Iubite frate A, De când cu adunarea de tabără din Illinois, cazul tău a apăsat greu asupra minții mele. Când mi-aduc aminte de lucrurile care mi-au fost arătate în legătură cu pastorii, și mai ales cu cazul tău, sunt extrem de mâhnită. La adunarea din Illinois, am vorbit mai ales despre aptitudinile unui slujitor al Evangheliei. Când am prezentat înaintea poporului aptitudinile unui slujitor care duce solia cea solemnă pentru aceste zile de pe urmă, multe din cele ce am spus ți s-au aplicat ție, și eu am așteptat să aud vreo recunoaștere din partea ta. Înainte de vorbirea mea, soția ta a stat de vorbă cu sora Hall, în legătură cu descurajările tale. Ea a spus că nu știai că era de datoria ta să predici; ai fost nehotărât în ceea ce privește datoria ta, erai descurajat și n-ai intrat în lucrare după cum ai fi vrut, dacă te simțeai decis. Sora Hall mi-a dat de înțeles că, dacă am un cuvânt de încurajare pentru tine, soția ta ar fi bucuroasă să mă audă spunându-l. I-am spus sorei Hall că n-am nici un cuvânt de încurajare de spus și că dacă tu nu ești hotărât, ar fi mai bine să aștepți până când îți vei cunoaște datoria. Apoi, am vorbit despre aptitudinile unui slujitor al lui Hristos; și, dacă era să-mi îndeplinesc pe deplin sarcina, ar fi trebuit să-ți vorbesc în mod hotărât ție, în timp ce mă găseam la amvon. Prezența celor necredincioși a fost singurul motiv care m-a împiedicat.
În Minnesota, am fost din nou împovărată cu privirea la calea urmată de pastorii noștri, văzându-l pe pastorul B și vorbind cu el în legătura cu defectele care stau în calea lucrării lui pentru salvarea de suflete. Procedeul lui de a se îngriji de lucrurile acestei vieți a adus din nou cazul tău înaintea mea atât de deslușit, încât, dacă m-aș fi simțit atât de bine ca de obicei, ți-aș fi scris înainte de a părăsi terenul de tabără. Noi n-am avut nici un timp de odihnă, ci am venit direct la Wisconsin. Eu eram bolnavă, totuși Domnul m-a întărit să-mi fac datoria înaintea poporului. Când m-am ridicat în fața poporului, am recunoscut fețe despre care n-aveam cunoștință să le fi văzut mai înainte. În legătură cu alții, cazul tău a fost din nou prezentat deslușit înaintea mea. Aceasta era vecinătatea unde influența ta a fost mai mult un blestem nimicitor decât o binecuvântare. A fost, de asemenea, un loc unde s-ar fi putut face mult bine, chiar de către tine. Dacă ai fi fost consacrat lui Dumnezeu și ai fi lucrat în mod neegoist pentru salvarea de suflete pentru care a murit Hristos, lucrarea ta ar fi fost întru totul plină de succes. Tu ai înțeles argumentele poziției noastre. Temeiurile credinței noastre, aduse în fața minții celor care nu au fost luminați cu privire la ele, fac o impresie categorică, dacă mintea nu e plină de prejudecăți, așa încât ei să nu primească dovezile prezentate. Am văzut ceva din cel mai bun material spre a face excelenți creștini-păzitori ai Sabatului în apropiere de _____ și de _____; dar în timp ce unii erau încântați de frumoasa înlănțuire a adevărului și erau gata să se hotărască cu privire la el, tu ai părăsit câmpul, fără să termini lucrarea pe care ai întreprins-o. Aceasta a fost mai rău decât dacă nu te-ai fi apucat niciodată. Acel interes nu mai poate fi trezit niciodată din nou.
