facă exerciții obișnuite în fiecare zi plăcută, dacă ar cugeta astfel. Inactivitatea continuată este una din cele mai mari cauze de debilitate a trupului și slăbiciune a minții. Mulți sunt bolnavi când ar trebui să fie în cea mai bună stare de sănătate și astfel să posede una din cele mai bogate binecuvântări de care s-ar putea bucura.
Mi s-a arătat că multora dintre cei care sunt aparent slabi și care se plâng mereu, nu le merge chiar atât de rău precum își închipuie ei. Unii dintre aceștia au o voință puternică, care, dacă este exercitată în direcția cea bună, ar fi un mijloc puternic de a stăpâni imaginația și astfel să reziste la boală. Dar este, de asemenea, frecvent cazul în care voința este exercitată într-o direcție greșită și refuză cu încăpățânare să se supună rațiunii. Acea voință a pus capăt problemei; ei sunt invalizi și vor să dea invalizilor atenția care li se cuvine, indiferent de judecata altora.
Mi-au fost arătate mame care sunt stăpânite de boala imaginației, și a căror influență este simțită de soț și copii. Ferestrele trebuie să fie bine închise, pentru că mama simte aerul. Dacă ei îi este cât de cât frig și ea își schimbă îmbrăcămintea, copiii ei trebuie tratați în același fel, și astfel toată familia este jefuită de vigoarea fizică. Toți sunt afectați de o singură minte, fizic și mintal, nedreptățiți de imaginația bolnavă a unei femei, care se socotește a fi criteriu pentru întreaga familie. Corpul este îmbrăcat după capriciile unei imaginații bolnave și sufocat sub o grămadă de învelitori care slăbesc organismul. Pielea nu-și poate îndeplini funcția; obiceiul nefiresc de a se feri de aer și de a evita exercițiul închide porii — acele guri mici prin care respiră trupul —, făcând imposibil ca acele impurități să fie înlăturate pe această cale. Povara muncii este trecută asupra ficatului, plămânilor, rinichilor, etc. și aceste organe interne sunt obligate să facă lucrarea pielii. Astfel de persoane aduc boala asupra lor prin obiceiurile lor rele; cu toate acestea, în fața luminii și a cunoștinței, ei se vor ține de propria lor cale. Ei raționează astfel: N-am încercat noi problema? și n-am înțeles-o noi prin experiență? Dar experiența unei persoane a cărei imaginație este vinovată nu trebuie să aibă mare greutate pentru nimeni.
Cel mai de temut anotimp pentru cei care se află printre acești invalizi este iarna. Este iarnă, într-adevăr, nu numai afară, ci și înăuntru, pentru cei care sunt obligați să locuiască în aceeași casă și să doarmă în aceeași cameră. Aceste victime ale imaginației bolnave se închid înăuntru și închid ferestrele pentru că aerul le afectează plămânii și capul. Imaginația este activă: ei se așteaptă să răcească și vor răci. Nici cea mai mare cantitate de argumente nu-i poate face să creadă că ei nu înțeleg filozofia întregii probleme. N-au probat-o ei? vor argumenta ei. Este adevărat că au probat prima latură a problemei — dar stăruind pe propria lor cale — și totuși ei răcesc, dacă sunt expuși câtuși de puțin. Plăpânzi ca niște copilași, ei nu pot îndura nimic; totuși, continuă să trăiască, să închidă ferestrele și ușile și se pleacă deasupra sobei, bucurându-se de mizeria lor. Ei au dovedit sigur că procedeul lor nu le-a făcut bine, ci le-a înmulțit dificultățile. De ce nu îngăduie aceștia ca rațiunea să le influențeze judecata și să le stăpânească imaginația? De ce să nu încerce acum o cale opusă și, într-o manieră judicioasă, să obțină exercițiu în aer, afară din casă, în loc să rămână în casă zi de zi, mai mult ca un mănunchi de cereale decât ca o ființă activă?
