Frate E, În timp ce eram în Rochester, New York, 25 decembrie 1865, înainte de a vizita statul Maine, am văzut unele lucruri în legătură cu condițiile încurcate și descurajatoare din acel stat. Am văzut că mulți care credeau că este datoria lor să învețe Cuvântul lui Dumnezeu în public și-au greșit lucrarea. Ei n-au chemarea să se devoteze acestei solemne lucrări de răspundere. N-au fost calificați pentru lucrarea de slujire, pentru că nu pot să-i învețe pe alții așa cum trebuie.
Experiența unora a fost dobândită în mijlocul unei clase de fanatici religioși, care n-aveau un simț adevărat despre înaltul caracter al lucrării. Experiența religioasă a acestei grupe de pretinși adventiști de ziua a șaptea nu este demnă de încredere. Ei n-au avut principii ferme, care să le susțină toate acțiunile. Erau încrezători în sine și îngâmfați. Religia lor nu consta din acțiuni drepte, din adevărată smerenie de suflet și din sinceră devoțiune față de Dumnezeu, ci din impuls, gălăgie și confuzie, drese cu excentricități si ciudățenii. Ei n-au simțit și nici nu pot simți necesitatea de a fi îmbrăcați cu îndreptățirea lui Hristos. Au propria lor îndreptățire, care este ca o cârpă murdară, și pe care Dumnezeu n-o poate accepta cu nici un chip. Persoanele acestea n-au nici o iubire pentru unire și armonie în acțiune. Lor le place dezordinea. Au fost nestăpâniți, nesupuși, nerenăscuți, neconsacrați, și acest element de confuzie s-a potrivit cu mintea lor nedisciplinată. Au fost un blestem pentru cauza lui Dumnezeu și au discreditat numele adventiștilor de ziua a șaptea.
Persoanele acestea n-au experimentat lucrarea de reformațiune sau sfințirea prin adevăr. Ei erau nemanierați și inculți. N-au gustat niciodată din desăvârșirea dulce și curată a lumii viitoare. Ei niciodată n-au experimentat, și inimile lor n-au fost inspirate cu smerenie de taina evlaviei. Au pus lucrurile divine și veșnice pe aceeași treaptă cu cele obișnuite și aveau să vorbească despre cer și venirea lui Isus, cum aveau să vorbească despre un cal. Aveau o conștiință superficială sau teoria adevărului, dar mai departe de atât erau ignoranți. Principiile ei n-au pus stăpânire pe viața lor și nu i-au condus la o repulsie față de eu. Niciodată nu s-au văzut pe ei înșiși în lumina în care s-a văzut pe sine Pavel, care l-a făcut să vadă defectele morale din caracterul lui. Niciodată ei n-au murit față de Legea lui Dumnezeu și nu s-au despărțit de necurățiile și pângărirea lor. Ocupația favorită a unora din această grupă este de a se angaja în conversație ușuratică și neserioasă. Ei au căpătat acest obicei și s-au dedat la el în ocazii care ar fi trebuit să fie caracterizate prin meditație și devoțiune solemnă. Făcând acest lucru, ei au manifestat o lipsă de adevărată demnitate și curăție și au pierdut stima persoanelor sensibile care nu cunoșteau adevărul. Grupa aceasta s-a aruncat în curentul ispitei și au fost reținuți unde vrăjmașul i-a condus cu succes, le-a stăpânit așa de ușor mintea și le-a stricat toată experiența, încât, după toată probabilitatea, nu vor mai fi în stare să se desprindă din cursa lui și să dobândească o experiență sănătoasă.
Focul zilei lui Dumnezeu va mistui miriștea și pleava și nu va fi lăsat nici unul din cei care continuă pe calea neevlavioasă, pe care ei au iubit-o timp atât de îndelungat. Grupa aceasta n-are plăcere de societatea celor alături de care se află într-adevăr Dumnezeu. Experiența lor religioasă este de ordin inferior, și ei n-au parte de o experiență religioasă rațională și inteligentă; de aceea ei disprețuiesc societatea celor pe care Dumnezeu îi călăuzește și-i învață. Zeflemeaua și ironia sunt fortăreața anumitor minți din această grupă. Sunt îndrăzneți și obraznici, și nu țin seama de bunele maniere. Ei nu se îngrijesc să facă deosebire și să dea cinste cui datorează cinste. Ei manifestă un spirit îngâmfat, răzvrătit și disprețuitor împotriva celor care se deosebesc de părerile lor. Ei se angajează într-un triumf vrednic de dispreț, exact de aceeași natură ca acela în care Satana și îngerii cei răi angajează sufletele pe care și le asigură ei. Aceștia au pe Satana și pe îngerii cei răi de partea lor, să jubileze împreună cu ei. Cazurile persoanelor în care acest fel de caracter specific este dezvoltat sunt fără speranță. Ei sunt cuprinși de îndreptățirea de sine, și orice, precum curăția și înălțarea caracterului cu care vin în contact, numesc mândrie și lipsă de umilință. Inferioritatea și ignoranța sunt privite ca umilință.