De ani de zile, a fost dată lumină asupra acestei chestiuni, arătându-se necesitatea de a urmări până la capăt interesul care a fost trezit, și în nici un caz să nu fie părăsit până când toți se vor hotărî să stea de partea adevărului și să experimenteze convertirea necesară pentru botez, unindu-se cu vreo comunitate sau formând una pentru ei. Nu există circumstanțe de importanță suficientă spre a-l chema pe un pastor de la un interes creat prin prezentarea adevărului. Chiar boala și moartea sunt de mai mică importanță decât salvarea de suflete pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare. Cei care sunt impresionați de importanța adevărului și de valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos nu vor părăsi interesul oamenilor pentru nici un motiv. Ei vor spune: Lasă morții să-și îngroape morții. Interese casnice, țarine sau case nu trebuie să aibă nici cea mai mică putere de atracție de pe câmpul de lucru. Dacă pastorii îngăduie acestor lucruri vremelnice să-i abată de la lucrare, singura cale de urmat pentru ei este de a părăsi totul, de a nu poseda pământ sau interese vremelnice, care să aibă ca influență atragerea lor de la solemna lucrare a acestor zile de pe urmă. Un suflet este de mai mare valoare decât lumea întreagă. Cum pot bărbații care mărturisesc că s-au predat sfintei lucrări de salvare de suflete să îngăduie ca micile lor posesiuni vremelnice să le absoarbă mintea și inima și să se depărteze de înalta chemare pe care ei mărturisesc că au primit-o de la Dumnezeu.
Am văzut, frate A., că influența ta prin împrejurimile din _____ și _____ a adus o mare vătămare cauzei lui Dumnezeu. Eu cunoșteam care era acea influență, în timp ce ai fost ultima dată la Battle Creek. Când transcriam probleme importante pentru pastori, cazul tău a fost adus înaintea mea și am avut de gând să-ți scriu înainte de aceasta, dar a fost imposibil; timp de trei nopți n-am dormit decât puțin. Cazul tău a fost în mintea mea aproape continuu. Când am recunoscut în adunare chiar persoanele vătămate prin influența ta, aș fi prezentat în public problema, dacă ai fi fost prezent. Nici un cuvânt nu mi-a fost adus la cunoștință din partea nici unui muritor cu privire la procedeul tău. M-am simțit constrânsă să vorbesc cu unul sau doi în legătură cu această problemă, spunându-le că mi-am amintit de fețele lor în legătură cu unele lucruri arătate mie cu privire la tine. Apoi, cu părere de rău, mi-au fost relatate fapte care au confirmat tot ceea ce le spusesem eu. Eu am spus numai ceea ce am crezut că trebuia să spun în temere de Dumnezeu, descărcându-mă de datoria mea, ca slujitoare a Lui.
Acum doi ani, am văzut că tu și soția ta erați foarte egoiști și lacomi. Interesele voastre egoiste vă erau mai scumpe decât sufletele pentru care a murit Hristos. Mi s-a arătat că, în general, n-ai avut succes în lucrările tale. Tu ai capacitatea de a prezenta adevărul. Ai o minte cercetătoare și dacă n-ar fi atât de multe defecte în caracterul tău creștin, ai putea face mult bine. Unul dintre cele mai mari blesteme din viața ta, frate A., a fost egoismul tău cel mare. Făceai planuri pentru propriul tău avantaj. Amândoi ați făcut din voi înșivă centrul simpatiei și atenției. Când mergeați într-un loc și intrați la o familie, aruncați toată greutatea asupra lor, îi lăsați să gătească pentru voi și să vă servească; și nici unul dintre voi nu caută să facă atât de multă muncă cât pricinuiți voi. Poate că familia trudește din greu, ducându-și poverile și pe ale voastre; dar voi amândoi sunteți atât de egoiști, încât nu puteți vedea că ei sunt obosiți și că sunteți într-o stare fizică mai bună decât ei spre a îndeplini munca pe care o fac ei pentru voi. Frate A., tu ești prea delăsător, ca să placi lui Dumnezeu. Când este nevoie de lemne sau apă, tu nu vezi acest lucru și lași ca acestea să fie aduse de către cei care sunt deja istoviți de muncă, și adesea de către femei, când aceste mici comisioane, aceste amabilități ale vieții, sunt cele pe care este necesar ca tu să le aduci la îndeplinire pentru folosul sănătății tale. Tu ești plin de carne și sânge și nu faci nici jumătate de exercițiu pentru propriul tău bine. Indolența pe care o manifești și dispoziția de a pune mâna pe orice poate fi în avantajul tău, au fost o rușine pentru adevăr și o piatră de poticnire pentru necredincioși.