Principalul, dacă nu singurul motiv, pentru care ajung atât de mulți bolnăvicioși, este că sângele nu circulă liber, și schimburile în fluidul vital, care este absolut necesar pentru viață și sănătate, nu au loc. Ei n-au făcut exerciții cu trupurile lor și n-au dat nici o hrană plămânilor, hrană ce constă în aer curat și proaspăt; de aceea este imposibil ca sângele să primească putere de viață, și el își urmează alene cursul lui prin organism. Cu cât facem mai multe exerciții, cu atât mai bună va fi circulația sângelui. Mai mulți oameni mor din lipsă de exercițiu decât din supraoboseală; foarte mulți mai mult ruginesc decât se uzează. Cei care se obișnuiesc cu exercițiu potrivit în aer liber vor avea, în general, o circulație bună și viguroasă. Noi suntem mai dependenți de aerul pe care îl respirăm decât de hrana pe care o mâncăm. Bărbați și femei, tineri și în vârstă, care doresc sănătate, se vor bucura de o viață activă. Ei știu să-și aducă aminte că nu ar avea acestea, fără o circulație bună. Oricare ar fi ocupația și vocația lor, să ia hotărârea să facă exercițiu în aer liber cât mai mult posibil. Ei să socotească aceasta ca o datorie religioasă spre a învinge circumstanțele de sănătate, care i-au obligat să stea în casă, lipsiți de exercițiu în aer liber.
Unii bolnăvicioși devin îndărătnici în această privință și refuză să se lase convinși de marea importanță a exercițiului zilnic în aer liber, prin care să poată obține provizie de aer curat. De teamă de a nu răci, ei persistă, din an în an, să meargă pe propria lor cale și să trăiască într-o atmosferă aproape lipsită de vitalitate. Este imposibil ca această categorie să aibă o circulație sănătoasă. Organismul întreg suferă din lipsă de exercițiu și aer curat. Pielea devine slăbită și mai sensibilă la orice schimbare de atmosferă. Se ia îmbrăcăminte în plus și căldura camerei este mărită. În ziua următoare, ei cer o căldură ceva mai mare și mai multă îmbrăcăminte, pentru ca să simtă perfect căldura și astfel ei satisfac orice schimbare de simțământ, până când nu mai au decât puțină vitalitate să îndure vreun frig. Unii pot să întrebe: „Ce să ne facem? Vreți să rămânem în frig?” Dacă luați îmbrăcăminte în plus, aceasta să fie doar puțină, și faceți exerciții, spre a recâștiga căldura de care aveți nevoie. Dacă pur și simplu nu vă puteți angaja să faceți exerciții active, încălziți-vă la foc, dar de îndată ce v-ați încălzit, dezbrăcați-vă de îmbrăcămintea pe care o aveți în plus și îndepărtați-vă de foc. Dacă cei care pot s-ar angaja în vreo ocupație activă, spre a nu se mai gândi la ei înșiși, în general, ei ar uita că au fost friguroși și nu li s-ar întâmpla nici un rău. Ar trebui să scădeți temperatura camerei de îndată ce ați redobândit căldura voastră naturală. Pentru bolnăvicioșii care au plămânii slabi, nimic nu poate fi mai rău decât o atmosferă supraîncălzită.
Cei bolnăvicioși prea adesea se lipsesc de lumina soarelui. Acesta este unul dintre agenții cei mai sănătoși ai naturii. De aceea, deși nu e la modă, el este un remediu foarte simplu de a ne bucura de razele de lumină ale soarelui lui Dumnezeu și de a înfrumuseța căminurile noastre cu prezența lor. Moda are cea mai mare grijă să excludă lumina soarelui din saloane și dormitoare prin perdele și obloanele care se închid, ca și cum razele lui ar fi nimicitoare de viață și sănătate. Nu Dumnezeu este Cel care a adus asupra noastră multe dureri, ai căror moștenitori sunt ființele umane. Propria noastră nebunie ne-a făcut să ne lipsim de lucruri care sunt prețioase, de binecuvântările pe care ni le-a dat Dumnezeu, și care, dacă sunt folosite cum trebuie, sunt de o neprețuită valoare pentru recâștigarea sănătății. Dacă vreți să aveți căminurile voastre plăcute și îmbietoare, faceți-le luminoase, cu lumină solară și aer. Îndepărtați perdelele grele, deschideți ferestrele, dați la o parte obloanele, și bucurați-vă de bogata lumină solară, chiar dacă aceasta ar fi cu prețul culorilor covoarelor voastre. Prețioasa lumină solară poate să vă decoloreze covoarele, dar va da o culoare sănătoasă obrajilor copiilor voștri. Dacă Dumnezeu este prezent și aveți serioase inimi iubitoare, un cămin umil, făcut să fie luminos cu lumină de la soare și aer, și bine dispus pentru ospitalitate altruistă, va fi aici jos un cer pentru familia voastră și pentru călătorul obosit.