Tu ai obținut o mare parte a experienței tale religioase la această grupă; de aceea nu ești calificat pentru lucrarea de predicare a celui mai solemn, curat, înălțător și, în plus, a celui mai probator mesaj pentru ființele umane. Poți ajunge la o categorie de minți, dar partea mai inteligentă a locuitorilor vor fi alungați prin lucrarea ta. Tu n-ai cunoștință suficientă nici măcar în ramurile simple ale educației, spre a fi instructorul bărbaților și femeilor care au un demon viclean, de cealaltă parte, spre a le sugera și născoci căi și mijloace, ca să-i îndepărteze de adevăr.
Învățătorilor de la școlile primare li se cere să fie stăpâni pe ocupația lor. Ei sunt examinați îndeaproape spre a se constata dacă copiii pot fi încredințați în grija lor. La cercetare, perfecțiunea calificării lor este testată după importanța poziției pe care urmează să o ocupe. Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu are un caracter mult mai înalt și un interes mult mai mare, după cum cele veșnice sunt deasupra celor vremelnice. O greșeală făcută aici nu poate fi reparată. Este de o importanță nemăsurată ca toți cei care ies să-i învețe pe alții adevărul să fie calificați pentru lucrarea lor. Să nu se stabilească o cercetare mai puțin strictă cu privire la capacitatea de a preda adevărul decât în cazul celor care predau în școlile noastre. Lucrarea lui Dumnezeu a fost înjosită prin metoda neglijentă și libertină a presupușilor slujbași ai lui Hristos.
Am văzut că pastorii trebuie să fie sfințiți și curați și să aibă o cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie familiarizați cu argumentele Bibliei și pregătiți să prezinte motivul speranței lor, altfel trebuie să-și înceteze lucrarea și să se angajeze într-o profesiune unde deficiența nu va implica consecințe atât de importante. Pastorii denominațiunilor populare sunt predicatori acceptați, dacă pot să vorbească despre câteva subiecte simple ale Bibliei; dar pastorii care răspândesc adevăr nepopular pentru aceste zile de pe urmă, care trebuie să dea față cu bărbați de știință, oameni cu minte puternică și potrivnici de tot felul, trebuie să știe ce au de făcut. Ei nu trebuie să ia asupra lor răspunderea de a-i învăța pe alții adevărul, dacă nu sunt calificați pentru lucrare. Înainte de a se angaja sau de a se consacra pentru lucrare, trebuie să devină elevi pentru a studia Biblia. Dacă nu au o educație, ca să poată vorbi acceptabil în public, să facă dreptate adevărului și să-L onoreze pe Domnul, pe care mărturisesc că-L slujesc, ei trebuie să aștepte până sunt potriviți pentru slujbă.
Frate E., tu nu poți ocupa postul de slujbaș al lui Hristos. Am văzut că îți lipsește o experiență religioasă corectă. Tu nu te cunoști. Nici măcar nu poți citi corect sau folosi vorbirea care ar recomanda adevărul spre înțelegerea unei obști inteligente. ție îți lipsește discernământul. N-ai să știi când este potrivit să vorbești sau înțelept să taci. Tu ai gândit timp atât de îndelungat împreună cu acea clasă specială, pe care am amintit-o, că știi totul, încât nu ai să-ți vezi lipsurile când îți sunt prezentate. Ai o mare prețuire de sine, și experiența ta se caracterizează prin încredere în sine și prin lăudăroșenie.
Nu te lași să fii învățat, de aceea cauza lui Dumnezeu n-are să prospere în mâinile tale. Tu n-ai să recunoști o înfrângere când dai de una. Cauza lui Dumnezeu va fi discreditată și dezonorată prin lucrarea ta, și n-ai să reușești să descoperi acest fapt. O anumită clasă poate să fie convinsă de tine pentru adevăr; dar mai mulți se vor îndrepta și se vor așeza acolo unde nu se mai poate ajunge la ei printr-o lucrare potrivită și judicioasă. În experiența ta, sunt întreținute lucruri care se vor dovedi păgubitoare pentru adevăr. Dumnezeu nu te poate accepta ca reprezentant al adevărului.
Manierele tale n-au fost finisate și înălțate. Comportamentul tău nu-I place lui Dumnezeu. Cuvintele tale au fost neglijente. Îți lipsește evlavia și devoțiunea. Tu n-ai obținut o experiență în viața spirituală. N-ai ajuns să înțelegi cum să împarți corect Cuvântul vieții, dând fiecăruia porțiunea lui de mâncare la timp potrivit. Acesta este spiritul grupei de mâine, pe care l-am menționat. Este plăcerea lor să se angajeze în controversă și să facă pe grozavii. Tu n-ai să manifești blândețe în instruirea celor care se opun. Vei fi întotdeauna paralizat, într-o oarecare măsură, din cauza nefericitei tale experiențe. ție îți lipsește autocultura și blândețea. Ai importante lecții de învățat înainte de a putea deveni un modest și acceptabil urmaș al lui Hristos, chiar într-o calitate particulară.