Soției tale, ca și ție, îi place comoditatea. Timpul vostru a fost petrecut în pat, când erați în stare să vă sculați, arătând în mod activ un interes special în familia pe care ați împovărat-o. Tu ai crezut că, pentru că erai pastor, ei trebuie să socotească prezența ta ca o favoare și să te servească, să te favorizeze, în timp ce tu n-aveai nimic de făcut decât să te îngrijești de propriile tale interese egoiste. Impresiile pe care le-ai lăsat au fost foarte rele. Amândoi ați fost considerați ca reprezentanți ai pastorilor și ai soțiilor lor care sunt angajați să prezinte lumii Sabatul și venirea în curând a Domnului nostru.
Cei care cunosc felul vostru de a fi vor spune că mărturisirea ta, învățăturile tale și viața ta nu corespund. Ei văd că roadele tale nu sunt bune și trag concluzia că tu nu crezi lucrurile pe care îi înveți pe alții. Ei conchid că toți pastorii sunt ca tine și că adevărurile sacre și veșnice sunt, la urma urmei, o înșelăciune. Cine va fi răspunzător pentru astfel de impresii și astfel de rezultate deplorabile? Fie ca tu să vezi marea greutate care apasă asupra ta, ca urmare a egoismului tău, care este un blestem pentru tine și pentru cei din jurul tău.
și iarăși, frate A., tu ai necaz cu simțămintele și impresiile tale, care sunt rodul natural al egoismului. Îți închipui că alții nu apreciază lucrările tale. Te crezi capabil să îndeplinești o mare lucrare, dar scuzi nereușita ta de a o face, pentru că alții nu-ți dau loc și credit, în conformitate cu aptitudinea ta. Ești gelos pe alții și ai împiedicat progresul cauzei în Wisconsin și Illinois, tu făcând doar puțin și împiedicându-i pe cei care ar fi lucrat, dacă te-ai fi dat la o parte din calea lor. Sensibilitatea și invidia ta au slăbit mâinile celor care ar fi vrut să pună lucrurile în ordine și să refacă aceste conferințe. Dacă se vede vreo îmbunătățire în aceste state, tu ești înclinat să crezi că ți se datorează ție în mare măsură, când adevărul este că, dacă lucrurile ar fi fost lăsate după comanda ta, ele s-ar fi prăbușit repede la pământ. În propovăduirea ta, ești, în general, prea sec și formal. Tu nu îmbini învățătura cu practica. Vorbești prea mult și plictisești poporul. În loc să stărui asupra acelei părți din subiectul tău pe care o poți prezenta deslușit pentru înțelegerea tuturor, faci digresiuni și intri în detalii amănunțite, care nu-i slujesc subiectului și peste care, tot așa de bine, ai putea să treci. Când este prezentat atât de mult material, ascultătorii pierd șirul argumentelor și nu pot ține minte subiectul. Când un pastor reușește să stârnească atenția poporului, el trebuie să meargă din punct în punct atât de departe pe cât este posibil, lăsând aceste puncte neîmpovărate cu o grămadă de cuvinte și detalii neînsemnate. El trebuie să lase ideile lui distincte înaintea poporului ca o piatră kilometrică clară. A acoperi importantele puncte vitale cu o etalare de cuvinte, introducând fără rost orice are vreo legătură îndepărtată cu subiectul, nimicește forța acestuia și întunecă lanțul frumos al adevărului. Ești încet și greoi în predicarea ta, ca și în orice altă întreprindere a ta. Ai nevoie, dacă un om a avut nevoie vreodată, să fii înviorat prin Duhul adevărului. Ai nevoie ca Hristos, nădejdea slavei, să ia chip în tine. Ai nevoie de religie, de adevărata religie.
Am fost îndrumată de următoarele cuvinte ale inspirației: „Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele ca blândețea înțelepciunii.” „Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3, 13.17.18) Bărbați pe care i-a chemat Dumnezeu în lucrarea de salvare de suflete vor simți povara pentru oameni. Interesele egoiste vor fi înghițite de profunda lor îngrijorare pentru mântuirea sufletelor pentru care a murit Hristos. Ei vor simți forța îndemnului lui Petru: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos, și părtaș al slavei care va fi descoperită: Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, din voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați fi stăpâni peste cei care v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pildă turmei. și când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate veșteji, a slavei.” (1 Petru 5, 1-4.)