Mulți au fost învățați din copilăria lor că aerul din timpul nopții este categoric păgubitor pentru sănătate și de aceea trebuie să fie exclus din camerele lor. Spre propria lor vătămare, ei închid ferestrele și ușile dormitoarelor spre a se apăra de aerul de noapte care este, după cum spun ei, atât de primejdios pentru sănătate. Aici ei se înșeală. În răcoarea serii poate să fie necesară îmbrăcăminte în plus, dar trebuie să dea plămânilor aer.
Într-o seară de toamnă, călătoream, odată, într-un vagon aglomerat, unde atmosfera era foarte impură, prin amestecul atâtor transpirații. Expirarea de aer din plămâni și trupuri mi-a pricinuit o senzație de rău, care m-a cuprins. Am deschis fereastra mea și mă bucuram de aerul proaspăt, când o doamnă, pe un ton serios și rugător, a strigat: „Închideți fereastra aceea. Veți răci și vă veți îmbolnăvi, pentru că aerul de noapte este atât de nesănătos.” Eu am răspuns: „Doamnă, noi n-avem alt aer în acest vagon sau afară din el decât aerul de noapte. Dacă refuzați să respirați aer de noapte, trebuie să vă opriți respirația. Dumnezeu a procurat aer pentru creaturile Sale, ca să fie respirat ziua și același aer l-a făcut puțin mai rece pentru noapte. În timpul nopții, nu este posibil să respirați nimic decât aer de noapte. Întrebarea este: Să fie curat aerul de noapte pe care îl respirăm sau el este îmbunătățit după ce a fost respirat iar și iar? Este spre sănătatea noastră să respirăm aerul de noapte, poluat, din acest vagon? Expirările eliminate de plămânii și corpurile oamenilor, îmbibate de tutun și alcool, poluează aerul și pun în primejdie sănătatea; și totuși, aproape toți pasagerii stau așa de nepăsători, ca și când ar inhala atmosfera cea mai curată. Dumnezeu a prevăzut în mod înțelept pentru noi ca noaptea să respirăm aer de noapte, și ziua, aer de zi. Dacă greșim și nu ne conformăm planului lui Dumnezeu, iar sângele devine impur, obiceiurile noastre rele l-au făcut așa. Dar aerul de noapte, respirat în timpul nopții, nu va otrăvi el însuși cursul vieții omenești.” Mulți suferă de boală, pentru că refuză să primească noaptea, în camerele lor, aer de noapte. Aerul curat și liber al cerului este una dintre cele mai mari binecuvântări de care ne putem bucura.
O altă binecuvântare prețioasă este exercițiul potrivit. Există mulți dintre cei care sunt leneși și inactivi, neînclinați spre munca fizică sau exercițiu, pentru că aceasta îi obosește. și ce dacă îi obosește? Motivul pentru care obosesc este că nu-și întăresc mușchii prin exercițiu, de aceea ei simt și cel mai mic efort. Femeilor și fetelor bolnăvicioase le place mai mult să se ocupe cu treburi ușoare: croșetat, broderie sau dantelărie, decât să se angajeze în muncă fizică. Dacă bolnăvicioșii vor să-și recapete sănătatea, ei nu trebuie să întrerupă exercițiul fizic, pentru că în felul acesta vor mări slăbiciunea musculară și debilitatea în general. Leagă-ți brațul și lasă-l nefolosit câteva săptămâni, apoi dezleagă-l, și vei descoperi că acesta este mai slab decât cel pe care l-ai folosit cu moderație în aceeași perioadă de timp. Inactivitatea produce același efect asupra întregului sistem muscular. Sângele nu este în stare să elimine impuritățile în același fel în care ar fi capabil, dacă circulația activă ar fi produsă prin exercițiu.
Dacă vremea permite, toți cei care pot ar trebui să se plimbe în aer liber în fiecare zi, vară și iarnă. Dar îmbrăcămintea trebuie să fie potrivită pentru exercițiu și picioarele să fie bine ocrotite. O plimbare, chiar în timp de iarnă, va fi de un mai mare folos pentru sănătate decât toate medicamentele pe care le pot prescrie medicii. Pentru cei care pot umbla, plimbarea pe jos este preferabilă călăriei. Mușchii și venele sunt în măsură să-și facă mai bine lucrarea. Va avea loc o creștere a vitalității, care este atât de necesară pentru sănătate. Plămânii vor avea activitatea necesară, pentru că este imposibil să mergi afară în aerul reconfortant al dimineții de iarnă, fără umplerea plămânilor cu aer.
Bogățiile și inactivitatea sunt socotite de unii a fi adevărate binecuvântări. Dar când unele persoane au dobândit avere sau au moștenit-o pe neașteptate, obiceiurile lor active sunt întrerupte, timpul lor este nefolosit, trăiesc comod, și utilitatea lor pare să se fi încheiat; ei devin agitați, neliniștiți, și viața lor se încheie în curând. Cei care sunt întotdeauna ocupați și merg cu bucurie la îndeplinirea îndatoririlor lor zilnice sunt cei mai fericiți și sănătoși. Odihna și liniștea din timpul nopții le aduce trupurilor lor obosite somn netulburat. Domnul a știut ce era spre fericirea omului, când l-a pus să lucreze. Sentința că omul trebuia să trudească pentru pâinea lui și făgăduința fericirii și a slavei viitoare veneau de la același tron. Femeile la modă nu au nici o valoare în ceea ce privește scopurile bune ale vieții. Ele au doar puțină tărie de caracter, au doar puțină voință morală sau energie fizică. ținta lor supremă este să fie admirate. Ele mor prematur și nu li se simte lipsa, pentru că n-au fericit pe nimeni.
Exercițiul va ajuta lucrării de digestie. A te plimba după mâncare, a ține capul drept, a trage umerii spre înapoi și a face exercițiu moderat va fi de mare folos. Mintea va fi abătută de la eu spre frumusețile naturii. Cu cât mai puțin va fi îndreptată atenția spre stomac după mâncare, cu atât mai bine. Dacă ești într-o continuă teamă că mâncarea îți va face rău, cel mai sigur este că îți va face. Uită eul și gândește-te la ceva mai plăcut.
Mulți trăiesc cu ideea falsă că, dacă au răcit, trebuie să excludă cu grijă aerul de afară și să mărească temperatura camerei lor până este extrem de încălzită. Organismul poate fi deranjat, porii închiși cu materii nefolositoare și organele interne suferă mai mult sau mai puțin de inflamație pentru că sângele a fost trimis înapoi la ele, de la suprafața cea rece. Dacă aerul curat este vreodată necesar, este atunci când vreo parte a organismului, ca plămânii sau stomacul, este bolnavă. Exercițiul adecvat va împinge sângele spre suprafață, ușurând astfel organele interne. Exercițiul vioi, dar nu violent, în aer liber, cu bună dispoziție sufletească, va promova circulația, dând pielii o strălucire sănătoasă și trimițând sângele, vitalizat prin aer curat, spre extremități. Stomacul bolnav va găsi ușurare prin exercițiu. Adesea, medicii îi sfătuiesc pe cei bolnavi să viziteze țări străine, să meargă la izvoare, să călătorească pe ocean, spre a-și redobândi sănătatea, când în nouă cazuri din zece, dacă ar mânca moderat și s-ar angaja în exercițiu sănătos cu bună dispoziție sufletească, ei și-ar recăpăta sănătatea și ar economisi timp și bani. Exercițiul și o liberă și bogată folosire a aerului și luminii soarelui — binecuvântări pe care Cerul le-a dăruit cu generozitate tuturor — vor da viață și putere bolnăvicioșilor sleiți de putere.
O mare grupă de femei sunt mulțumite să stea aplecate deasupra sobei, respirând aer impur pentru jumătate sau trei părți din timp până ce creierul le este încălzit sau pe jumătate amorțit. Ele ar trebui să iasă afară să facă exerciții în fiecare zi, chiar dacă unele lucruri din casă trebuie să fie neglijate. Au nevoie de aer rece spre a-și calma creierul buimăcit. Ele nu trebuie să meargă la vecinele lor să pălăvrăgească, ci să-și ia ca țintă să facă ceva bine, lucrând în scopul de a face bine spre folosul altora. Atunci vor fi o pildă pentru alții și ele însele vor avea un folos real. Sănătatea perfectă depinde de circulație perfectă. Atenție specială trebuie acordată extremităților, ca ele să poată fi tot atât de îmbrăcate ca și coșul pieptului și părțile de deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de căldură. Părinții care își îmbracă copiii cu părțile extreme goale, sau aproape goale, sacrifică modei sănătatea și viața copiilor lor. Dacă aceste părți nu sunt încălzite ca și corpul, circulația nu este egalizată. Când părțile extreme, care sunt departe de organele vitale, nu sunt potrivit îmbrăcate, sângele este trimis spre cap, ceea ce dă naștere la dureri de cap, provoacă sângerarea nasului sau un simțământ de abundență în jurul coșului pieptului, care produce tuse sau palpitații de inimă, din cauza sângelui prea mult în acel loc; sau stomacul are prea mult sânge, care produce indigestie.