Tu ești încăpățânat din fire. Gelozia și încăpățânarea sunt roadele naturale ale egoismului. Ai făcut o oarecare îmbunătățire, dar eu am văzut că mai este mult de făcut; am văzut atât de clar influența nenorocită a vieții tale egoiste, neconsacrate, încât mă tem că niciodată nu vei vedea exact cât de odioase sunt aceste trăsături înaintea lui Dumnezeu. Mă tem că nu vei înțelege acest lucru îndeajuns pentru a le îndepărta, spre a deveni asemenea Răscumpărătorului tău, tăgăduitor de sine, curat și neegoist, viața ta fiind caracterizată de facere de bine dezinteresată. Influența și exemplul tău sunt de așa fel, ca să-i facă pe unii dintre cei care iubesc adevărul și lucrarea lui Dumnezeu, și care prețuiesc credința noastră, să-și piardă spiritul de jertfire de sine și interesul pentru cauza adevărului prezent. Umblarea ta egoistă și lacomă dă naștere în ei la același spirit; și dispoziția ta de a apuca și de a te avantaja pe tine, în timp ce mărturisești a fi slujitor al dreptății, a închis inimile foarte multora împotriva dăruirii pentru înaintarea cauzei adevărului. Dacă pastorii prezintă poporului un exemplu de egoism, acest exemplu va produce un efect cu o putere de zece ori mai mare asupra cauzei lui Dumnezeu decât poate produce predicarea lor.
Dumnezeu a fost dezonorat prin meschinăria ta. Purtarea ta aduce a necinste. Tu n-ai lăsat urme curate în urma ta, și până nu va avea loc o schimbare completă în viața ta, tu vei fi un blestem continuu asupra fiecărei comunități în care vei locui. Tu lucrezi pentru plată și nu vrei să aprinzi foc pe altarul lui Dumnezeu sau să închizi ușile pe degeaba. Când vei prezenta poporului un exemplu de sacrificiu de sine și de consacrare pentru cauza lui Dumnezeu, făcând ca adevărul și mântuirea sufletului să aibă prioritate, atunci influența ta îi va aduce pe alții în aceleași poziții de sacrificiu de sine și devoțiune, făcând ca prioritatea lor să fie Împărăția cerurilor și neprihănirea lui Hristos. Tu te simți îndreptățit să profiți de lucrare. Frații tăi, din generozitatea sufletului lor, te favorizează și te ajută în diferite feluri, și tu le primești ca ceva de la sine înțeles, ca ceva ce ți se datorează. și dacă cineva nu este darnic de tot cu tine și nu te favorizează, tu ești gelos și nu eziți să-l faci să înțeleagă că nu ești apreciat, și că el este egoist. Tu adesea te referi la alții care au făcut așa și așa pentru tine, ca exemple pe care ei să le imite. Cei care te-au favorizat în mod special și-au depășit datoria lor. Tu n-ai meritat generozitatea și încrederea lor. În această cauză, n-aveai de dus poveri grele, și ai pus asupra altora mai multe poveri decât ai luat asupra ta; totuși, ai câștigat avere și ai obținut lucrurile bune ale acestei vieți, iar tu pe toate le privești ca fiind un drept al tău. Cu toate că ți-ai primit plata săptămânală nu ai fost întotdeauna mulțumit. Cu toată plata pe care ai primit-o tu ai reușit continuu să te avantajezi pe tine. Lucrarea lui Dumnezeu te-a plătit, indiferent dacă tu ai arătat mult sau puțin din munca ta. Tu n-ai meritat banii pe care i-ai primit.
Soția ta a fost răsfățată de părinții ei și de tine până când a ajuns să fie de puțin folos. Voi amândoi i-ați văzut pe alții împovărați de griji și n-ați ridicat poverile lor. Soția ta stătea ca o povară pe familii, în mare măsură spre paguba ei și a lor, când, din punct de vedere al sănătății, ea era mai în stare să facă decât unii care purtau poverile ei și pe ale tale. Totuși, ea nu s-a gândit la acest lucru. Nici unul dintre voi n-a putut să vadă faptele în cauză și să simtă precum alții. Unii dintre cei de la care ați primit ajutor, în grija pentru voi și copilul vostru, nu erau în stare să facă, din punct de vedere financiar, ceea ce au făcut; dar ei au crezut că slujesc slujitorilor jertfitori de sine ai lui Hristos; de aceea s-au lipsit pe ei înșiși și au suportat neajunsuri și necaz pentru a purta poverile pe care tu erai mai în stare să ți le porți decât erau ei în stare să le poarte pentru tine.
Soția ta a fost refractară să ia asupra ei poverile vieții. Ea dorește o chemare mai înaltă și neglijează îndatoririle actuale. Nici unul dintre voi nu ascultă de porunca lui Dumnezeu: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eul și egoismul au exclus de la voi nevoile semenilor voștri. Meschinul vostru spirit mercenar este contagios. Exemplul vostru a încurajat mai mult iubirea de lume, un spirit avar și meschin, mai mult decât orice altceva ce a avut loc în Wisconsin și Illinois. Dacă n-ai fi făcut nimic, ci doar să te acoperi de interesele tale vremelnice, cauza lui Dumnezeu în acele state ar fi fost într-o situație mult mai bună decât este astăzi. Succesul pe care l-ai avut nu se ridică la înălțimea pagubei pe care ai făcut-o. Cauza lui Dumnezeu este la pământ. Sensibilitatea și gelozia ta au fost un exemplu pentru alții. Noi am întâlnit acest spirit în Illinois și Wisconsin. Starea comunităților din _____ și împrejurimi este deplorabilă. Lipsa de iubire și unire, bănuiala, gelozia și încăpățânarea, vizibile în aceste comunități, au fost formate foarte mult prin trăsăturile tale de caracter. Poziția pe care ai luat-o după fanatismul de la _____, retrăgându-te în demnitatea ta, despicând firul în patru, luând partea fanaticilor și stând direct în calea celor pe care i-a trimis Dumnezeu cu o solie specială, căutând să corecteze greșelile lor. Procedeul tău din acel timp, de a nu reuși să stai tare și să lucrezi de partea dreaptă spre a corecta fanatismul nimicitor, a format starea de descurajare a lucrurilor care s-a dezvoltat în predominarea acelui fanatism întunecos. Frații C. și D. și întreaga comunitate din _____ și poporul din _____ n-au fost aduși la poziția corectă, cum ar fi putut să fie aduși, dacă ai fi lucrat umil și docil pentru unire cu slujitorii lui Dumnezeu.
Când un om care pretinde a fi un învățător se aventurează pe calea pe care ai mers, din cauza încăpățânării tale, el va avea o mare răspundere de purtat pentru sufletele care s-au poticnit în el spre pierzare. Un pastor nu poate fi prea îngrijorat de influența lui; pentru că, dacă i se face pe plac, el va ruina mai multe suflete decât poate să salveze. Dacă el nu biruiește aceste elemente periculoase din caracterul său, ar fi mai bine pentru el, dacă n-ar avea de-a face cu cauza lui Dumnezeu. A face pe placul acestor trăsături, care lui pot să nu i se pară prea rele, va face ca el să nu mai poată ajunge la suflete, și nici alții. Dacă astfel de pastori ar părăsi complet aceste lucruri, sufletele susceptibile la influența Duhului lui Dumnezeu ar putea fi influențate de către cei care pot să le dea un exemplu vrednic de imitat, conform cu adevărul pe care îl predică. Printr-o viață potrivită, pastorul va sprijini încrederea căutătorilor după adevăr până ce îi poate ajuta să-și întărească ferm prinderea lor de Stânca Veacurilor; și după aceea, dacă sunt ispitiți, acea influență îl va face în stare să-i avertizeze, să-i îndemne, să-i mustre și să-i sfătuiască cu succes.