Pentru a fi în pas cu moda, mamele își îmbracă copiii cu membrele aproape goale; astfel sângele este răcit și înapoiat organelor interne, întrerupând circulația și provocând boala. Membrele n-au fost făcute de Creatorul nostru spre a fi lăsate dezgolite, cum a fost fața. Domnul a prevăzut fața cu o circulație mare, pentru că ea trebuia expusă. El a prevăzut, de asemenea, vene și nervi mari pentru membre și picioare spre a conține o mare cantitate de curent pentru viața umană, pentru ca mădularele să fie tot așa de uniform încălzite ca și trupul. Ele trebuie să fie în așa fel îmbrăcate, încât să stimuleze sângele spre extremități. Satana a inventat moda ca membrele să fie dezgolite spre a abate curentul de viață de la cursul lui normal. și părinții se pleacă la altarul modei și îi îmbracă în așa fel pe copiii lor, încât nervii și venele să se contracte și să nu corespundă scopului intenționat de Dumnezeu, așa cum ar trebui. Rezultatul este, de obicei, picioare și mâini reci. Acei părinți care urmează moda, în locul rațiunii, vor avea de dat socoteală lui Dumnezeu, pentru că și-au jefuit astfel copiii de sănătate. Adesea, chiar și viața este sacrificată zeului modei.
Copiii care sunt îmbrăcați după modă nu pot îndura să fie expuși în aer liber, dacă vremea nu este blândă. De aceea, părinți și copii rămân în camere rău aerisite, temându-se de atmosfera de afară; și pot s-o ducă bine cu stilul lor de îmbrăcăminte la modă. Dacă s-ar îmbrăca cu bun simț și ar avea curaj moral să ia poziție de partea cea dreaptă, ei nu și-ar primejdui sănătatea prin mergerea afară, vară și iarnă, și prin exerciții fizice în aer liber. Dar, dacă nu se lasă tulburați de pe calea lor proprie, mulți vor completa sacrificarea propriei lor vieți și a vieții copiilor lor. Iar cei care sunt obligați să le poarte de grijă ajung suferinzi. Bolnăvicioasa care este stăpânită de imaginație trebuie să fie îngrozită. Toți cei care locuiesc în casă împreună cu ea ajung slăbiți. Soțul își pierde energia nervoasă și ajunge bolnav pentru că o considerabilă parte din timp el este jefuit de aerul vital al cerului, prin soția lui. Dar bieții copii, care cred că mama lor știe cel mai bine ce este corect, suferă cel mai mult. Calea greșită a mamei a slăbit-o și, dacă îi este frig, ea se învelește cu mai multe învelitori și procedează la fel pentru copii, crezând că și lor trebuie să le fie frig. Ușile și ferestrele sunt închise și temperatura camerei mărită. Copiii sunt adesea slabi și nu posedă o mare valoare morală. Soț și copii sunt astfel închiși pentru iarnă, robi ai ideilor unei femei stăpânită de imaginație și uneori având o voință fixă. Membrii unei astfel de familii sunt zilnic niște martiri. Ei își sacrifică sănătatea capriciilor unei femei care își imaginează, plânge și murmură. Ei sunt lipsiți, într-o mare măsură, de aer, care i-ar înviora și le-ar da energie și vitalitate.
Cei care nu-și folosesc membrele și își dau seama de slăbiciune trebuie să încerce să facă exerciții. Venele și mușchii lor nu sunt în situația de a-și îndeplini lucrarea și de a păstra viu organismul în acțiune sănătoasă, făcându-și partea sa fiecare organ din trup. Prin folosire, membrele se vor întări. Exercițiul zilnic, moderat, va da putere mușchilor, care, fără exercițiu, devin fleșcăiți și slăbiți. Prin exercițiu activ în aer liber, în fiecare zi, ficatul, rinichii și plămânii vor fi, de asemenea, întăriți spre a-și îndeplini lucrarea. Adu în ajutorul tău puterea voinței, care va rezista frigului și va da energie sistemului nervos. În scurt timp, vă veți da seama de beneficiul exercițiului și al aerului curat, în așa măsură, încât nu veți mai putea trăi fără aceste binecuvântări. Plămânii voștri, lipsiți de aer, sunt ca o persoană lipsită de hrană. Într-adevăr, noi putem trăi mai mult fără hrană decât fără aer, care este hrana pe care a prevăzut-o Dumnezeu pentru plămâni. De aceea să nu-l priviți ca pe un vrăjmaș, ci ca pe o prețioasă binecuvântare a lui Dumnezeu.
Dacă cei bolnăvicioși își permit să încurajeze o imaginație bolnavă, ei nu numai că își vor pierde energia, ci și vitalitatea celor care îi îngrijesc. Eu le sfătuiesc pe surorile bolnăvicioase, care au obiceiul să se îmbrace cu multă îmbrăcăminte, să o înlăture în mod treptat. Unele dintre voi trăiți numai pentru a mânca și respira și nu reușiți să corespundeți scopului pentru care ați fost create. Voi ar trebui să aveți o țintă înaltă în viață și să căutați să fiți de folos și eficiente în familiile voastre și să deveniți membre folositoare ale societății. Voi nu trebuie să solicitați ca atenția familiei voastre să fie concentrată asupra voastră, nici să nu atrageți simpatiile altora. Faceți-vă partea voastră acordând simpatiile voastre celor nenorociți, aducându-vă aminte că ei au nenorociri și necazuri specifice lor. Vedeți dacă nu puteți ca, prin cuvinte de simpatie și iubire, să le ușurați poverile. Fericindu-i pe alții, veți realiza o fericire pentru voi, îndeplinind astfel și lucrarea Domnului.
Acei care, pe cât le stă în putință, se angajează în lucrarea de a face bine altora, făcându-le o demonstrare practică a interesului lor pentru ei, nu ușurează relele vieții umane, ajutându-i să poarte poverile lor, ci contribuie în același timp, în mare măsură, la propria sănătate a sufletului și a trupului lor. Facerea de bine este o lucrare care folosește amândurora, atât făcătorului de bine, cât și primitorului. Dacă în interesul tău pentru alții uiți de eu, câștigi o biruință asupra infirmităților tale. Mulțumirea pe care o vei simți făcând binele te va ajuta în mare măsură să-ți recâștigi sănătosul caracter al imaginației. Plăcerea de a face bine însuflețește mintea și vibrează prin corpul întreg. În timp ce fețele oamenilor binevoitori sunt luminate de voioșie, și înfățișarea lor exprimă o minte superioară, cea a oamenilor egoiști, avari, este deprimată, descurajată și întunecată. Defectele lor morale se văd pe fețele lor. Egoismul și iubirea de sine imprimă propriul lor chip asupra exteriorului omului. Acea persoană care este stimulată de adevărata binefacere dezinteresată este un părtaș al naturii divine, care a scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă, în timp ce cei egoiști și avari au îndrăgit egoismul lor până ce acesta a veștejit simpatiile lor sociale, iar fețele lor reflectă chipul vrăjmașului căzut, mai degrabă decât curățenia și sfințirea.