Mai presus de toți ceilalți, slujitorii lui Hristos, care poartă adevărul solemn pentru aceste zile de pe urmă, trebuie să fie liberi de egoism. Binefacerea trebuie să sălășluiască în ei în mod natural. Lor ar trebui să le fie rușine de faptele făcute față de frații lor, care poartă pecetea egoismului. Ei ar trebui să fie modele de evlavie, epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Roadele lor trebuie să fie în conformitate cu sfințirea. Spiritul pe care îl au trebuie să fie în opoziție cu cel manifestat de cei lumești. Prin acceptarea adevărului divin, ei devin slujitori ai lui Dumnezeu și nu mai sunt fii ai întunericului și slujitori ai lumii. Hristos i-a ales din lume. Cel lumesc nu înțelege taina evlaviei, de aceea el este străin de motivele care îi mână. Dar spiritul și viața din ei, care sunt manifestate în viața lor cerească, viața lor nevinovată, de tăgăduire de sine și de sacrificiu de sine, are o putere de convingere care îi va călăuzi pe necredincioși în tot adevărul și îi va conduce la ascultare de Hristos. Ei sunt exemple vii, pentru că sunt asemenea lui Hristos. Ei sunt lumina lumii, sarea pământului, și influența lor asupra altora este salvatoare. Ei sunt reprezentații lui Hristos pe pământ. țintele și dorințele lor nu sunt inspirate de lucruri pământești, nici nu pot să muncească pentru câștig și nici să se bucure de iubire egoistă pentru lucrare. Considerații veșnice sunt suficiente pentru a contrabalansa orice atracție pământească. Un creștin adevărat va lucra numai spre a-I plăcea lui Dumnezeu, având privirea îndreptată numai spre slava Lui și bucurându-se de satisfacția de a face voia Lui.
Mai ales pastorii trebuie să cunoască caracterul lui Hristos, ca să-l poată imita; pentru că faptele și caracterul adevăratului creștin sunt asemenea cu ale Lui. El a lăsat deoparte slava Lui, stăpânirea Lui și bogățiile Lui, și i-a căutat pe cei care piereau în păcat. El S-a umilit pe Sine pentru nevoile noastre, ca să ne poată înălța pe noi la cer. Viața sa a fost caracterizată de sacrificiu, tăgăduire de sine și binefacere dezinteresată. El este Modelul nostru. Ai imitat tu, frate A., Modelul? Eu răspund: Nu. El este un exemplu desăvârșit și sfânt, care ne-a fost dat să-L imităm. Noi nu vom egala Modelul, și nici nu vom fi aprobați de Dumnezeu, dacă nu-L copiem și, după capacitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, nu ne asemănăm cu El. Iubirea sufletelor pentru care a murit Hristos ne va duce la refuzarea eului și la dispoziția de a face orice sacrificiu, pentru ca să fim conlucrători cu Hristos în lucrarea de salvare a sufletelor.
Lucrarea slujitorilor aleși ai lui Dumnezeu, dacă este făcută în El, va fi plină de rod. Cuvintele și faptele lor sunt canale prin care sunt transmise lumii sfințenia și principiile curate ale adevărului. Viața lor exemplară îi face să fie lumină a lumii și sare a pământului. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se țină cu mâna credinței de brațul cel puternic și să adune razele divine ale luminii de sus, în timp ce cu mâna iubirii să se întindă după sufletele care pier. Pentru această lucrare, este nevoie de trăinicie. Lenevia va face ca suflete care ar putea fi salvate, să piară înainte de a ajunge la ele. Dumnezeu dorește în serviciul Său slujbași care sunt trezi, care sunt energici și stăruitori, care sunt străjeri credincioși pe zidurile Sionului, gata să asculte de cuvintele divinului Învățător, cuvinte pe care să le vestească cu credincioșie poporului.
Tu te asemeni foarte mult cu Meroza. Ești foarte silitor când ceea ce faci îți va aduce vreun avantaj, dar nu există nici un motiv pentru hărnicie specială dacă nu ai avantaje. Ești în mod categoric un bărbat leneș. Poți să-ți mănânci regulat masa, dar nu ai nici o plăcere deosebită pentru munca fizică. Nici un om nu poate să-și ocupe poziția lui ca pastor, dacă nu este sârguincios, harnic în lucrare și conștiincios în îndeplinirea tuturor îndatoririlor publice și sociale ale vieții. Dumnezeu ne-a ales ca slujitori ai Săi, pentru lucrarea Sa, care cere energie perseverentă. Noi nu vom deveni favoriți, evitând truda, greutățile și conflictele.
Am fost îndrumată spre următoarele cuvinte ale inspirației: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri pentru Isus. Căci Dumnezeu care a zis: «Să lumineze lumina în întuneric», ne-a luminat inimile, pentru ca noi să facem să strălucească lumina cunoștinței lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. Că noi cei vii, întotdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.”(2 Corinteni 4, 5-11.) Capacitatea apostolului nu se află în el, ci în prezența și puterea Duhului Sfânt, ale cărui influențe milostivitoare i-au umplut sufletul, aducând orice cuget în supunere și ascultare de Hristos. Slujirea lui a fost plină de roade.