Bolnăvicioșilor, vă sfătuiesc să îndrăzniți ceva. Treziți puterea voinței voastre sau cel puțin faceți o încercare în această privință. Plimbați-vă afară, prin credință. Sunteți înclinați să vă concentrați gândurile asupra voastră, fiindu-vă frică de exercițiu și temându-vă că, dacă vă expuneți la aer, vă veți pierde viața; opuneți-vă acestor gânduri și simțăminte. Nu vă supuneți imaginației voastre bolnave. Dacă nu reușiți în încercare, nu puteți decât muri. și ce dacă veți muri? Mai bine o viață pierdută, decât să fie sacrificate mai multe. Capriciile și ideile pe care le-ați îndrăgit nu vă distrug numai vouă viața, ci o vatămă și pe a celorlalți, care este mai de valoare decât a voastră. Dar calea pe care v-o recomandăm nu vă va lipsi de viață și nici nu vă va vătăma, ci, dimpotrivă, veți obține folos din ea. Nu trebuie nici să vă grăbiți, nici să fiți prea îndrăzneți; începeți cu moderație: mai întâi, să aveți mai mult aer și să faceți un pic de exercițiu și continuați reformarea voastră până ce ajungeți de folos, până ce deveniți o binecuvântare pentru familia voastră și pentru toți cei din jurul vostru. Lăsați ca judecata voastră să fie convinsă că exercițiul, lumina soarelui și aerul sunt binecuvântări pe care le-a prevăzut cerul spre a-i face bine pe cei bolnavi. Nu Dumnezeu vă lipsește de aceste binecuvântări, pe care El vi le-a dăruit, ci voi înșivă v-ați pedepsit, închizându-le ușa. Folosiți cum trebuie, acești agenți simpli și puternici vor ajuta organismul să învingă dificultăți reale, dacă există așa ceva, și vor da un caracter sănătos minții și vigoare trupului.
În acest veac al lumii, când viciul și moda îi stăpânesc pe bărbați și pe femei, creștinii trebuie să posede caractere viguroase și foarte mult bun simț. Dacă ar proceda așa, fețe care astăzi sunt întunecate, care poartă semnele bolii și stricăciunii, ar fi pline de speranță și bucurie, luminate de bunătate adevărată și ar avea o conștiință clară.
Sistemul de a nu face nimic este cel mai mare blestem care a căzut peste neamul omenesc. Copii atât de nenorociți, ca cei crescuți și educați de mame care n-au o adevărată valoare morală, care au o imaginație bolnavă și suferă de boli imaginare, au nevoie de simpatie, instruire răbdătoare și o afectuoasă purtare de grijă din partea celor care pot să-i ajute. Lipsurilor acestor copii nu li se vine în întâmpinare, și educația pe care o primesc îi face să devină membri nefolositori pentru societate și să intre de timpuriu în mormânt. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ei nu vor uita niciodată lecțiile care le-au învățat de la mama lor. Greșelile vieții ei sunt transmise asupra vieții copiilor prin cuvintele și acțiunile ei, și în multe cazuri copiii vor păși pe urmele mamei. Mantia ei cade ca un văl întunecos asupra bieților ei copii. Calea ei capricioasă și-a pus pecetea asupra vieții copiilor care nu vor putea birui ușor educația primită în copilărie.
Cea mai afectuoasă legătură timpurie este între mamă și copilul ei. Copilul este mai ușor impresionat de viața și exemplul mamei decât de cel al tatălui, pentru că pe ei îi unește o legătură mai puternică și mai iubitoare. Mamele au o grea responsabilitate; dacă aș putea imprima asupra lor lucrarea pe care o pot face cu privire la modelarea minții copiilor lor, aș fi fericită.
Dacă părinții înșiși ar avea conștiință și ar simți importanța pe care o are punerea ei în practică, spre a îi educa pe scumpii lor copii, am vedea o ordine diferită a lucrurilor printre tineri și copii. Copiii trebuie să fie instruiți cu privire la corpurile lor. Există puțini tineri care au o cunoaștere precisă despre tainele vieții omenești. Ei cunosc numai puțin despre mașinăria vie. David spune: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” (Psalmii 139, 14.) Învățați-i pe copiii voștri să judece de la cauză la efect; arătați-le că, dacă ei calcă legile ființei lor, trebuie să plătească pedeapsa, suferind de boală. Dacă în efortul vostru nu puteți vedea nici o îmbunătățire specială, să nu vă descurajați; instruiți cu răbdare, punct cu punct, poruncă cu poruncă, puțin aici, puțin acolo. Dacă prin mijloacele acestea ați reușit să uitați de voi înșivă, ați făcut un pas în direcția cea bună. Stăruiți în continuare până ce veți obține biruința finală. Continuați să-i învățați pe copiii voștri cu privire la corpul lor și cum să se îngrijească de el. Nepăsarea privind sănătatea corporală tinde spre nepăsare față de caracterul moral.
Nu neglijați să-i învățați pe copiii voștri cum să gătească mâncare. Făcând astfel, voi le împărtășiți principii pe care trebuie să le aibă în educația lor religioasă. Predând copiilor voștri lecții de fiziologie, și învățându-i cum să gătească simplu și cu pricepere, voi puneți temelia pentru cele mai folositoare ramuri ale educației. Se cere pricepere spre a face pâine bună. Într-o bună pregătire a mâncării există religie, și eu pun la îndoială religia acelei categorii de persoane care sunt prea nepricepute și prea nepăsătoare pentru a învăța să gătească.
Noi vedem fețe palide și dispeptici gemând peste tot unde mergem. Când ne așezăm la masă și mâncăm mâncarea gătită în același fel în care a fost gătită luni sau poate ani de zile, eu mă mir că aceste persoane mai sunt încă în viață. Pâinea și plăcinta cu aluat sunt galbene de bicarbonat de sodiu. Această recurgere la bicarbonat se făcea pentru a economisi puțină grijă; ca urmare a uitării, pâinea adesea ajunge acră înainte de a fi pusă la copt, și pentru a remedia acest rău se adaugă o mare cantitate de bicarbonat, care o face să fie nepotrivită pentru stomacul omului. Bicarbonatul, sub orice formă, nu trebuie să fie introdus în stomac, pentru că efectul este îngrozitor. El roade țesuturile stomacului, cauzează inflamare și adesea otrăvește întregul organism. Unele invocă drept scuză: „Eu nu pot face pâine sau turtițe, dacă nu folosesc bicarbonat.” Poți, cu siguranță, dacă devii ucenică și dacă vrei să înveți. Nu este de suficientă valoare sănătatea familiei voastre spre a vă inspira cu ambiție, ca să învățați cum să gătiți și cum să mâncați?
Ceea ce mâncăm nu poate fi schimbat în sânge bun, dacă nu este de calitate corespunzătoare, simplu și nutritiv. Stomacul nu va putea schimba niciodată pâinea acră în pâine bună. Hrana sărăcăcios gătită nu este nutritivă și nu poate produce sânge bun. Lucrurile acestea, care agită și deranjează stomacul, vor avea o influență amorțitoare asupra simțămintelor mai delicate ale inimii. Mulți care adoptă reforma sanitară se plâng că nu li se potrivește; dar, după ce am luat loc la masa lor, am ajuns la concluzia că nu reforma sanitară este de vină, ci slaba pregătire a hranei. Susținătorii reformei sanitare, înaintea tuturor celorlalți, trebuie să evite cu grijă extremele. Corpul trebuie să aibă nutriție suficientă. Noi nu putem trăi numai cu aer: nici sănătatea nu ne-o putem menține dacă nu avem hrană nutritivă. Hrana trebuie să fie gătită în bună regulă, astfel încât să fie gustoasă. Mamele trebuie să fie fiziologi practici, ca ele să-și poată învăța copiii să se cunoască pe ei înșiși și să aibă curaj moral spre a practica cu succes principii corecte, sfidând moda distrugătoare de sănătate și de viață. Încălcarea nenecesară a legilor ființei noastre este o încălcare a Legii lui Dumnezeu.
Gătirea sărăcăcioasă a hranei este irosirea cu încetul a energiilor vieții multor mii. Este primejdios pentru sănătate și viață a mânca la unele mese pâine grea și acră și alte mâncăruri pregătite în același fel. Mamelor, în loc să căutați a da fiicelor voastre o educație muzicală, învățați-le în aceste ramuri folositoare, care sunt în strânsă legătură cu viața și sănătatea. Învățați-le toate tainele gătitului mâncării. Arătați-le că aceasta este o parte a educației lor și esențială pentru ca ele să devină creștine. Dacă hrana nu este pregătită într-o manieră sănătoasă și gustoasă, ea nu poate fi schimbată în sânge bun spre a reface țesuturile pierdute. Fiicelor voastre le poate place muzica și aceasta e foarte bine; ea poate să adauge la fericirea familiei. Dar cunoașterea muzicii, fără cunoașterea gătitului mâncării, nu valorează prea mult. Când fiicele voastre vor avea propria lor familie, priceperea în ale muzicii și ale broderiei artistice nu vor procura pentru masă un prânz bine gătit, pregătit cu mult dichis, așa încât nu le va fi rușine să-l pună în fața celor mai stimați prieteni ai lor. Mamelor, lucrarea voastră este sacră. Fie ca Dumnezeu să vă ajute s-o luați asupra voastră, având în vedere slava Lui și să lucrați serioase, răbdătoare și iubitoare pentru prezentul și viitorul copiilor voștri, având privirea îndreptată numai spre slava lui Dumnezeu.