Cea dintâi poruncă mare este: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”(Matei 22, 37.39) De aceste două porunci depind tot interesul și datoria ființelor morale. Cei care își fac datoria morală față de alții, așa cum ar dori să și-o facă alții față de ei, sunt aduși într-o poziție în care Dumnezeu se poate descoperi pe Sine față de ei. Ei vor fi aprobați de El. Sunt făcuți desăvârșiți în iubire, iar lucrarea și rugăciunile lor nu vor fi în zadar. Ei primesc continuu adevăr și har de la Izvor și transmit altora cu generozitate mântuirea și lumina divină pe care o primesc ei. Cu ei se împlinește Cuvântul Scripturii: „aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică.” (Romani 6, 22.)
Egoismul este urâciune în fața lui Dumnezeu și a îngerilor sfinți. Din cauza acestui păcat, mulți nu reușesc să obțină binele de care sunt capabili să se bucure. Ei privesc la propriile lor lucruri cu un aer egoist și nu le place și nici nu caută interesul altora, precum îl caută pe al lor. Ei inversează ordinea lui Dumnezeu. În loc să le facă altora ceea ce ei doresc ca alții să le facă lor, ei fac pentru aceștia ceea ce ei doresc ca alții să le facă lor și fac altora ceea ce nu doresc să li se facă. În această privință, ai nevoie să înveți. Iubirea este din Dumnezeu. Tu n-ai iubirea care sălășluiește în inima lui Hristos. Inima neconsolată nu poate să producă sau să dea naștere acestei plante de origine divină, care pentru a înflori trebuie udată continuu cu roua cerului. Ea poate înflori numai în inima în care stăpânește Hristos. Iubirea aceasta nu poate trăi și înflori fără activitate; și ea nu poate activa fără să crească în ardoare, fără să se extindă și să răspândească natura sa și altora. Principiul acesta îți lipsește în mare măsură și astfel totul a fost întunecat în locul unde prezența lui ar fi făcut totul luminos.
Frate al meu, ai nevoie de o schimbare totală, de o convertire deplină. Fără aceasta ești numai un conducător orb. Influența ta nu mărește iubirea și unirea celor cu care te afli împreună. În loc să-ți crească influența, tu o risipești. Tu ai blestema asupra vestului cu lipsurile tale. În timp ce îți lipsește atât de mult harul lui Dumnezeu și ești dedat egoismului, nu poți ridica comunitatea pe poziția pe care Dumnezeu dorește ca aceasta să o ocupe. „Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om, în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om, desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.”(Coloseni 1, 25-29.)
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă adevărul în inima lor, pentru ca să-l poată prezenta cu succes altora. Ei trebuie să fie sfințiți prin adevărul pe care îl predică, altfel nu vor fi decât pietre de poticnire pentru păcătoși. Cei care sunt chemați de Dumnezeu să slujească lucrurilor sfinte sunt chemați să fie curați cu inima și sfinți în viață. „Curățați-vă, cei ce purtați vasele Domnului”(Isaia 52, 11.) Dacă Dumnezeu pronunță un vai pentru cei ce sunt chemați să predice adevărul, și refuză să asculte, un vai și mai greu rămâne asupra celor care iau asupra lor această lucrare sacră fără mâini curate și fără inimi curate. După cum există vaiuri pentru cei care predică adevărul, în timp ce ei nu sunt sfințiți în inimă și viață, tot așa există vaiuri pentru cei care primesc și-i mențin pe cei nesfințiți în poziții pe care ei nu le pot deține. Dacă Duhul lui Dumnezeu n-a sfințit și n-a curățit mințile și inimile celor care slujesc la lucrurile sfinte, ei vor vorbi în acord cu experiența nedesăvârșită și deficientă, și sfaturile lor îi vor îndepărta de Dumnezeu pe cei care privesc la ei și se încred în judecata și experiența lor. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe pastori să țină seama de îndemnul lui Pavel către Corinteni: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.” (2 Corinteni 13, 5.)
Aici este o lucrare de făcut pentru tine, frate al meu, dacă vrei să câștigi viața veșnică. Fie ca Dumnezeu să-ți ajute să faci această lucrare completă, ca să poți fi întru totul desăvârșit, fără să-ți lipsească nimic. Chicago, Illinois, Massasoit House, 5 iulie 1870.